Zihron Yaakov
| Zihron Iaakov | |||
| זִכְרוֹן יַעֲקֹב | |||
| — oraș mic și moshav — | |||
 Sinagoga Ohel Iaakov din oraș (construitǎ în 1884) | |||
| |||
  Zihron Iaakov Zihron Iaakov (Israel) | |||
| Coordonate: 32°34′N 34°57′E / 32.567°N 34.950°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Israel | ||
| District | Haifa | ||
| Întemeiere | 1882 | ||
| Numit după | James de Rothschild[*] | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | אלי אבוטבול[*] (Partidul Muncii din Israel) | ||
| Suprafață | |||
| - Oraș | 32,13 km² | ||
| Altitudine | 70 m.d.m. | ||
| Populație (2009) | |||
| - Oraș | 18.900 locuitori | ||
| - Densitate | 588,2 loc./km² | ||
| Fus orar | EET (+2) | ||
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) | ||
| Localități înfrățite | |||
| - Saint-Maurice[*] | Elveția | ||
| - Charenton-le-Pont | Franța | ||
| - St. Moritz | Elveția | ||
| - South Palm Beach[*] | Statele Unite ale Americii | ||
| Prezență online | |||
| Sit oficial Facebook Places  | |||
Modifică date / text  | |||
Zihron Iaakov sau Zikhron Yaakov (în ebraică זכרון יעקב) este un orășel în Israel, la 35 km sud de Haifa. Orașul a fost fondat ca sat agricol de un grup de evrei sioniști din mișcarea Hibat Tzion din România în anul 1882. Localitatea este situată la capătul sudic al lanțului muntos Carmel, cu vedere la Marea Mediterană, în apropierea autostrăzii de coastă (Autostrada 2). Zihron Yaakov a fost una dintre primele așezări (moșavá) de pionieri sioniști din Palestina. au primit în 1883 sprijin din partea baronului Edmond de Rothschild și și-au redenumit așezarea în memoria tatălui acestuia, James Mayer de Rothschild („James” adică Iacob, în ebraică Yaakov). În 2024 populația a numărat de 24.201 de locuitori. Din 1950 localitatea are statutul de „consiliu local”.
Istoria
[modificare | modificare sursă]Primii coloniști evrei din așa numitul „grup Moinești” au sosit din România pe vaporul „Tethis”, angajat de Comitetul Central pentru Așezarea Tării Israelului și Siriei, din care a făcut parte, între alții, dr.Moses Gaster. Vaporul a plecat din portul Galați la 25 august 1882, având la bord cincizeci de familii, în total 228 de persoane și a ancorat la Haifa, în Palestina otomană, în Sangeacul Akka din Vilayetul Damasc. Unele dintre ele au plecat în Galileea pentru a întemeia acolo așezarea Rosh Pina.
O parte dintre familiile fondatoare, care nu au plecat la Rosh Pina au rămas câteva luni la Haifa, ]n condiții grele de cazare și trai, până când terenurile destinate noii așezări au fost cumpărate CU 46000 de la proprietari, familia Germain, o niște francezi levantini, veniți din Alep și reprezentați de Francis Germain, viceconsulul Franței la Haifa. Ca cetățeni francezi, aceștia din urmă aveau, în virtutea regimului de capitulații acceptat de sultan, privilegii în achiziționarea și vânzarea de pământuri, care erau interzise străinilor. Muncitori agricoli arabi, care au trebuit să plece din sat, au cerut și au primit despăgubiri bănești de la noii proprietari. [1] Inițial, așezarea, aflată pe un pământ stâncos, se numea „Zamarin”,[2] probabil un nume evreiesc sau samaritean din perioada celui de-Al Doilea Templu sau din perioada Mișnei, care în limba arameică-samariteană însemna probabil „crescători de vii” și, care a fost păstrat în numele satului arab „Zamarin” زُمَّارِين). Numele Zamarin le amintea coloniștilor de denumirea regiunii Samaria în limbile europene. Circa trei sferturi din pământuri s-au dovedit a fi nearabile. Fondatorii coloniei nu aveau prea multe cunoștințe despre agricultură și, din această cauză, si din pricina numeroaselor interdicții impuse de stăpânirea otomană, precum și a malariei endemice în zonă, în 1883 colonia a întâmpinat mari dificultăți. [3] Locuitorii s-au adresat mai întâi baronului Maurice de Hirsch. Reprezentantul său, Veneziani, a vizitat locul și le-a sugerat să se mute în Argentina. După o scurtă consultare, reprezentantul coloniștilor s-a ridicat pentru a-i mulțumi pentru bunăvoință, dar a declarat: „Nu vom părăsi acest loc, căci am venit pe pământul strămoșilor noștri cu un scop sacru și nu vrem să trăim nicăieri altundeva în lume.” Locuitorii s-au adresat apoi lui Edmund James de Rothschild, căruia i se spunea în ebraică Hanadiv Hayadua - „Vestitul filantrop”, care a fost de acord să-și extindă patronajul asupra așezării. Ziarul HaMaghid a publicat știrea în 1883 (la 28 Elul 1883): „Un binefăcător anonim salvează Zamarin.” Mai puțin de două luni mai târziu, într-un articol din Heshvan 15, 1883, ziarul a publicat un alt articol pe această temă, cu titlul: „Enigma a fost rezolvată: binefăcătorul anonim este cunoscutul Baron Rothschild”.[4] Baronul Rothschild a dat locului numele „Zichron Yaakov” după tatăl său James (Jacob) Meir Rothschild „Amintirea lui Iacob”, când a inaugurat sinagoga construită în inima așezării.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ [Itzhak Shechter Tahalikh rishum haadamot bevaalut Beit Harishonim, 2000 - Procesul de înregistrare a proprietății asupra pământurilor - în ebraică
- ↑ Zamarin pe hartă -Kartenskizze der Beiträge zur Kenntnis des Karmels von Dr. Eberhard Graf von Mülinen Wagner & debes, Leipzig - pentru Karl Baedeker,1908 pe saitul Bibliotecii Naționale a Israelului
- ↑ Yael Zisling Adar Gems in Israel - Zichron Yaakov 2000 online
- ↑ HaMaghid, 28 Elul 1883, (1883), Ha Maggid 15 Heshvan 1883, din: Shlomo Shva, Dan Ben Amotz, „Eretz Zion Jerusalem”,Editura Zmora, Bitan, Modan, 1973, Capitolul: Funcționarii baronului, pag. 77-78