Viorel Gheorghiță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Viorel Gheorghiță (n. 1922, in comuna Gurahonț, Arad) este un fost deținut politic al regimului comunist, sonetist, memorialist și scriitor arădean.

Cronlogie[modificare | modificare sursă]

  • 1922 - Viorel Gheorghiță (Giorgiță) se naște la 27 septembrie în comuna Gurahonț, județul Arad, în casa unei familii de țărani.
  • 1928-1932 - Urmează, în sat, cele patru clase ale școlii primare.
  • 1932-1933 - Frecventează cursurile Școlii de Arte și Meserii din Baia de Criș - județul Hunedoara.
  • 1933-1935 - Continuă ciclul primar (7 clase) și susține, în particular, examenele pentru clasele I și II la Liceul Avram Iancu din Brad - județul Hunedoara.
  • 1935-1942 - Frecventează cursurile Școlii Normale “Dimitrie Țichindeal” din Arad.
  • 1942 - Publică prima poezie în revista “Universul Literar”.
  • 1942 - Prima arestare. E judecat și condamnat la 6 luni închisoare corecțională de Tribunalul Militar din Timișoara, pentru “propagandă în favoarea unui fost partid politic” (Totul pentru Țară). E încarcerat la închisoarea militară din Timișoara, apoi e transferat la închisoarea județeană Arad.
  • 1943 - E eliberat, în urma unui decret de grațiere, încorporat, pentru satisfacerea serviciului militar, la Regimentul Roșiori din Arad, trimis apoi în Basarabia, la Centrul de Instrucție nr.5 Sărata.
  • 1943-1944 - Participă, ca simplu soldat, la luptele de la Efrimofca, Nicolaev, Dalnic, în Ucraina, la luptele de pe Nistru, localitatea Talmaz, unde e surprins de 23 august. Scapă de prizonierat ca prin minune.
  • 1945 - Își definitivează studiile la Școala Normală, calificându-se ca învățător.
  • 1945-1948 - Frecventează cursurile Academiei Teologice Ortodoxe din Arad, începând cu anul 1946 și pe cele ale Facultății de Filozofie din Cluj, aceasta, după absolvirea, prin examene de diferență, a Colegiului Național Sfântul Sava din București și obținerea bacalaureatului.
  • 1948-1949 - Cea de-a doua arestare. E anchetat la Securitatea din Oravița, Timișoara și Arad. E judecat de Tribunalul Militar din Timișoara și condamnat la 10 ani m.s. pentru uneltire, Art.209 al III C.P.
  • 1950 -1951 - La închisoarea de execuție Pitești. E supus procesului de demascare și reeducare. Ultima serie.
  • 1951 - La inchisoarea Gherla.
  • 1952 - În colonia de muncă, la minele de plumb, Baia-Sprie.
  • 1952-1958 - Aiudul.

Date intermediare[modificare | modificare sursă]

  • 1956 - Asasinarea deținutului I.Popa Teiuș și greva generală la care participă.
  • 1957 - O nouă anchetă la Securitatea din Arad.
  • 1958 - În zarcă, patruzeci de zile de izolare severă într-o celulă aflată în subsolul celuralului. Expirându-i cei 10 ani de m.s. este transferat în lagărul depozit de pe Canal, 9 Culmea.
  • 1958-1959 - Instrumentarea de către Securitatea din Timișoara, a unui nou proces, judecarea și condamnarea la 25 de ani m.s. tot pentru uneltire.
  • 1959-1964 - De la Timișoara, prin Jilava, din nou la Aiud până la 25 iunie 1964, când, ca urmare a unui decret de amnestie, e eliberat.
  • 1964 - Pentru câteva săptămâni, la Gurahonț, apoi, la Arad, ca angajat al Intreprinderii de Construcții Industriale și Montaje, Brașov (ICIMB), șantierul nr.5 Arad.
  • 1966 - Se căsătorește cu Persida Puta, din comuna Pecica, județul Arad.
  • 1967 - I se naște unicul copil, o fetiță, pe nume Ancuța.

Cronlogie literară[modificare | modificare sursă]

  • 1942 - Publică primele poezii în revista “UNIVERSUL LITERAR”.
  • 1965 - Participă la activitatea Cenaclului Literar al USR “Lucian Blaga” din Arad, pe toată durata existenței acestuia (1989).
  • 1966-2000 - colaborează la revistele literare “Tribuna” din Cluj, “Aradul literar”, “Orizont” din Timișoara, “Familia” din Oradea, “Vatra” din Târgu Mureș, “Viața Românească” din București, “Arca” și “Relief” din Arad.
  • 1985 - Publică, la Editura “Dacia” din Cluj, volumul de sonete “FERESTRE ȘI OGLINZI”.
  • 1991 - Este primit, ca membru deplin, in UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA (USR).
  • 1994 - Publică la Editura “Marineasa” din Timișoara volumul de memorii “ET EGO” - Sărata, Pitești, Gherla, Aiud - volum premiat în același an de USR filiala Arad.
  • 1995 - Publică, la Editura “Gordian” din Timișoara, eseul “SUB SEMNUL ORORII DEPLINE”.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • "Eminescu – Destin, Constiinta" – Viorel Gheorghita in dialog cu Emil Șimăndan, Editura Fundatiei "Ioan Slavici" Arad, 2000, 128 p., f.p.