Viktor Țoi

Viktor Țoi
Viktor Țoi, 1986
Date personale
Nume la naștere	Viktor Robertovici Țoi
Născut	21 iunie 1962 Leningrad, RSFS Rusă, URSS
Decedat	15 august 1990 (28 de ani) Raionul Tukums, Republica Sovietică Socialistă Letonă, URSS
Înmormântat	cimitirul Bogoslovskoe[*]​
Cauza decesului	moarte accidentală (accident rutier)
Părinți	Robert Maksimovici Țoi[*][[Robert Maksimovici Țoi (father of Soviet rock singer Viktor Tsoi)|​]] Valentina Vasilievna Țoi[*][[Valentina Vasilievna Țoi (mother of Soviet rock musician Viktor Tsoi)|​]]
Căsătorit cu	Marianna Igorevna Țoi[*][[Marianna Igorevna Țoi (Soviet writer and record producer (1959–2005))|​]]
Număr de copii	1
Copii	Aleksandr Viktorovici Țoi[*][[Aleksandr Viktorovici Țoi (muzician rus)|​]]
Cetățenie	Uniunea Sovietică
Etnie	korio-saram[*][[korio-saram (Korean minority in the territory of the former Soviet Union)|​]]
Ocupație	poet actor cântăreț chitarist compozitor textier[*]​ actor de film pictor cântăreț-compozitor textier Pompier[*]​ rock musician[*][[rock musician (musician playing rock music)|​]] muzician
Limbi vorbite	rusă
Studii	St. Petersburg art school by Rerikh N.K.[*][[St. Petersburg art school by Rerikh N.K. (art school)|​]]
Gen muzical	Rock, New wave, Post-punk
Tipul de voce	bariton
Instrument(e)	Chitară
Ani de activitate	1978-1990
Case de discuri	AnTrop[*][[AnTrop (Russian record label)|​]] Melodia[*][[Melodia (Soviet and Russian record label)|​]]
Discografie
Înregistrări notabile	Zvezda po imeni Solntse[*]​
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database

Viktor Robertovici Țoi (în rusă Ви́ктор Ро́бертович Цой; n. 21 iunie 1962, Leningrad, URSS - d. 15 august 1990, Tukums, RSS Letonă, URSS) a fost un cantautor și actor sovietic, cofondator al formației Kino, una dintre cele mai populare și influente formații din istoria muzicii ruse.

Născut și crescut la Leningrad, astăzi Sankt Petersburg, dintr-o mamă rusă și un tată Koryo-saram, Țoi a început să compună cântece în adolescență. De-a lungul carierei sale a realizat numeroase creații muzicale și artistice, printre care zece albume. După apariția și recitalul formației Kino în filmul sovietic din 1987 Assa, popularitatea formației a crescut considerabil, declanșând un fenomen denumit „Kinomania” și ducând la distribuirea lui Țoi în rolul principal al filmului de artă Acul din 1988, asociat noului val kazah. În 1990, după un concert de amploare pe Stadionul Lujniki din Moscova, Țoi s-a mutat pentru scurt timp în Letonia, împreună cu colegul său de formație Iuri Kasparian, pentru a lucra la următorul album al formației. La două luni după concert, Țoi a murit într-un accident rutier.

Țoi a fost unul dintre cei mai importanți pionieri ai muzicii rock din Rusia, contribuind la popularizarea genului în întreaga Uniune Sovietică. A devenit popular prin îmbinarea muzicii și versurilor sale cu teme filozofice și a păstrat un număr mare de admiratori în fosta Uniune Sovietică, fiind considerat una dintre cele mai influente și populare personalități din istoria muzicii ruse.

Viața și cariera

Primii ani

Viktor Robertovici Țoi s-a născut la 21 iunie 1962 într-o maternitate de pe strada Kuznețovskaia din Leningrad. A fost singurul copil al Valentinei Vasilievna Țoi (născută Guseva), profesoară rusă, și al lui Robert Maximovici Țoi, inginer coreean sovietic originar din Kyzylorda, Kazahstan, unde părinții săi coreeni fuseseră deportați în urma deportării coreenilor din Uniunea Sovietică ordonate de Stalin în 1937. Originile coreene ale familiei pot fi urmărite până la orașul Kimchaek (Songjin), în actuala Coreea de Nord, unde străbunicul lui Viktor, Choi Yong-nam, s-a născut în 1893.

Pașaportul lui Țoi, 1979

Clanul coreean al lui Țoi era clanul Choe din Wonju, numele fiind redat uneori și sub forma Choi. Koryo-saram, coreenii etnici din fosta URSS, au folosit frecvent forma Tsoi pentru romanizarea numelui scris în chirilică Цой. Tradus din coreeană, numele Choi înseamnă „înălțime” sau „vârf”.

Țoi a crescut în apropierea Parcului Victoriei Moskovski. Familia locuia în cunoscuta „casă a generalului”, aflată la intersecția bulevardului Moskovski cu strada Basseinaia. Pentru o perioadă, Țoi a studiat la o școală din apropiere, pe strada Frunze, unde lucra mama sa.

Între 1974 și 1977, Țoi a urmat o școală secundară de arte, unde a fost membru al formației Palata nr. 6 (Палата № 6, „Salonul nr. 6”). Singura înregistrare păstrată a formației este un album intitulat Slonolunie, denumire formată prin contopirea cuvintelor rusești slon („elefant”) și polnolunie („lună plină”). Aproximativ în aceeași perioadă, a compus primele sale două cântece, „Vasia iubește muzica disco” și „Idiot”, deși niciunul nu a fost interpretat în public.

Din 1977 a urmat Școala de Artă Serov, până când a fost exmatriculat în 1979 pentru rezultate școlare slabe. Ulterior a urmat SGPTU-61, o școală profesională secundară, unde s-a pregătit ca sculptor în lemn. În tinerețe a fost admirator al lui Mihail Boiarski și Vladimir Vîsoțki, iar ulterior al lui Bruce Lee, după imaginea căruia a început să își modeleze propriul stil. Era pasionat de artele marțiale și se antrena adesea în lupte „în stil chinezesc” cu colegul său de formație Iuri Kasparian.

Începuturile activității muzicale

Chitara cu 12 corzi a lui Viktor Țoi, 1978

Țoi a început să compună cântece la vârsta de 17 ani. În anii 1970 și 1980, muzica rock constituia o mișcare underground concentrată în principal la Leningrad. Vedetele muzicii pop din Moscova, susținute de statul sovietic, dominau clasamentele și beneficiau de cea mai mare expunere în mass-media. Muzica rock nu era privită favorabil de autorități, iar formațiile de rock primeau puțină sau nicio finanțare și aveau o prezență redusă în mass-media. Clubul de Rock din Leningrad era unul dintre puținele locuri publice unde formațiilor rock li se permitea să cânte.

La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, Țoi a fost un apropiat al lui Aleksei Rîbin. Rîbin, membru al formației de hard rock Piligrimî (Пилигримы, „Pelerinii”), și Țoi, care cânta la chitară bas în Palata nr. 6 (Палата № 6, „Salonul nr. 6”), s-au cunoscut în locuința lui Andrei „Svin” Panov, unde se întâlneau frecvent muzicieni și unde repeta și formația sa punk Avtomaticeskie udovletvoriteli. În acea perioadă, Țoi începuse să interpreteze la petreceri cântecele pe care le compunea.

Țoi și Rîbin, ca membri ai formației Автоматические удовлетворители (Avtomaticeskie udovletvoriteli), au mers la Moscova, unde au interpretat punk rock la concertele underground organizate de Artemi Troițki. În timpul unui spectacol asemănător la Leningrad, organizat cu ocazia aniversării lui Andrei Tropillo, Țoi și Rîbin l-au întâlnit pentru prima dată pe Boris Grebenșcikov. Ulterior, după un concert solo al lui Grebenșcikov, cei trei s-au întâlnit din nou, iar Țoi i-a cântat două dintre compozițiile sale. Grebenșcikov, care era deja un muzician relativ cunoscut în scena underground din Leningrad, a fost impresionat de talentul lui Țoi și l-a ajutat să își formeze propria trupă.

Înființarea formației Kino

Formularul de înscriere al lui Viktor Țoi în Clubul de Rock din Leningrad, 1985

La Clubul de Rock din Leningrad, Țoi a cântat ca artist solo, acompaniat de membri ai formației Aquarium. Versurile și muzica sa au atras atenția publicului. În vara anului 1981, Țoi, Rîbin și Oleg Valinski au format trupa Garin i Giperboloidî (Гарин и Гиперболоиды, „Garin și hiperboloizii”). Numele era un omagiu adus romanului clasic rus Hiperboloidul inginerului Garin de Aleksei Tolstoi. În toamna anului 1981, formația a fost admisă în Clubul de Rock din Leningrad. La scurt timp, Valinski a fost încorporat în armată, rămânând doar Țoi și Rîbin, care au redenumit formația Kino. În primăvara anului 1982, Kino a început înregistrarea albumului de debut.

Primele albume

În primăvara anului 1982, Kino a început înregistrarea albumului de debut 45 în studioul lui Andrei Tropillo. La înregistrări au participat membri ai formației Aquarium, iar Boris Grebenșcikov a coordonat realizarea albumului. Până în vară, albumul era finalizat. Durata sa era de 45 de minute, de unde a provenit și titlul 45. Albumul a circulat într-o anumită măsură, iar Kino a susținut numeroase concerte în apartamente private din Moscova și Leningrad.

La 19 februarie 1983 a avut loc un concert comun al formațiilor Kino și Aquarium. După concert, Iuri Kasparian a fost invitat să se alăture formației în calitate de chitarist. În primăvară, Rîbin a părăsit Kino în urma unor neînțelegeri cu Țoi. Țoi și Kasparian și-au petrecut vara repetând împreună. În urma acestor sesiuni, Kino a înregistrat albumul 46, conceput inițial ca un demo pentru Nacialnik Kamceatki (Начальник Камчатки, „Șeful Kamceatkăi”). 46 a circulat pe scară largă și a ajuns să fie considerat un album propriu-zis. În toamna anului 1983, Țoi a fost internat într-un spital de psihiatrie din Priajka, unde a rămas o lună și jumătate. În consecință, nu a fost încorporat în armată. După externare, a compus cântecul „Trankvilizator” (Транквилизатор, „Tranchilizant”).

„Peremen!” („Schimbări!”), interpretat pentru prima dată de Țoi în vara anului 1986, a ajuns să fie puternic asociat cu transformările sociale din perioada Perestroikăi, fiind ulterior utilizat de diferite mișcări politice postsovietice, inclusiv în timpul protestelor din Belarus din 2020-2021.

Deși cântecul a devenit ulterior frecvent utilizat în cadrul manifestațiilor politice, politizarea lui s-a produs împotriva dorințelor lui Viktor Țoi, care susținea că piesa nu era un cântec de protest.

Ascensiunea

Viktor Țoi acordându-și chitara în timpul unui concert acustic la Leningrad, 1986

Anul 1987 a reprezentat un punct de cotitură important pentru Kino, odată cu lansarea celui de-al șaselea album, Gruppa krovi (Группа крови, „Grupa sanguină”), care a declanșat un val de popularitate cunoscut sub numele de „Kinomania”. Schimbările culturale generate de Glasnost au permis formației să înregistreze albumul într-un stil de producție mai elaborat, cu un sunet mai amplu și mai sofisticat, care a stabilit un nou reper pentru rockul sovietic.

Atmosfera sonoră a albumului și temele distincte ale versurilor au avut un ecou puternic în rândul tinerilor din întreaga Uniune Sovietică, propulsând formația Kino în cultura de masă. Cântecele albumului au circulat pe scară largă, iar admiratorii din diferitele republici sovietice au tradus versurile originale, în limba rusă, în propriile limbi, pe măsură ce influența culturală a formației s-a extins în întreaga țară.

În anii următori, Țoi a apărut în mai multe filme de succes și a călătorit în Statele Unite ale Americii pentru a-și promova filmele la festivaluri de film. Au fost lansate și alte albume, care au continuat să se bucure de succes și au contribuit la creșterea popularității formației. În pofida celebrității sale, Țoi a continuat să ducă o viață relativ obișnuită. Și-a păstrat vechiul loc de muncă în camera cazanelor unui bloc de locuințe, cunoscută sub numele de Kamceatka, care este în prezent un muzeu și club dedicat muzicianului.

Faptul că lucra într-o centrală termică îi surprindea pe mulți. Țoi afirma că îi plăcea această muncă și că avea nevoie de bani pentru a susține formația, întrucât aceasta nu beneficia încă de sprijin financiar din partea statului, iar albumele sale erau copiate și distribuite în întreaga Uniune Sovietică prin intermediul Magnitizdat, fără plată. Acest aspect a contribuit și mai mult la popularitatea sa, deoarece îi întărea imaginea de om obișnuit, apropiat de public. În 1988-1989 a susținut turnee în Italia, Franța și Danemarca. Apogeul formației Kino a venit în 1990, odată cu concertul de pe Stadionul Lujniki din Moscova, unde 62.000 de spectatori au umplut tribunele pentru a celebra succesul uneia dintre cele mai populare formații rock din URSS. Evenimentul a fost, de asemenea, una dintre cele patru ocazii în care focul olimpic al stadionului Lujniki a fost aprins.

Apariții cinematografice

În 1987, formația Kino, alături de alte formații de rock rusesc, a apărut interpretându-se pe sine în Assa (în Асса), film regizat de Serghei Soloviov. Filmul acordă un rol important muzicii rock underground, iar Kino apare într-un recital remarcabil în scena finală.

În 1988, Viktor Țoi a interpretat rolul principal în Acul (Игла, Igla, „Acul”), regizat de Rașid Nugmanov și scris de Aleksandr Baranov și Bakhît Kilibayev. Acțiunea îl urmărește pe Moro, care se întoarce la Almatî, în Kazahstan, pentru a recupera o sumă de bani care îi este datorată. În timpul unei întârzieri neașteptate, o vizitează pe fosta sa iubită Dina și descoperă că aceasta a devenit dependentă de morfină. El decide să o ajute să renunțe la droguri și să lupte împotriva mafiei locale responsabile de situația ei. Moro se confruntă însă cu un adversar periculos, „doctorul”, liderul mafiei care o exploatează pe Dina. Țoi a fost nominalizat la un premiu pentru rolul său în film.

Coloana sonoră a filmului, care cuprinde și muzică originală a formației Kino, contribuie la atmosfera generală a producției, alături de elementele postmoderne și scenele suprarealiste.

Filmul a avut premiera în Uniunea Sovietică în martie 1988.

Moartea

Admiratori ai lui Țoi în doliu la Leningrad

La 15 august 1990, în Letonia, Țoi conducea pe șoseaua Sloka - Talsi, în apropiere de Tukums și Engure. La ora 12:28, a murit într-un accident rutier. Ancheta a concluzionat că Țoi adormise la volan, posibil din cauza oboselii. Nu consumase alcool de cel puțin 48 de ore înainte de moarte.

În momentul în care a adormit, Țoi conducea cu o viteză de cel puțin 100 km/h, iar automobilul său albastru închis Moskvici-2141 a pătruns pe contrasens și s-a ciocnit cu un autobuz Ikarus 250, la kilometrul 35 al șoselei dinspre Sloka. Țoi a fost declarat mort la fața locului. Șoferul autobuzului nu a fost rănit grav, iar autobuzul nu a suferit avarii importante. Automobilul lui Țoi a fost distrus complet, în asemenea măsură încât una dintre roți nu a mai fost găsită.

Omagii depuse la mormântul lui Țoi din Sankt Petersburg, la prima comemorare a morții sale

Moartea lui Viktor Țoi a provocat un șoc în rândul admiratorilor, fiind relatate inclusiv cazuri de sinucidere atribuite durerii provocate de moartea sa. La 17 august, Komsomolskaia Pravda, unul dintre principalele ziare sovietice, scria despre Țoi și semnificația sa pentru tinerii din țară:

Țoi înseamnă pentru tinerii țării noastre mai mult decât orice politician, celebritate sau scriitor. Aceasta deoarece Țoi nu a mințit niciodată și nu s-a vândut niciodată. A fost și rămâne el însuși. Este imposibil să nu-l crezi... Țoi este singurul rocker în cazul căruia nu există nicio diferență între imaginea sa și viața sa reală; a trăit așa cum a cântat... Țoi este ultimul erou al rockului.

La 19 august a fost înmormântat într-un sicriu închis la Cimitirul Bogoslovskoe din Leningrad. La funeralii au participat mii de persoane.

Kasparian plecase spre Leningrad înainte de accident, având asupra sa o casetă care conținea singura înregistrare a vocii lui Țoi destinată următorului album al formației. Ceilalți membri ai Kino au finalizat și au lansat Albumul negru în decembrie. Acesta a devenit ulterior unul dintre cele mai populare albume ale formației.

Viața personală

Viktor locuia împreună cu soția sa, Marianna Țoi, și cu fiul lor, Aleksandr (n. 1985). Familia avea o situație materială modestă, Marianna afirmând că nu își putuseră permite nici măcar o rochie de mireasă adecvată. Camera cazanelor în care lucra Țoi era supranumită „Kamceatka” și găzduiește în prezent un muzeu și un club rock dedicate muzicianului. Anterior lucrase și la Kiev, în RSS Ucraineană, însă după ce autoritățile au descoperit că muncea ilegal, a fost trimis la Moscova.

În timpul filmărilor pentru Assa, Țoi a cunoscut-o pe Natalia Razlogova, asistenta regizorului. Ulterior s-a îndrăgostit de Razlogova și s-a despărțit de Marianna. Cei doi nu au divorțat însă, de dragul fiului lor.

Moștenire

Zidul Țoi din cartierul Arbat din Moscova

Portretele lui Viktor Țoi pot fi întâlnite în prezent în numeroase locuri din Rusia, de la graffiti pe gardurile din Sankt Petersburg până la un întreg zid dedicat muzicianului pe o stradă laterală a cunoscutei străzi Arbat din Moscova, unde admiratorii continuă să se adune pentru a-l comemora. Alte ziduri dedicate lui Țoi se găsesc în Minsk, Belarus, și în unele regiuni ale Kazahstanului. În anul 2000, unele dintre cele mai importante formații rock din țară s-au reunit și au lansat propriile versiuni ale celor mai cunoscute cântece Kino, ca omagiu adus lui Viktor Țoi cu ocazia zilei în care acesta ar fi împlinit 38 de ani.

Zidul Țoi din Morske, Crimeea

Reversul monedei rusești de argint de 3 ruble din 2023, dedicată creației lui Viktor Țoi

În 2012, când Țoi ar fi împlinit 50 de ani, membrii rămași ai formației Kino s-au reunit pentru a înregistra cântecul „Ataman” («Атаман»), folosind vocea lui Țoi recuperată de pe o înregistrare aflată în mașina sa la momentul accidentului, care nu fusese utilizată anterior din cauza calității slabe. Bateristul Gheorghi Gurianov a murit în iulie 2013, astfel că „Ataman” a devenit ultimul cântec înregistrat de Kino și de membrii săi.

La 15 august 2020 a fost comemorată împlinirea a 30 de ani de la moartea lui Țoi. În memoria sa, Podul Palatului din Sankt Petersburg a fost ridicat pe muzica sa. Admiratorii din întreaga țară i-au comemorat moartea, în special în orașul său natal, Sankt Petersburg, unde au fost organizate mai multe evenimente și concerte, precum și la Zidul Țoi din Moscova. Cu o zi înainte, la Sankt Petersburg fusese instalat un monument dedicat lui Țoi, înalt de patru metri.

Timbru rusesc dedicat lui Viktor Țoi, 1999

Formația rock sud-coreeană YB a realizat o versiune a cântecului „Gruppa krovi” («Группа крови», „Grupa sanguină”; 혈액형) pentru albumul său din 1999 Korean Rock Remade (한국 ROCK 다시 부르기).

Viktor An, patinator rus de short-track născut în Coreea de Sud, și-a ales prenumele rusesc „Viktor” în onoarea lui Țoi.

În cultura populară

• Joanna Stingray l-a comemorat în cântecul „Tsoi Song”.
• La 21 iunie 2012, Google a marcat împlinirea a 50 de ani de la nașterea lui Țoi printr-un Google Doodle inspirat de Zidul Țoi.
• În 2015, cântecul lui Țoi „Kukușka” («Кукушка», „Cucul”) a fost reinterpretat de cântăreața rusă Polina Gagarina pentru filmul Bătălia pentru Sevastopol.
• În filmul Vara din 2018, Țoi a fost interpretat de Teo Yoo.
• În 2018 a fost ridicat un monument dedicat lui Țoi la Almatî, în Kazahstan.
• În jocul video Metro Exodus din 2019, mai multe cântece ale formației Kino pot fi auzite la radio în secvențele desfășurate într-un tren care traversează Rusia.
• La 21 iulie 2019, în timpul concertului susținut la Moscova, formația Metallica a interpretat o versiune a cântecului „Gruppa krovi”.
• În jocul video Cyberpunk 2077 din 2020 pot fi întâlnite în mai multe locuri graffiti cu textul „цой жив” („Țoi trăiește”).
• În jocul video Grand Theft Auto IV din 2008, cântecul „Группа крови” putea fi ascultat la postul de radio Vladivostok FM din joc, înainte de a fi eliminat.
• În 2024, cântecul „Группа крови” apare și în filmul Kraven Vânătorul, într-o scenă desfășurată în sala de sport a unei închisori rusești.
• În apropiere de Almatî, Kazahstan, se află un vârf montan denumit în cinstea sa, Vârful Viktor Țoi (Пик Виктора Цоя).
• La 30 septembrie 2025, William Gibson a declarat că Viktor Țoi a reprezentat o influență muzicală majoră asupra operei sale.

Galerie

• 
  Mormântul lui Țoi din Sankt Petersburg
• 
  Zidul Țoi din Minsk, Belarus
• 
  Monumentul lui Viktor Țoi din Almatî, Kazahstan, amplasat pe strada Tulebaev, la intersecția cu strada Kabanbai Batîr, unde a fost filmată scena finală din ''Acul''
• 
  Monumentul lui Viktor Țoi din Elista, Calmîchia, Rusia
• 
  Monumentul lui Viktor Țoi pe motocicletă din Okulovka, Rusia

Bibliografie

• Zhitinsky, A. N. (2012). Цой forever [Țoi pentru totdeauna] (în rusă). Sankt Petersburg: Амфора. p. 478. ISBN 978-5-699-37227-0. 
• Kalgin, V. N. (2015). Виктор Цой [Viktor Țoi]. Жизнь замечательных людей. Малая серия (în rusă). 77. Moscova: Молодая гвардия. p. 368. ISBN 978-5-235-03751-9. 
• Виктор Цой, Звезда по Имени Солнце: Стихи, Песни, Воспоминания [Viktor Țoi, O stea numită Soarele: Poezii, cântece, amintiri] (în rusă). Эксмо. 2001. 
• Цой, Марианна; Житинский, Александр (1991). Виктор Цой. Стихи, документы, воспоминания [Viktor Țoi. Poezii, documente, amintiri] (în rusă). Санкт-Петербург: Новый Геликон. ISBN 5-85395-018-5. Arhivat din original la 25 iunie 2010. Accesat în 7 septembrie 2026. 

Legături externe

• Viktor Țoi la Internet Movie Database
• Site dedicat lui Viktor Țoi Arhivat în 28 decembrie 2012, la Wayback Machine., în limba rusă
• Doodle Google dedicat împlinirii a 50 de ani de la nașterea lui Viktor Țoi