Vasile Parizescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Vasile Parizescu

Vasile Parizescu (n. 5 noiembrie 1925, Brăila) este un pictor, desenator și colecționar de artă român. Vasile Parizescu este fondatorul și președintele Societății Colecționarilor de Artă din România.

Numele său complet este Vasile Stelian Dumitru Spiridon Parisescu. Este fiul colonelului Iancu Theodor Parisescu - cu „s", precizează el într-un interviu - provenit dintr-o veche familie nobilă franceză, din care s-a desprins și mama pictorului Theodor Aman.[1]

Mărturisire[modificare | modificare sursă]

[2] Vasile Parizescu

Studii[modificare | modificare sursă]

  • Urmează cursurile Liceului National "Nicolae Bălcescu" Brăila (actual colegiu național)
  • În anul 1947 termină Școala de ofițeri cu gradul de sublocotenent.
  • În perioada 1945-1949 urmează Facultatea de litere și filosofie și apoi Facultatea de Mecanică (1949-1953).
  • Face studii libere de pictură cu pictorii Dumitru Ghiață, Rudolf Schweitzer–Cumpăna și G.N.G. Vânătoru.
  • Între 1970 si 1973 urmează Școala de arte din București studiind cu profesorii Nicolae Savin și Paul Lutescu.
  • Între 1975-1990 Președinde al Asociației Artiștilor Plastici București[3]
  • Membru Fondator și membru în Comitetul Director al Fundației Nicolae Grigorescu din Câmpina
  • În anul 1990 Fondează Revista ProArte

Expoziții personale[modificare | modificare sursă]

  • 1974 - Galeria de Artă a Cercului Militar Național
  • 1978 - Galeria de Artă a Cercului Militar Național
  • 1983 - Galeriile de Artă ale Municipiului București
  • 1986 - Galeriile de Artă Victoria, Iași
  • 1987 - Galeriile Centrale de Artă, Brăila
  • 1988 - Galeriile de Artă ale Municipiului București
  • 1993 - Sala Artelor din Palatul Cercului Militar Național
  • 1994-1995 - Galeriile de Artă :Tokio, Osaka, Yokohama
  • 1995 - Muzeul Național Cotroceni
  • 1995 - Galeriile Centrale de Artă, Brăila
  • 1995 - Muzeul de Artă, Tulcea
  • 1996 - Muzeul Național Cotroceni
  • 1996 - Galeriile Centrale de Artă, Brăila
  • 1998 - Muzeul Județean de Artă Prahova, Ploiești
  • 2001 - Sala Dalles, București
  • 2002 - Muzeul Național Cotroceni
  • 2004 - Muzeul de Artă Craiova
  • 2005 - Sala Artelor din Palatul Cercului Militar Național
  • 2010 - Sala Artelor din Palatul Cercului Militar Național

Expoziții naționale și de grup[modificare | modificare sursă]

  • 1981 - Expoziția Republicană, sala Dalles
  • 1983 - Expoziția Republicană, sala Dalles
  • 1983 - Expoziția laureaților Festivalului Național, Muzeul Național de Artă al României
  • 1984 - Expoziția Republicană, Sala Dalles
  • 1985 - Salonul Municipal de pictură, grafică și artă decorativă, Muzeul Național de Artă al României
  • 1986 - Bienala de pictură, grafică, sculptură, sala Dalles
  • 1986 - Târgul de artă de primăvară, Sala Dalles
  • 1986 - Salonul Municipal de pictură, grafică și artă decorativă, Muzeul Național de Artă al României
  • 1987 - Expoziția laureaților Festivalului Național, Muzeul Național de Artă al României
  • 1987 - Expoziția Republicană de pictură, grafică, sculptură, Muzeul Național de Artă al României
  • 1987 - Expoziția "Anotimpurile", Muzeul Național de Ară, Iași
  • 1987 - Expoziția Națională de pictură, Galeriile de Artă, Dorohoi
  • 1988 - Bienala de pictură, grafică, sculptură, sala Dalles
  • 1988 - Salonul Municipal de pictură, grafică și artă decorativă, Muzeul Național de Artă al României
  • 1989 - Salonul National "Peisajul românesc", Galeriile de Arta, Constanța
  • 1990 - Salonul Municipal de pictură, grafica și sculptură, ARTEXPO, Teatrul Național, "Etaj 3/4"
  • 1992 - Salonul Municipal de pictură, grafică și sculptură, ARTEXPO, Teatrul Național, "Etaj 3/4"
  • 1994 - Expoziția "Natura statică în pictura contemporană", Muzeul Național de Arta, Iași
  • 1997 - Expoziție de pictură, Casa Americii Latine

Expoziții în străinătate[modificare | modificare sursă]

1987 - Moscova; 1990, 1999 - Roma; 2000 - Paris; 2003 - Viena;

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul întâi cu diplomă și medalie la Expozițiile Naționale din anii 1981, 1983, 1985 și 1987
  • Premiul "Gheorghe Petrascu" al Saloanelor Anuale ale Artiștilor Plastici București în anii 1981-1988
  • Diploma și medalia de laureat al Festivalului Internațional de artă de la Moscova, 1987
  • Premiul întâi la expoziția națională de pictură "Artur Verona", 1987
  • Diploma și placheta culturală a Municipiului București, 1988
  • Premiul special al juriului la Salonul Național "Peisajul Românesc", 1989;
  • Premiul Albo D‘oro și alegerea ca Membru Efectiv al Senatului Academiei Internaționale de Artă Modernă din Roma, 1999.

Călătorii de studii[modificare | modificare sursă]

Anglia, Bulgaria, Cehoslovacia, China, Franta, Germania, Italia, Jugoslavia, Polonia, Uniunea Sovietica, Ungaria.

Lucrări în muzee și colecții particulare[modificare | modificare sursă]

România, Anglia, Austria, Canada, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Japonia, Jugoslavia, Spania, S.U.A., Suedia, Turcia.

Cote vânzare[modificare | modificare sursă]

  • România, Bucuresti: "Marea la Caliacra", 10000 euro;
  • Cote maxime obtinute: Tokio, Köln: 50000-60000 euro.

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

  • Constantin Ciopraga: În esență, Vasile Parizescu este un liric reținut, un senzual dublat de un meditativ; un sentimental care se autocenzurează, de unde sobrietatea limbajului plastic, echilibrul constant în fața lumii concrete, un aer mai curând grav decât patetic ori exuberant sau tumultuos.

Solar, aproape mediteranean, cu voluptăți delicate de poet al naturii - sub semnul spiritualului- pictorul vibrează, traduce cromatic și mai ales sugerează bucuria de a exista. Geometria unghiurilor drepte își asociază- cu vadită stiință a organizării spațiale – muzica liniilor curbe , invăluitoare. Acoperișuri de culoarea țiglei, un colț de stradă, în pantă, coloane de arbori, instantanee în port, toate vorbesc de un creator deschis poeticului, preocupat nu de descripția unei flori, de carnația unui fruct, ci de redarea esențelor. Ceva indicibil, greu de pus în cuvinte, exprimă la Vasile Parizescu un complex sentiment al timpului, în modulații întotdeauna luminoase. [4]

  • Ion Irimescu: Azi am avut o zi deosebit de plăcută și cu multă satisfacție spirituală, privind minunatele picturi ale maestrului Parizescu. Calde felicitari și urări de încă multe realizari, în greaua meserie de pictor.[5] Ion Irimescu
  • Călin Dan : Forța unui ansamblu din lucrările lui Vasile Parizescu stă tocmai în doza de adevăr interior, de asumare existențială esențială care transformă orice gest plastic într-o confesiune vitală, cenzurată cu sobrietate. Vasile Parizescu știe că drumurile culturii, oricât de bătătorite ar fi, pot fi străbătute încă o dată cu condiția unei asumări lucide a condiției creatorului, în tot ceea ce acesta implică. Artistul a știut să respecte și să cultive natura sa contradictorie , visătoare și rațională, exaltată și reținută, după cum a știut să așeze evenimentele vieții sale în albia unei aspirații înalte. E aceasta un exemplu admirabil de civilitate și de civism, o dovadă a unei maturități generoase, ce refuză abdicarea de la efortul social în boemă, asumând, totodată, riscul creator dincolo de specularea avantajelor contingente. Fără a fi un iubitor al molcomelor căi de mijloc, Vasile Parizescu și-a echilibrat chemările contradictorii ale sentimentelor și intelectului, explorând curajos stări și situații opuse, uneori până la anulare. Rezultatul este această, pictură cu consecința de email și sonorități de bronz călit la focul intens al unei istorii artistice europene. Colorist energic, artistul evită risipirea în senzualități excesive , dând soliditate aproape sculpturală tușei sale. Tabloul se edifică, asemenea unei arhitecturi , cu arma „tăioasa” și precisă a cuțitului de paletă , e solid și totodata evanescent, cordial și în același timp efigiatic.[6] Călin Dan
  • Vasile Florea (P.S) : Când l-am cunoscut pe Vasile Parizescu era abia colonel în armata română. În schimb, în calitate de colecționar era deja general. Constatăm astăzi că este general și în pictură , iar dacă pe plan militar a trecut ca general în rezervă, în pictură este mai activ ca oricând. [7]Vasile Florea
  • Tudor Octavian : La majoritatea contemporanilor , fiecare lucrare are un ce indiscutabil, incontestabil aș spune; în timp însă nu se încheagă nimic și n-avem motive să vorbim de operă. La Vasile Parizescu, parțile te stârnesc, te împing să le afli slăbiciuni și chiar răsfațul optic e cu neliniște. Întregul, în chip ciudat, e viguros, și face inoportune mai toate întrebările apărute pe moment. Înclin să cred că Vasile Parizescu are pricini interioare puternice pentru a rostui artisticește un capitol în cartea artei romanești de azi, capitol care să-i poarte numele. E o izbândă, mai ales dacă socotim câți din invingătorii momentului nu-s decât rând sau cel mult frază în aceste capitole .[8] Tudor Octavian
  • Octavian Barbosa: (…) De fapt, admirându-i colecția, adunată în tăcere, cu grijă și fără grabă, ar fi trebuit să-mi dau seama de la început că numai un ochi de pictor putea să opereze alegerea cu atâta siguranță și, aș zice, personalitate a gustului. Tot așa cum numai un colecționar, exersat în contemplarea marilor opere, putea să manifeste, la rândul său, atâta finețe în alegerea motivelor și atâta măiestrie în redarea lor pe pânză sau pe hârtie, cu pensula sau cu creionul. Lecția maeștrilor a fost bine asimilată! Peisajele și florile, reprezentând imagini ale unor multiple itinerarii vizuale de călătorie, poartă pecetea autorului lor.[9] Octavian Barbosa

Lucrări de Vasile Parizescu[modificare | modificare sursă]

http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Vasile+Parizescu/

Cărți despre artă scrise de Vasile Parizescu[modificare | modificare sursă]

  • Vasile Parizescu „Viața ca o pasiune” Volumul întai, Editura Monitorul Oficial, 2008[10]
  • Vasile Parizescu „Viața ca o pasiune. Colecționarii”, Volumul al 2 lea, Editura Monitorul Oficial, 2012
  • Vasile Parizescu „Viața ca o pasiune. Pictorul Vasile Parizescu”, Volumul al 3 lea, Editura Monitorul Oficial, 2012

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tezaurul ascuns în casa lui Parizescu
  2. ^ Vasile Parizescu, Gânduri despre pictura mea, Album Vasile Parizescu, p.54, Editura Arta Grafică, 1994
  3. ^ Album Vasile Parizescu,p. 158, Scurtă Biografie, Editura Arta Grafică, 1994
  4. ^ Constantin Ciopraga, text reprodus și în Albumul Vasile Parizescu,p. 72-74, Editura Arta Grafică, 1994
  5. ^ text reprodus și în Albumul Vasile Parizescu,p.88, Editura Arta Grafică, 1994
  6. ^ Calin Dan,text reprodus și în Albumul Vasile Parizescu,p. 78, Editura Arta Grafică, 1994
  7. ^ Vasile Florea, text reprodus și în Albumul Vasile Parizescu,p.81, Editura Arta Grafică, 1994
  8. ^ Tudor Octavian , text reprodus și în Albumul Vasile Parizescu,p.94-95, Editura Arta Grafică, 1994
  9. ^ text reprodus și în Albumul Vasile Parizescu,p.69, Editura Arta Grafică, 1994
  10. ^ Viața, ca un roman, 11 ianuarie 2009, Tudor Octavian, Jurnalul Național, accesat la 11 mai 2013

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Album Vasile Parizescu, Editura Arta Grafică, 1994
  • Enciclopedia Artiștilor români contemporani, Editura Arc, Vasile Parizescu vol. al 5 lea, p.145, 2000-2003
  • Vasile Parizescu, Cronici și studii de artă plastică, de Augustin Macarie, p.143
  • Octavian Barbosa - Vasile Parizescu, Dicționarul artiștilor plastici contemporani - Ed.Meridiane, 1979
  • LEXICON critic si documentar PICTORI, SCULPTORI SI DESENATORI DIN ROMANIA SECOLELE XV-XX”,Mircea Deac, Editura MEDRO, 506 pagini
  • Vasile Parizescu, „The Encyclopedia of Great Personalities of Romanian History, Science and Culture”, 2004
  • Vasile Parizescu,„Dictionary of International Biographies” Great Britain 2005; 2006
  • Vasile Parizescu, „The Encyclopedia of Personalities Romanian”, Austria, 2006, 2007;

Legături externe[modificare | modificare sursă]