Vartolomeu Stănescu
| Vartolomeu Stănescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Ciuperceni, România |
| Decedat | (79 de ani) Mănăstirea Bistrița, Vâlcea, România |
| Cetățenie |  România |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Vartolomeu Stănescu (n. 25 august 1875, satul Ciuperceni, județul Teleorman – d. 2 noiembrie 1954, Mănăstirea Bistrița, județul Vâlcea) a fost un cleric ortodox român, care a îndeplinit demnitățile de arhiereu titular al Eparhiei Dunării de Jos (1912), locțiitor de episcop la Argeș (1 aprilie 1919 - 1 aprilie 1920), locțiitor de episcop la Râmnic (1 aprilie 1920 - 17 martie 1921), apoi episcop eparhiot la Râmnic (17 martie 1921 - 1 noiembrie 1938). A studiat, între altele, sociologia și dreptul la Sorbona.
Biografie
[modificare | modificare sursă]A urmat Seminarul Central din București (1888-1896), apoi Facultatea de Teologie din București (1898-1902).
A fost hirotonit ierodiacon la 5 iunie 1905 de Nifon Ploieșteanul , pe atunci arhiereu vicar. În 1905 ajunge ierodiacon la Capela română din Paris, terminând-și studiile la Sorbona. În perioada decembrie 1909 - aprilie 1910 a fost arhimadrit de scaun la Episcopia Dunării de Jos. La 12 martie 1912 este ales arhiereu cu numele de „Băcăoanul” și hirotonisit la 8 aprilie.[1]
A fost și redactor al revistei „Biserica Ortodoxă Română” , egumen al Eforiei așezămintelor „Sf. Spiridon” din Iași, inspector general al seminariilor din țară.[2]
În perioada 1 ianuarie 1914 - 1 aprilie 1921 a fost titular al catedrei de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din București.[3]
A fost locțiitor de episcop la Argeș (ianuarie 1919 - martie 1921). La 30 martie 1921 a devenit titular la Episcopia Râmnicului, unde a activat până la pensionarea pe caz de boală. (1938)[4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Cristescu, D. (). Viața și înfăptuirile Prea Sfințitului Episcop Vartolomeu, pînă la împlinirea vîrstei de 60 ani. Rîmnicu Vîlcea.
- ^ Drăgoi, Eugen (). Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos : 1864-1989. Galați: Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos. p. 84.
- ^ Prof. T.G. Bulat, conf. univ. Al. I. Ciurea, 75 de ani de la întemeierea Facultății de Teologie din București. Contribuții la istoricul Facultății de Teologie și Institutului Teologic Universitar din București, în Revista „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 11-12, 1957, p. 1170
- ^ Păcurariu, Mircea (). Istoria Bisericii Ortodoxe Române. 3. București. p. 416.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Autenticitatea cărților sfinte ale Noului Testament, București, 1905,225p.;
- Scurte încercări de creștinism social, București 1913, 132 p.;
- Produsuri sufletești și realități verificate, Râmnicu Vâlcea, 1934, XII + 452p. (Cuvântări, articole etc.);
- Femeia ca factor social, ed. a II-a, Râmnicu Vâlcea, 1936,125p.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- http://biserica.org/WhosWho/DTR/S/VartolomeuStanescu.html Arhivat în , la Wayback Machine.
- Bartolomeu Stănescu, episcopul ortodox al timpului său, 13 iulie 2012, Alexandru Ciolan, Ziarul de Duminică
- Episcopul Vartolomeu Stănescu sau despre mărețiile și micimile modernității, 4 noiembrie 2009, Dr. George Enache, Ziarul Lumina
- Creștinul social în veșminte de arhiereu[nefuncțională], 26 august 2010, Cătălin-Valentin Raiu, Ziarul Lumina