Utilizator:Silvia Colfescu/teste
 |
Această pagină este destinată testelor
Utilizatorii înregistrați pot avea o „cutie cu nisip” personală, ca o subpagină a propriei pagini de utilizator. De exemplu, utilizatorul „Ixulescu” poate să-și creeze pagina Aici se fac experimente de redactare a codului-sursă, descris la Ajutor:Cum modific o pagină, cât și alte teste care precedă redactarea propriu-zisă a celorlalte pagini. Datorită naturii inerent experimentale a acestei pagini, conținutul ei este golit periodic. Vor fi șterse paginile de utilizator care conțin obscenități, mesaje publicitare, rasiste, jignitoare, cât și cele care conțin scrieri, informații, discuții și activități fără legătură cu obiectivele Wikipediei. Pentru întrebări, mesaje sau alte texte importante, vă rugăm să consultați pagina Legături utile. |
| Silvia Colfescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 23 noiembrie 1941 |
| Părinți | Marin Colfescu (1916-2013) Aurelia Colfescu (1916-2008), n. Mârza |
| Căsătorit cu | Nicolae Henegariu (n. 1927) |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | editor • autor • traducător • ilustrator • profesor de desen și istoria artelor |
| Activitate | |
| Studii | Facultatea de Istoria Artelor, Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu (azi Universitatea Națională de Arte București) |
Modifică date / text  | |
Silvia-Ecaterina Colfescu (n. 23 noiembrie 1941, Roman, jud. Neamț) editor român, autor, ilustrator, traducător, co-fondator (1990) și director editorial al editurii Vremea din București.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Silvia Colfescu se naște la Roman, județul Neamț, la 23 noiembrie 1941, ca Ecaterina-Silvia Colfescu, fiica lui Marin Colfescu (1916-2013), ofițer de geniu al Armatei regale române și inginer constructor, și a Aureliei Colfescu (1916-2008), născută Mârza.
Familia locuiește în București, orașul natal al tatălui, dar adeseori îl urmează pe acesta în garnizoanele unde este repartizat. Primul copil al cuplului, Silvia, se naște la Roman, orașul de origine al mamei, iar Cristina, a doua fiică, în 1944 la Brăila. După cel de-al Doilea Război Mondial, tatăl este scos din cadrele armatei și își câștigă traiul ca inginer proiectant, iar familia nu mai părăsește capitala. Mama devine documentarist la Centrul de librării București. Din cauza aprigei politici de naționalizare a vremii, familia este silită să își schimbe des adresa.
Silvia urmează cursurile primare la școala de pe strada Cezar Bolliac, nr. 12 (școală care funcționa pe atunci într-o vilă naționalizată). Este pasionată de mică de lectură [1], printre preferatele sale numărându-se poveștile lui Perrault și ale Contesei de Ségur (citite de bunica maternă), dar și poveștile clasice românești și romanele lui Jules Verne. Din prodigioasa bibliotecă a familiei, Silvia citește Charles Dickens, Honoré de Balzac, Victor Hugo, Charlotte Brontë, Mark Twain, Gustave Flaubert, Anton Cehov, Émile Zola, însă preferații ei, la acea vârstă, sunt Dostoievski și Tolstoi.
Studiile liceale le face la Școala Medie nr. 16 George Coșbuc, de pe Calea Moșilor, 148 (fostul Institut de domnișoare „Choisy – Mangâru”, care funcționase la diferite adrese între 1869 și1949, pentru ca în anii ʼ50 să devină Școala Medie nr. 16[2]).
După absolvirea liceului, dorindu-și să devină actriță, se pregătește cu regizorul Mihai Berechet pentru examenul de admitere la Teatru. Cum nu se află pe lista celor admiși, se înscrie, în schimb, la proaspăt înființatul Institut pedagogic, secția Arte Plastice, pe care îl absolvă în 1963. Aici e colegă, printre alții, cu sculptorița Valentina Boștină și cu pictorii Lucian Cioată, Teodor Moraru și Horia Bernea.
Își continuă apoi studiile la Facultatea de Istoria Artelor a Institutului de Arte Plastice București (azi Universitatea Națională de Arte București), pe care o absolvă în 1980. În 1962 se căsătorește cu Nicolae Alexe Mihai Henegariu (n. 1927)[3], absolvent al Facultății de Drept și al Academiei Comerciale, fiul fostului industriaș Alexe Henegariu (1880-1961)[4] și al Annei Henegariu, născută Grațianski.
Carieră[modificare | modificare sursă]
1963-1990[modificare | modificare sursă]
Până în 1990, Silvia este profesor de desen și istoria artelor în București. În paralel, ca artist independent, execută grafica și designul a numeroase coperte de carte pentru editurile Medicală, Ion Creangă etc., coperte de discuri și casete pentru Casa de discuri Electrecord[5], precum și ilustrație de carte pentru editurile Ion Creangă, București și Junimea, Iași.
Printre cărțile pe care le ilustrează în această perioadă se află: Familia Roademult (Florian Cristescu, Ed. Ion Creangă, București, 1983); Povestește-mi despre tine (Elena Dragoș, Ed. Ion Creangă, București, 1985); Rapsodii de toamnă (George Topârceanu, Ed. Junimea, Iași, 1988); Erzahlungen einer Bibliotekmaus (Ion Acsan, Ed. Ion Creangă, București, 1988); Furnicuțele harnice (Constantin Colonaș, Ed. Ion Creangă, București, 1990); Galaxia cu mure (Emilia Căldăraru, Ed. Ion Creangă, București, 1990). Participă, de asemenea, la expoziții de grup de pictură și ilustrație de carte.
În 1982, Silvia Colfescu publică prima sa carte pentru copii la editura Ion Creangă (O familie veselă), iar în 1983 contribuie la Dicționarul limbii române pentru elevi[6] cu partea de termeni de arte plastice.
1990-prezent: Editura Vremea[modificare | modificare sursă]
La 20 august 1990 Silvia Colfescu fondează, împreună cu Nicolae Henegariu, editura Vremea din București. Numele este o trimitere la Editura Vremea din perioada interbelică, căci noii editori își propun să continue tradiția acesteia „în felul nostru și în lumina zilelor noastre”[7]. După ce renunță, din motive practice (în principal accesul la resurse tipografice), la ideea înființării unui ziar, fondarea unei edituri le apare drept cea mai bună metodă de a pune în practică ceea ce își doreau de fapt: publicarea documentelor marilor procese din timpul comunismului, despre care se știa foarte puțin în acel moment.
Prima carte publicată este O familie veselă (de Silvia Colfescu, o republicare a celei din 1982), vândută în 100.000 de exemplare. Urmează diferite cărți din literatura română și internațională, iar în 1995 este lansată cea mai importantă și mai longevivă colecție a Editurii Vremea – FID („Fapte, Idei, Documente”), primele apariții fiind documentele din procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu[8], cele privind reeducarea de la Pitești[9] și de la Gherla, precum și cele de la procesul lui Toma Arnăuțoiu[10]. Fiind vorba, de la început, de o „afacere de familie” (în 1990, singurii angajați erau cei doi fondatori și un contabil), Silvia Colfescu se implică în mod activ în toate aspectele editoriale – de la obținerea documentelor propriu-zise și redactarea, editarea și îngrijirea lor, până la găsirea resurselor tipografice (o problemă esențială în peisajul românesc imediat post-revoluționar) și distribuția produsului final.
Mai mult, traduce, ilustrează și scrie ea însăși – inițial o serie de cărți pentru copii, apoi, începând cu anii 2000, proză de călătorie și povestiri și schițe memorialistice. Este, printre altele, inițiatoarea colecțiilor „Planeta București” (cuprinzând cărți de istorie, memorialistică, interviuri, antropologie și urbanistică având ca subiect capitala) și „În jurul lumii” (ghiduri turistice, multe dintre ele semnate chiar de Silvia Colfescu).
Dintre toate scrierile sale, însă, culegerea de proze scurte Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene (Vremea, 2013) s-a bucurat de cel mai mare succes la public, precum și de un număr de recenzii favorabile: „Spumoase, scrise cu stil, conduse cu un precis simț al frazei, al economiei de mijloace tipic povestirii, pline de tact și de eleganță, povestirile Silviei Colfescu aduc în scenă o întreagă lume veche bucureșteană, de dinainte de comunism, o lume boierească sau burgheză, a vechilor familii, scăpătate și prigonite în comunism, ale căror ultime vlăstare sunt „mătușile fabuloase“ ce i-au încântat ori pigmentat copilăria autoarei.”[11]
Autor[modificare | modificare sursă]
Proză
Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene, Editura Vremea, București, 2013
Două luni în Europa, Editura Vremea, București, 2004
Ghiduri turistice
București, ghid turistic, artistic, istoric, Editura Vremea, București, 2000, text și fotografii (cu versiunea in limba engleză, Bucharest Guide, Vremea, 2011, trad. de Ian Alistair Blyth)
Cărți pentru copii
Plăcinta cu cireșe, Ed. Vremea, București, 1991, text și ilustrații
1, 2, 3 șoricei, Editura Vremea, București, 1994, text și ilustrații
Alfabetul vesel, Editura Vremea, București, 1995, text și ilustrații
Traducător[modificare | modificare sursă]
Traduceri din limba franceză (bibliografie selectivă)
Natalia Semenova, André Delocque, Colecționarul, Ed. Vremea, București, 2019
Dinu Ghika, Lungul drum al nopții către zi. Memorii 1948-1978, Ed. Vremea, București, 2017
Erik Orsenna, Pe drumul hârtiei, Ed. Vremea, București, 2013
Antoine Vitkine, Mein Kampf. Istoria unei cărți, Ed. Vremea, București, 2011
Nicolas Werth, Insula Canibalilor, Ed. Vremea, București, 2007
Charles Perrault, Povești cu zâne, Ed. Vremea, București, 1998
Jacques Sadoul, Istoria SF-ului modern, Ed. Vremea, București, 1997
Georges Simenon, Revolverul lui Maigret, Ed. Vremea, București, 1992
Traduceri din limba engleză (bibliografie selectivă)
T.J. Macgregor, Nevăzuți, Ed. Vremea, București, 2007
Ira Levin, O zi perfectă, Ed. Vremea, București, 1995
A.E. van Vogt, Rătăcitori printre stele, Ed. Vremea, București, 1994
H.P. Lovecraft, Monstrul din prag, Ed. Vremea, București, 1993
A.E. van Vogt, Soarele subteran, Ed. Vremea, București, 1993
Ilustrator[modificare | modificare sursă]
Cele mai frumoase povești, Editura Vremea, București, 1992
Creionul fermecat, carte de colorat, Editura Vremea, București, 1993
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Laurențiu Ungureanu, Simona Chițan, Interviu cu Silvia Colfescu, editura Vremea: „Am detestat-o pe Madame Bovary“ în Adevărul de week-end, 23 iulie 2016, [1]
- ^ Vezi http://www.cosbucbilingv.ro/liceul-nostru/istoric/
- ^ Vezi Cicerone Ionițoiu, Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Dicționar. Vol. 5, Ed. Mașina de scris, București, 2003, p. 43-44
- ^ Vezi Galia Henegariu, Alexă a boldașului, Ed. Muncă și lumină, București, 1944; reeditat la Ed. Vremea, București, 2003
- ^ Vezi = https://www.discogs.com/artist/2173254-Silvia-Colfescu
- ^ Dicționarul limbii române pentru elevi, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983; republicat în 1999 la Ed. Cartier, București
- ^ UN Cristian, „Resemnarea nu are ce căuta în meseria de editor” – Interviu cu Silvia Colfescu, în Observator cultural nr. 763, 13.03.2015, = https://www.observatorcultural.ro/articol/resemnarea-nu-are-ce-cauta-in-meseria-de-editor/
- ^ Nicolae Henegariu, Silvia Colfescu (eds.), Principiul bumerangului. Documente ale procesului lui Lucrețiu Pătrășcanu, Ed. Vremea, București, 1996
- ^ Nicolae Henegariu, Silvia Colfescu (eds.), Memorialul ororii: Documente ale procesului reeducării din închisorile Pitești, Gherla, Ed. Vremea, București, 1995
- ^ Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu (ed.), Luptătorii din munți: Toma Arnăuțoiu, Grupul de la Nucșoara: documente ale anchetei, procesului, detenției, Ed. Vremea, București, 1997
- ^ Adina Dinițoiu, Silvia Colfescu – Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene, în Observator Cultural, nr. 734, 07.08.2014, pe = https://www.observatorcultural.ro/articol/istorioare-cu-matusi-fabuloase/
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- http://www.edituravremea.ro
- http://www.edituravremea.ro
- Silvia Colfescu pe http://www.discogs.com