Utilizator:Rdm~rowiki/PL/Ellen White

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ellen Gould White

James și Ellen White
Date personale
Decedat16 iulie 1915
Elmshaven (Saint Helena), California
Religieadventistă de ziua a șaptea
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ellen Gould White (născută Harmon) (26 Noiembrie 1827 – 16 Iulie 1915) a fost o pioneră creștină americană și a fost implicată în fondarea Mișcării Adventiste de Ziua a Șaptea|, mișcare ce a format Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.

Suporterii lui Ellen G. White o văd ca un profet contemporan, chiar dacă ea nu și-a asumat niciodată acest titlu. Suporterii cred că ea a avut darul spiritual al profeției cum este enunțat în Apocalipsa 19:10. Scrierile sale aduc în vizor Mâna lui Dumnezeu în istoria Creștinismului. Acest conflict cosmic, cunoscut ca ”Marea Luptă” este subiectul principal al scrierilor sale.

Doamna White a fost o figură controversată toată viața sa. Ea afirmă că a primit viziuni la scurt timp după Marea Dezamăgire a milleriților. În contextul multor alți vizionari, ea a fost cunosctură pentru convingerea și credința sa. Randall Balmer a descris-o ca ”una din cele mai importante și variate figuri din istoria religiei Americane”.[1] Walter Martin a descris-o ca ”una din cele mai fascinante și controversate personaje care a apărut pe orizontul istoriei religioase”. [2] White a fost de asemenea cel mai tradus autor American de non-ficțiune de toate vârstele.[3] Scrierile sale acoperă subiecte de teologie, evanghelizare, stil de viață creștin, educație și sănătate(în special vegetarianism). Ea a promovat contruirea unor școli și centre medicale. În cursul vieții sale a scris mai mult de 5000 de articole periodice și 40 de cărți; dar astăzi, incluzând compilațiile celor 50.000 de pagini de manuscrise, mai mult de 100 de titluri sunt disponibile în engleză. Unele din cele mai populare cărți sunt Calea către Hristos, Hristos, Lumina Lumii și Tragedia Veacurilor.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Copilăria[modificare | modificare sursă]

Ellen, împreună cu sora sa geamănă Elizabeth, au fost născute pe 26 Noiembrie 1827 de către Robert și Eunice Harmon. Robert era un fermier care confecționa și multe pălării, și toată familia îl ajuta în acest lucru. Cu opt copii în familie, casa era un loc aglomerat. Familia locuia în o mică fermă lângă Gorham, Maine. Oricum, câțiva ani după nașterea gemenelor, Robert Harmon a părăsit ferma și, împreună cu familia sa, el s-a mutat în orașul Portland, cam douăsprezece mile la est.

Strămoși[modificare | modificare sursă]

Ellen G. White Estate a delegat un genealogist profesional pentru recăutarea strămoșilor, care a spus că ea a avut origine Anglo-Saxonă. [4] Vezi arborele său genealogic.

Rănirea capului[modificare | modificare sursă]

La vârsta de nouă ani, Ellen a fost lovită cu o piatră de o colegă. Lovitura i-a desfigurat nasul și a lăsat-o trei săptămâni în comă.[5]

La scurt timp după rănire, Ellen, împreună cu părinții ei, a aderat la Medotism, în urma unei întâlnirii din Buxton, Maine. Doi ani mai târziu, pe 26 iunie 1842, la cerea sa a fost botezată prin scufundare.[6]

Mișcarea Millerită[modificare | modificare sursă]

În 1840, la vârsta de 12 ani, familia sa a devenit implicată în Mișcarea Millerită. După ce a citit cărțile lui William Miller, Ellen s-a simțit vinovată pentru păcatele ei și s-a confruntat cu terorea referitoare la pierderea eternă. Ea se descrie ca stând nopți întregi în rugăciune, iar asta timp de câteva luni. Ea a fost botezată de John Hobart în Casco Bay în Portland, Maine și aștepta nerăbdătoare Revenirea lui Isus. După mult timp, s-a referit la botez ca fiind cel mai fericit al vieții ei. Implicarea familiei ei în Millerism a atras dizgrația lor de către biserica metodistă locală.[7]

Căsătoria și familia[modificare | modificare sursă]

În 1845 Ellen l-a întâlnit pe viitorul ei soț, James Springer White, un Millerit care a devenit convins că viziunile sale erau reale. Un an mai târziu, James a făcut propunerea și ei au fost căsătoriți în Portland, Maine, în 30 august 1846. James a scris după aceasta:

Noi ne-am căsătorit pe 30 august 1846 și din acea oră până în prezent ea a fost coroana veseliei mele....A fost providența lui Dumnezeu ca amândoi să trăim o experiență întunecată în Mișcarea Adventă....Această experiență a fost necesară ca să ne alăturăm forțele și, uniți, să muncim extensiv din Oceanul Atlantic până la Pacific.[8]

James și Ellen au avut patru copii: Henry Nichols, James Edson(cunoscut ca Edson), William Clarence(cunoscut ca Wiilie sau W.C.) și John Herbert.

Doar Edson și William au devenit adulți. John Herbert a murit la vârsta de trei ani, iar Henry la vârsta de 16 ani(de pneumonie), în 1863.

Ultimi ani și moartea[modificare | modificare sursă]

Ellen White a petrecut ultimii ani din viață în Elmshaven, casa ei în Saint Helena, California după moartea soțului ei James White în 1881. În cursul ultimilor ani din viață ea a călătorit mai puțin deorece își petrecea marea parte a timpului scriind ultimele lucrări pentru biserică. Ellen G. White a murit pe 16 iulie 1915, în casa ei(Elmshaven), care acum este cunoscută ca un Sit Istoric Adventist.

Activitate[modificare | modificare sursă]

Viziuni[modificare | modificare sursă]

Prima ei viziune raportată[modificare | modificare sursă]

În 1844, Ellen G. White a raportat prima sa viziune:

În timp ce mă rugam la altarul familial, Duhul Sfânt a venit asupra mea și părea că mă înalț din ce în ce mai sus, mult deasupra acestei lumi întunecate...[9]

În această viziune a spus că a văzut ”poporul Advent” călătorind pe o cărare îngustă și dreaptă spre Noul Ierusalim(Cer). Cărarea lor era luminată din spate de ”o lumină puternică, pusă la începutul cărării, în spatele lorm despre care îngerul mi-a spus că este strigătul de la miezul nopții.” În acord cu viziunea ei, unii din călători oboseau, dar erau încurajați de către Isus, alții au respins lumina și au căzut ”de pe cărare în lumea rea și întunecată de dedesubt”.[10]

A doua și a treia viziune[modificare | modificare sursă]

În februarie 1845, doamna White a spus că a primit o a doua viziune care a devenit cunoscută ca viziunea ”Mirelui”, în Exeter, Maine. Împreună cu a treia viziune, unde doamna White a văzut un nou pământ, aceste viziuni ”au dat înțelesul experienței din 22 octombrie 1844 și au ajutat dezvoltarea doctrinei Sanctuarului. De asemenea, au jucat au rol important în contracarea spiritualizării vederii unor mulți Adventiști fanatici prin înfățișarea Tatălui și lui Isus ca Ființe literale și Cerul ca un loc fizic.”[11]

De asemenea, aceste viziuni au anulat doctrina ”ușii închise” avută de mulți Adventiști în acel moment, inclusiv de gruparea de la Exeter.[12]

Mărturie publică[modificare | modificare sursă]

Temându-se că oamenii vor considera ca ea ar experimenta boli mintale sau mesmerism, Ellen nu a împărtășit inițial viziunile ei cu comunitatea Millerită. La o întâlnire în casa părinților săi, ea a primit confirmarea supranaturală a misiunii ei:

Când ne rugam, întunericul ce mă acoperea a fost împrăștiat, o lumină puternică, ca o minge de foc, a venit lângă mine lu ca și ca și cum m-ar fi doborât, puterea mi-a fost luată.Am simțit că sunt în prezența lui Isus și a îngerilor. Din nou a fost repetat, ”Fă cunoscut și altora ce ți-am făcut cunoscut Eu”.[13]

La scurt timp după, Ellen a dat mărturiile ei în adunările publice și în adunările metodiste regulate ce se făceau în casele oamenilor.

Am aranjat întâlnirile cu prietenii mei tineri, câțiva fiind considerabil mai în vârstă decât mine, și câteva persoane căsătorite. Câțiva din ei erau încrezuți și nepăsători; experiența mea suna către ei ca o poveste plictisitoare, și ei nu au ascultat rugămințile mele. Dar m-am hotărât ca eforturile mele niciodată să nu se oprească pentru aceste dragi suflete, pentru care am avut un interes atât de mare, produs de către Dumnezeu.[14]

Noutățile viziunilor sale s-au răspândit și White a călătorit și a vorbit către grupurile de Milleriți în Maine și în zona înconjurătoare. Viziunile sale nu au fost publicate înainte de 24 ianuarie 1846, când relatarea primei viziuni : ”Letter From Sister Harmon”(Scrisoare de la sora Harmon) a fost publicată în Day Star, o revistă Millerită publicată în Cincinati, Ohio de Enoch Jacobs. White a scris către Jacobs pentru a-l încuraja și ,chiar dacă scrisoarea nu a fost scrisă pentru publicație, Jacobs a tipărit-o. În cursul următorilor ani a fost retipărită sub diverse forme - fiind inclusă în prima carte a lui Ellen, Christian Experience and Views(Experiențe creștine și viziuni), publicată în 1851, apărută în România cu titlul Experiențe și Viziuni.

Doi Milleriți au avut viziuni înainte de Ellen White - William Ellis Foy (1818–1893) și Hazen Foss (1818?–1893), care însă a respins chemarea Duhului Sfânt. Adventiștii cred că aceste persoane au avut Darul Profeției înainte de Ellen White.[15]


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "White, Ellen Gould (née Harmon)" în Encyclopedia of Evangelicalism" de Randall Balmer, p614–15
  2. ^ Walter Martin, The Kingdom of the Cults. Minneapolis, Minnesota: Bethany Fellowship, 1965, p.379
  3. ^ Arthur L. White (). „Ellen G. White: A Brief Biography”. Ellen G. White Estate. 
  4. ^ Ellen G. White's Genealogy
  5. ^ http://www.crcbermuda.com/reference/ellen-white-books-t-z/testimonies-vol-1/2259-chap-1-my-childhood
  6. ^ http://www.crcbermuda.com/reference/ellen-white-books-t-z/testimonies-vol-1/
  7. ^ Merlin D. Burt (). Ellen G. Harmon's Three Step Conversion Between 1836 and 1843 and the Harmon Family Methodist Experience. Term paper, Andrews University. 
  8. ^ Life Sketches, 1880 edition, 126, 127.
  9. ^ Ellen G. White, Experiențe și viziuni (2002, Editura Viață și Sănătate), pag. 38
  10. ^ Ellen G. White, Experiențe și viziuni (2002, Ed. Viață și Sănătate), pag. 38
  11. ^ Merlin D. Burt, “The Historical Background, Interconnected Development, and Integration of the Doctrines of the Heavenly Sanctuary, the Sabbath, and Ellen G. White's Role in Sabbatarian Adventism from 1844-1849”, PhD, Andrews University, 2002, 170.
  12. ^ Ellen G. White, Early Writings, p. 33(original)
  13. ^ Ellen G. White, Spiritual Gifts vol. 2, (1860), 37.
  14. ^ Ellen G. White, Testimonies for the Church Vol.1, (1855-1868)
  15. ^ Nix, James R. (). „The third prophet spoke forth” (DjVu). Adventist Review. Washington, D.C.: Review and Herald. 163: 22. ISSN 0161-1119. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Utilizator:Rdm~rowiki/PL/Ellen_White&oldid=9370155