Utilizator:Olga2010/razboiul din liban-continuare :D

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Reacții în lume[modificare | modificare sursă]

George W. Bush a declarat că Hezbollah-ul a pierdut războiul și că „o nouă putere îi va lua locul în sudul Libanului”[1]

În urma conflictului, George Bush, președintele Statelor Unite ale Americii, a spus că Hezbollah-ul este răspunzător pentru declanșarea războiului și că grupul a fost învins de Israel[2]. Președintele SUA a respins afirmațiile liderilor Hezbollah referitoare la victoria grupării cu întrebarea: „cum puteți să pretindeți că ați învins când la un moment dat erați un stat în stat, într-o zonă sigură din sudul Libanului, iar acum sunteți înlocuiți de Armata Libaneză și de o forță internațională?”[2] În memoriile publicate în anul 2010, Bush a scris că Israelul „nu a știut să profite de ocazie” și că atacurile cu bombe executate de Israel, în special cele din nordul Libanului, au fost „de o valoare militară îndoielnică”[3].

Într-un discurs din 15 august 2006 Bashar al-Assad, președintele Siriei, a afirmat că rezistența arabă împotriva Israelului va deveni mai puternică. În acest sens, Bashar al-Assad a spus: „Armele voastre, avioanele, rachetele și chiar armele nucleare nu vă vor proteja în viitor”[4]

Revista The Economist a conchis că, prin faptul că a supraviețuit unui conflict militar asimetric cu Israelul, Hezbollah-ul chiar a obținut o victorie militară și politică în acest război. În articol sunt citate faptele prin care Hezbollah-ul a putut să se apere pe teritoriul libanez și să atace cu rachete civili israelieni în condițiile în care Armata Israeliană desfășura campanii aeriene și terestre[5].

Matt M. Matthews, istoric militar, a lăudat forțele militare ale Hezbollah-ului și a subliniat ceea ce el a descris ca fiind „performanța mediocră a apărării israeliene”. A pus eșecul pe seama câtorva factori, incluzând aici încrederea constantă arătată de Halutz puterii aeriene, împreună cu operațiunile continue împotriva insurgenților palestinieni, efectuate în locul pregătirii pentru desfășurea unor operațiuni de luptă majore[6].

Serviciul de cercetări al Congresului SUA a apreciat că, deși capacitatea militară a organizației Hezbollah a fost redusă substanțial, potențialul său pe termen lung ca mișcare de gherilă a rămas intact. „Observatorii au comentat că a fost posibil pentru liderii Hezbollah să declare un anumit nivel al victoriei doar pentru că nu au pierdut în mod decisiv”[7].

Istoricul militar britanic John Keegan a declarat că rezultatul războiului a fost „raportat greșit ca fiind o înfrângere a Israelului”, din cauza opiniei nefavorabile Israelului din mijloacele de informare în masă internaționale. El a conchis că organizația Hezbollah a suferit pierderi grele și că încetarea focului a intrat în vigoare înainte ca Israelul să poată să scoată Hezbollahul din toate pozițiile sale. El a arătat și că numărul de decese produse de război susținut de Israel în cursul conflictului au alarmat guvernul Israelian și comanda armatei întrucât populația redusă ca număr a Israelului este foarte vulnerabilă la pierderile de vieți omenești din cursul bătăliilor[8].

Charles Krauthammer, editorialist și comentator politic, citând un interviu în care Nasrallah a recunoscut că nu ar fi capturat soldații israelieni dacă ar fi știut că acesta va fi un motiv de declanșare a conflictului, a scris: „recunoașterea făcută de Nasrallah, rămasă aproape necunoscută în occident, arată clar că libanezii știau deja. Poate că Hezbollah a câștigat războiul propagandei, dar pe teren a pierdut. Rău.” El a menționat că infrastructura de la granița cu Israelul a fost distrusă și că Hezbollah-ul nu o va reconstrui ușor, din cauza prezenței în zonă a Armatei Libaneze și a forțelor UNIFIL, pentru că sute din cei mai buni luptători ai Hezbollah au fost uciși în război și pentru că mulți libanezi s-au arătat nemulțumiți de faptul că Hezbollah-ul a provocat războiul care a devastat o mare parte a țării[9].

Michael Young, editor la ziarul Daily Star, a declarat că Hezbollah-ul a întors „duhoarea înfrângerii în mirosul victoriei” prin folosirea inteligentă a mașinii de propagandă. El a sugerat că Hezbollah-ul a avut analiști „legați la ochi” care au crezut în victorie și a opinat că „o să-și imagineze ceea ce Hezbollah-ul ar putea recunoaște ca pierdere din punct de vedere militar”[10].

Edward Luttwak, strateg militar și istoric american, a comparat acest conflict cu războiul de Iom Kippur din 1973, când la început, ceea ce părea o retragere a israelienilor, s-a transformat mai târziu într-o victorie a Israelului și o înfrângere a arabilor. El a declarat și că, deși câteva tancuri israeliene au fost lovite de rachete, acestea au limitat în mare parte numărul victimelor israeliene. De asemenea, a arătat că Hezbollah-ul nu a reușit să producă pierderi masive Armatei Israeliene și să ucidă un număr mare de israelieni prin atacurile cu rachete[11].

Brendan Simms, profesor la Cambridge, a sintetizat astfel războiul: „Hezbollahul a suferit o înfrângere (dar sunt prea deștepți să recunoască asta) și Israelul a obținut un succes pe termen lung (dar sunt prea înguști la minte pentru a înțelege așa ceva)”[12]

Ziaristul Michael Totten a scris că „Hezbollah-ul a pierdut și știe asta”. El se întreabă de ce organizația Hezbollah nu a atacat Israelul când Armata Israeliană a atacat organizația Hamas în Gaza în 2008 și observă că cei mai mulți dintre suporterii lui Nasrallah „vor să determine o invazie israeliană, nu să invite Israelul să invadeze”. Totten a conchis că lăudăroșenia lui Nasrallah „dă bine în lumea arabă”, dar că victoria din 2006 a semănat cu „o casă pustie”[13]

Repercusiuni financiare[modificare | modificare sursă]

Războiul a dus la un regres financiar enorm pentru Liban, cu o scădere estimată a creșterii economice de la 6% la 2% și la o pierdere de 5 miliarde de dolari (22% din PIB)[14] reflectată în costuri directe și indirecte, în timp ce pentru Israel pierderea a fost estimată la 3,5 miliarde de dolari.[15]. Costurile indirecte pentru Israel au inclus o scădere a creșterii economice de 0,9%[16], în timp ce pierderea pentru turism a fost estimată la 0,4% din PIB în anul următor[17]. Conform unui analist al Associated Press, cea mai importantă victimă a fost unitatea fragilă dintre grupurile politice și sectare libaneze[18]. În sens contrar, un articol din Asia Times indică drept dovezi de consolidare a relațiilor ajutorul dat de Michel Aoun, liderul Mișcării Libere Patriotice, organizației Hezbollah și asigurarea de locuințe pentru refugiații șiiți.

  1. ^ Nedra Pickler (). „Bush: Hezbollah lost the war; it was part of broader global struggle”. The Denver Post. Accesat în . 
  2. ^ a b „President Discusses Foreign Policy During Visit to State Department”. White House. . Accesat în . 
  3. ^ Format:Cite new
  4. ^ „Speech of President Bashar al-Assad at Journalists Union 4th Conference”. Syrian Arab News Agency. . Accesat în . 
  5. ^ „Hizbullah's shallow victory”. The Economist. . 
  6. ^ Matthews, Matt (). „We Were Caught Unprepared: The 2006 Hezbollah-Israeli War” (PDF). Fort Leavenworth, Kansas: Combat Institute Studies Press. ISBN 978-0-16-079899-3. Arhivat din originalul de la . Accesat în .  Legătură externa în |publisher= (ajutor). Retrieved 2009-08-10.
  7. ^ Congressional Research Service, 2006 Lebanon: The Israel-Hamas-Hezbollah Conflict
  8. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite telegraph.co.uk
  9. ^ Krauthammer, Hezbollah's 'Victory', 9/1/06
  10. ^ Young, Hoodwinked by Hezbollah
  11. ^ Lutttwak, Again, Israeli gloom is misplaced
  12. ^ Simms, Hezbollah have suffered a setback, Social Affairs Unit, 24 August 2006
  13. ^ Totten, Michael, Who Really Won the Second Lebanon War, 30 January 2009
  14. ^ „UNDP in Lebanon”. United Nations Development Programme. ianuarie 2007. Accesat în . 
  15. ^ „Factbox - Costs of war and recovery in Lebanon and Israel”. Reuters. . Accesat în . 
  16. ^ Sharon Wrobel (). „2006 GDP growth tops forecasts”. Jerusalem Post. Accesat în . 
  17. ^ Julian Borger (). „Lebanon war cost Israel $1.6bn”. The Guardian. London. Accesat în . 
  18. ^ „Lebanon's fragile unity shatters”. Kuwait Times. . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Utilizator:Olga2010/razboiul_din_liban-continuare_:D&oldid=5797839