Utilizator:Itineris55/Teste
 |
Această pagină este destinată testelor
Utilizatorii înregistrați pot avea o „cutie cu nisip” personală, ca o subpagină a propriei pagini de utilizator. De exemplu, utilizatorul „Ixulescu” poate să-și creeze pagina Aici se fac experimente de redactare a codului-sursă, descris la Ajutor:Cum modific o pagină, cât și alte teste care precedă redactarea propriu-zisă a celorlalte pagini. Datorită naturii inerent experimentale a acestei pagini, conținutul ei este golit periodic. Vor fi șterse paginile de utilizator care conțin obscenități, mesaje publicitare, rasiste, jignitoare, cât și cele care conțin scrieri, informații, discuții și activități fără legătură cu obiectivele Wikipediei. Pentru întrebări, mesaje sau alte texte importante, vă rugăm să consultați pagina Legături utile. |
Congresele FIDAC[modificare | modificare sursă]
Congresele FIDAC ținute între anii 1920 – 1938 au fost:[1]
- 1921 - Paris (Franța)
- 1922 - New Orleans (SUA)
- 1923 - Bruxelles (Belgia)
- 1924 - Londra (Marea Britanie)
- 1925 - Roma (Italia)
- 1926 - Varșovia (Polonia)
- 1927 - Londra (Marea Britanie)
- 1928 - București (România)
- 1929 - Belgrad (Iugoslavia)
- 1930 - Washington (SUA)
- 1931 - Praga (Cehoslovacia)
- 1932 - Lisabona (Portugalia)
- 1933 - Casablanca / Rabat (Maroc)
- 1934 - Londra (Marea Britanie)
- 1935 - Bruxelles (Belgia)
- 1936 - Varșovia (Polonia)
- 1937 - Paris (Franța)
- 1938 - București (România) (25 sept – 2 oct 1938)
Începerea celui de-al doilea război mondial, ca urmare a invadării Poloniei la 1 septembrie 1939, a dus la anularea congresului programat în SUA pentru sfârșitul anului 1939. Consiliul de conducere și-a continuat întrunirile la sediul din Paris, ultima dintre acestea având loc în martie 1940. Câteva săptămâni mai târziu Franța a fost invadată de puterile Axei și existența FIDAC a fost practic încheiată.[2]
Președinții FIDAC[modificare | modificare sursă]
Președintele FIDAC era ales la fiecare congres annual.
După Charles Bertrand, primul președinte al FIDAC (1920 – 1924), au urmat în funcția de președinte: [3]
- Colonel Thomas W. Miller (SUA) 1924 – 1925;
- Lt.-Colonel George R. Crosfield (Marea Britanie) 1925 – 1926;
- Marcel Héraud (Franța) 1926 – 1927;
- Comm. Nicola Sansanelli (Italia) 1927 – 1928;
- Achille Reisdorff (Belgia) 1928 – 1929;
- Lt.-Colonel Fred W. Abbot (Marea Britanie) 1929 - 1930;
- Lt.-Colonel Milan G. Radossavlevitch (Jugoslavia) 1930 - 1931;
- Maior Edward L. White (SUA) 1931 - 1932;
- General Roman Gorecki (Polonia) 1932 - 1933;
- Victor Cădere (România) 1933 - 1934;
- Jean Desbons (Franța) 1934 - 1935 și alții. [4]
Fiecare țară era reprezentată în consiliul de conducere de un vicepreședinte ales de respectiva secție națională.[3]
Din păcate, federația nu a supraviețuit celui de-al doilea război mondial. Activitatea ei a fost continuată ulterior de Federația Veteranilor de Război, înființată după terminarea celui de-al doilea război mondial, în anul 1950 tot la Paris și având ca motto: “Nimeni nu poate vorbi mai elocvent pentru pace decât cei care s-au luptat în război.”
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ F.I.D.A.C. (Fédération Interalliée des Anciens Combattants); Paris. Paris. . p. 4-5.
- ^ Harding, Brian. Keeping Faith (The History of The Royal British Legion). Leo Cooper. 2001. p. 163.
- ^ a b F.I.D.A.C. (Fédération Interalliée des Anciens Combattants) Paris 1933, p. 6-7
- ^ Wolfe, Henry C. - War Veterans Who Works for Peace in World Affairs vol.98, No.3, Sept 1935, p.172
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- fr en F.I.D.A.C. (Fédération Interalliée des Anciens Combattants) – Historique. Statuts. Règlement intérieur. Carte d’Identité FIDAC. La Médaille Scolaire FIDAC | History. Constitution. By-Laws. FIDAC Identity Card. FIDAC Educational Medal; Paris; 1933
- Lectură suplimentară
- en J. Eichenberg, J. Newman; The Great War and Veterans' Internationalism; Palgrave Macmillan; 2013
- en James Raymond Murphy; Fidac and Peace; University of Hawaii Buletin, V16, No. 1; 1936