Utilizator:G. Christian/Articole în lucru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Otranto[modificare | modificare sursă]

Strâmtoarea Otranto are o lărgime de 72 km, legând Marea Adriatică de Marea Mediterană.[1] Blocada era reprezentată în mare parte dintr-o flotă de driftere, majoritatea britanice, înarmate cu tunuri de 57 mm.[2] În 1915 când bloacada a fost instituită, două grupuri de câte 20 vor patrula în același timp, echipate cu plase de indicație pentru a descoperi prezența submarinelor.[3] Un al treilea grup va fi staționat la Brindisi.[3]

Barajul strâmtorii s-a dovedit ineficient încă de la început în fața raidurilor austro-ungare. În ianuarie 1917, s-a decis la o conferință la Londra că organizarea trebuie îmbunătățită prin aducere tuturor navelor sub comanda ofițerului britanic, Algernon Heneage.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Frank K. McKinney (). The Northern Adriatic Ecosystem: Deep Time in a Shallow Sea. Columbia University Press. p. 29. ISBN 978-0-231-13242-8. Accesat în . 
  2. ^ First World War – Willmott, H.P., Dorling Kindersley, 2003, Page 186–187
  3. ^ a b c „The Otranto Barrage”. Society of Twentieth Century Wargamers Journal. russellphillipsbooks. Accesat în . 


Teuta[modificare | modificare sursă]

Teuta a fost o regină regentă a tribului Ardiaei în Iliria, care a domnit între aproximativ 231 î.Hr. și 227 î.Hr.

Domnie[modificare | modificare sursă]

După decesul soțului ei Agron regele tribului Ardiaei în 230 î.Hr., ea a moștenit regatul Ardiaean, care cuprindea mare parte din Iliria, deși nu se cunosc granițele exacte. Ea a acționat ca regentă a fiului ei vitreg Pinnes, având reședința regală la Rhizon (în Golful Kotor, Muntenegru). Potrivit lui Polybius, Teuta a domnit prin „rațiune feminină”. Teuta a început să se adreseze statelor vecine, susținând actele de piraterie a supușilor săi.

Ilirii au capturat și fortificat Dyrrachium (orașul modern Durres, Albania) și Phoenice (care a fost eliberat rapid printr-un armistițiu).





Articole importanta medie[modificare | modificare sursă]

Picenum (greaca veche) a fost o regiune din Italia antică. Numele este un exonim atribuit de romani care au încorporat regiunea în Republica Romană. Picenum a fost locul de naștere a unor personalități marcante ale istorie romane precum Pompei cel Mare. Picenum se identifică cu regiunea italiană de astăzi Marche.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Locuită începând cu Epoca Fierului,[1] Picenum a devenit ulterior una dintre cele 11 districte italiene.

În 268 î.Hr. consulii Appius Claudius Russus și Publius Sempronius Sophus au condus o operațiune în Picenum. Picenții, care au fost aliații Romei, s-au revoltat.[2] O parte din populație a fost deportată, iar cei care au rămas au primit cetățenie romană fără drept de vot. Astfel, Picenum a fost anexat, cu excepția orașului Ausculum care era considerat oraș aliat. În anul 264 î.Hr. a fost fondat orașul Firmum pentru a menține controlul asupra populației.

Picenum este una dintre provinciile care au rămas loiale Romei pe parcursul celui de-al Doilea Război Punic.


Cavaleria numidiană a fost un tip de cavalerie ușoară dezvoltată de numidieni. După ce au fost folosiți de Hannibal în cel de-al Doilea Război Punic, cavaleria numidiană a fost descrisă de istoricul roman Titus Livius drept cei mai buni călăreți din Africa.[3]

Caii cavaleriei numidiene, strămoșii cailor berberi, erau mai mici de cât alți cai ai erei și erau adaptați la deplasare rapidă pe distanțe mari.[4] Călăreții numidieni călăreau fără șa sau căpăstru, controlându-și calul cu ajutorul unei simple funii. Cavalerie numidiană era echipată cu javeline și o sabie scurtă, dar nu prezentau nici un fel de protecție corporală cu excepția unui scut rotund de piele.[5]



Lembus (din greacă "λέμβος" - lembos[6]) a fost o galeră iliriană, cu un singurul rând de vâsle și fără pânze. Era o navă rapidă și manevrabilă, capabila să transporte 50 de oameni pe lânga vâslași.[7] Ilirii au folosit-o la Medion sub Agron și la Elis, Messena, Phoenice, Issa, Epidamnus, Apollonia, Corcyra și Paxos sub Teuta. Filip al V-lea al Macedoniei a construit 100 de galere lembus în Primul Război Macedonean.[8]


Antioh din Siracuza a fost un istoric grec care a scris în jurul anul 420 î.Hr. Puține lucruri sunt cunoscute despre viața sa, dar lucrările sale, din care s-au păstrat doar fragmente, se bucură de o bună reputație din cauza acurateții. A scris o Istoria Siciliei din cele mai vechi timpuri și până în 424 î.Hr., care a fost folosită de Tucidide.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vermeulen, F.: "The contribution of aerial photography and field survey to the study of urbanization in the Potenza valley.", pages 57-82. L'Annee Philologique records.
  2. ^ Florus, Epitome of Roman History, I.19
  3. ^ Livy, Ab Urbe Condita 29.35.8.
  4. ^ Epona
  5. ^ RedRampant.com
  6. ^ λέμβος, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, on Perseus
  7. ^ Wilkes, p. 157; Polybius, 2.3.
  8. ^ Walbank, p. 69, Polybius, 5.109.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

---Lembus---

Lista conducătorilor din Iliria[modificare | modificare sursă]

Aceasta este o listă a conducătorilor din Iliria, o regiune din vestul Balcanilor din perioada Antichității clasice. Regiunea a fost locuită de triburi dispersate care adesea făceau parte din conglomerații tribale precum dalmații. La sfârșitul secolului al V-lea î.Hr. și începutul secolului al IV-lea î.Hr., the first polities of the area would be created as exemplified by Bardylis's Dardanian kingdom. Pe parcursul secolului al IV-lea î.Hr., părți din sudul și estul Iliriei vor fi acaparate de Macedonia. Cel mai puternic stat ilir a fost regatul Ardian care a apărut în secolul al II-lea î.Hr. sub conducerea lui Agron și a Teutei. Regatul va fi înfrânt de Republica Romană în trei războaie ceea ce va duce la încorporarea treptată a regiunii ca provincie romană.

Manufacture d'armes de Saint-Étienne[modificare | modificare sursă]

Manufacture d'armes de Saint-Étienne (MAS) a fost o companie de stat franceză producătoare de armament localizată în orașul Saint-Étienne. În prezent face parte din conglomeratul defensiv de stat Nexter.