Utilizator:Catalin Salcoci/teste

Această pagină este destinată testelor Utilizatorii înregistrați pot avea o „cutie cu nisip” personală, ca o subpagină a propriei pagini de utilizator. De exemplu, utilizatorul „Ixulescu” poate să-și creeze pagina [[Utilizator:Ixulescu/Teste]]. Aici se fac experimente de redactare a codului-sursă, descris la Ajutor:Cum modific o pagină, cât și alte teste care precedă redactarea propriu-zisă a celorlalte pagini. Datorită naturii inerent experimentale a acestei pagini, conținutul ei este golit periodic. Vor fi șterse paginile de utilizator care conțin obscenități, mesaje publicitare, rasiste, jignitoare, cât și cele care conțin scrieri, informații, discuții și activități fără legătură cu obiectivele Wikipediei. Pentru întrebări, mesaje sau alte texte importante, vă rugăm să consultați pagina Legături utile.

Baștina mea

Micăuți
—  Sat-reședință  —
Micăuți Micăuți (Moldova) Poziția geografică
Coordonate: 47°10′20″N 28°44′56″E ({{PAGENAME}})
Țară	Republica Moldova
Raion	Strășeni
Comună	Comuna Micăuți, Strășeni
Populație (2014)2.857
- Total	2 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	3722
Prezență online

Micăuți este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Strășeni, Republica Moldova.

Locuințele din satul Micăuți se referă în anul 1874 din timpul războiului ruso-turc din anii 1864-1874 , atunci autoritățile militare rusești , au efectuat un recensamânt al populației Moldovei și Țării Românești . Conform informațiilor de atunci satul Micăuți era alcătuit din 7-10 bordee si semibordee .

Satul Micăuți este repartizat în trei sectoare:

1.Zona veche a satului

2.Toloaca

Mai ieri loc de joacă pentru copii-Toloaca. Astăzi este o parte importantă a satului.Cu case frumoase și gospodari harnici.Aici se află și centrul cultural al satului : Casa de cultură,Gimnaziul ”V.Slobozenco”, Centrul de sănătate ,Farmacia. Tot aici sînt semnele distinctive a memoriei noastre - monumentele eroilor satului , care reprezintă recunoștința generației de astăzi celor ce și-au pus viața pe altarul libertății și demnității nostre naționale.

3.Lanul

Lanul o altă parte a satului , unde cu cîteva decenii în urmă pe aceste locuri erau lanuri manoase cu diverse culturi agricole. Iar în marginea satului un complex animalier de producere a laptelui. Nu mai este nici complexul, nici lanurile nu s-au păstrat. În locul lor au apărut case noi, mari și frumoase. Un sector, în care este 5 concentrată cea mai tînără parte a satului. În acest sector se află și doua case pentru nunți și grădinița de copii.

Istoria Localitații.

La înșeput așeasta localitate se chema Cotileni și sî afla pi o rîdicătură din valea rîului Itchil.La 1683,după și turșii o fost biruiți sub zîdurile Vienii , soroșenii, orheienii și lăpușnenii ajiutați de cazași atacatau tatarii din Bugeac și raialele turcești de aișea pentru a li elbera ,însă o fost învinși.Și o pornit ii jaf mare asupra asupra satelor moldovinești.Întri satili cari o suferit de pe urma acestei invazii a

fost și Cotileni. Cei care au mai rămas din acest sat au fost nevoiți să se ascundă în locuri mai dosite , în apropiere de pădure.Așa se face că la 1722 nu se mai pomeneștiu de Cotileni ,ci de Micăuți.

Numele de” Micăuți” unii spun că e de origine ungurească ,alții spun că e de la fondatoriul- Micu, adăugîdu-se ”uți”.Tradiția populară spune ca de la sat ”micuț” cum era deodată s-o schimbat în Micăuți.

Fostau satul Micăuți pomenit într-o mărturie făcută în s.Sireți de Enache Borilă și Onica Boboc pe 23 noiembrie la anul 1756.La 1772-1773 atunci ,cînd administrația rusă număra populația pentru a o supune la bir găsitau aicea 6 gospodari.

Tot de aicea se trăgea paharnicul Ioan Carp care avea aicea părți de moșie. La 8 august 1799 el ,deoarece nu se-nțelegea cu răzeșii de aicea fece o cerere la la domnie,prin care roagă să se delimiteze strict partea lui de pămînt de a celorlalți răzeși.La 30 august 1804 domnul Moldovei Alexandru Calimah semnatau o mărturie hotarnică, alegîndu-I părțile sale de de moșie de ale altor răzeși de la Micăuți.

Următoarea atestare documentară se referă la perioada cînd ținutul dintre Prut și Nistru, botezat de ruși Basarabia, este anexat după 1812 la Rusia țaristă.

Cariera de piatră Micauți.

Trebui să menționăm că bogăția Micăuțului este piatra și apa,pe teritoriul satului se află o carieră mare , iar cu apa de aici este asigurată populația întregului raion, aici se produce ”Apă Bună”.Nu degeaba proverbul satului spune ”Micăuți cu apă dulce, cine vine nu se duce”.Însă cea mai mare bogăție rămîn a fi oamenii.

Satul meu de codru, satul meu de dor ,

Ești în viața noastră, cel mai scump odor.

Lacrimă prelinsă ,doină suspinînd,

Pe acest pămînt.

Satul meu!

Primaria localitații Micăuți.

Primaria Comunei Micăuți este in componenta Raionul Strășeni situata la latitudinea 47.1722 longitudinea 28.7488 si altitudinea de 99 metri fata de nivelul marii. Primarul este VASILE DOLGHII din partea (Pas). Conform recensamintului din anul 2014 populatia comunei este de 2 857 locuitori. Distanța directă pîna în or. Strășeni este de 16 km. Distanța directă pîna în or. Chișinău este de 20 km.Primăria comunei Micăuți,a fost făcută în anul 79-83.Serviciile sociale ale primăriei sunt prestate de angajații sociali și asistenta socială.Lucrătorii sociali au 11 bătrâni socialiști.Măsurile pentru sprijinul mediului dar și suspenabilitatea în sat pot fi:atragerea de fonduri europene,menținerea agenților economici în teritoriu care sunt plătitori de taxă și impozitate locale.Strategiile pentru responsabilitățile în administrația locală,cât și creșterea transparenței are loc prin comunicarea cu oamenii la direct(adunări,întâlniri în matale etc) prin intermediul rețelei sociale,dar și pe pagina principală a primăriei.În primaria comunei sunt următorii angajați:

●Primarul

●Secretară

●Contabil șef

●Specialist funciar

●Receptor fiscal

Subdiviziune este casa de cultura,grădinița, biblioteca sătească,serviciile de salubrizare,serviciu de livrare a apei și serviciu de încorporare militară.Primăria este implicata în comunitate prin:proiectele locale cum ar gi reparația capitalei drumurilor,înlocuirea sistemelor de apeduct cât și solibrizarea localității,înverzirea localității,un sat european etc.Reparatia capitală a casei de cultură,finalizarea reparației grădiniței cele 3 grupe,menținerea primăriei din localitate și încă multe altele.

Valentin Slobozenco

Valentin Slobozenco s-a născut la 8 aprilie 1966 în satul Micăuți, raionul Strășeni, într-o familie de muncitori. Tatăl său Nicolae Slobozenco era montor de telecomunicații, iar mama Ana muncea la gospodăria sătească Micăuți.

După absolvirea școlii medii din satul natal, în anul 1986, a urmat studiile la Colegiul de electrotelecomunicații din Chișinău, obținând, trei ani mai târziu, calificarea de tehnician construcții liniare de telecomunicații.

Este mobilizat în aprilie 1984 și își satisface serviciul militar până în iunie 1986 în cadrul unității militare nr. 41450, inițial în calitate de cursant, iar mai târziu, de comandant de grup.

Se încadrează în rândurile organelor afacerilor interne în iunie 1989, fiind numit în funcția de inspector inferior de telecomunicații în Secția afacerilor interne raionale Octombrie (actualul sector Râșcani din mun. Chișinău). În decembrie 1990 este transferat la funcția de polițist al Batalionului independent de patrulă și santinelă nr. 1 al MAI din Chișinău. În septembrie 1991 este avansat în funcția de comandant de grup în cadrul aceleiași subdiviziuni. La 1 decembrie 1991 este transferat la funcția de subofițer operativ al detașamentului de luptă al Brigăzii de Poliție cu Destinație Specială.

Pentru atitudine conștiincioasă în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și participarea activă la menținerea ordinii publice a fost recompensat în repetate rânduri cu premii bănești.

Ziua de 2 martie 1992 a rămas o filă neagră în istoria neamului nostru. Începe războiul de la Nistru. Sergentul de poliție Valentin Slobozenco devotat jurământului participă împreună cu camarazii de arme la restaurarea ordinii constituționale în raioanele de est ale Republicii Moldova. Începând cu 4 martie, a participat la toate operațiunile de eliberare a satelor Doroțcaia și Coșnița. De asemenea, a luat parte la câteva misiuni de recunoaștere. Pe data de 17 martie 1992 în timpul unui atac al gardiștilor a dat dovadă de eroism și bărbăție, apărând pozițiile ocupate cu prețul vieții.

Prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 188 din 24.08.1992 Valentin Slobozenco a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Ștefan cel Mare”..