Ulei de cocos
Uleiul de cocos este un ulei vegetal ce se extrage din miezul de nucă de cocos uscat (cunoscut sub denumirea de copră) [1]. Poate fi folosit ca ulei de bucătărie. Este folosit adesea în industria cosmetică (pentru fabricarea unor săpunuri și creme), dar și în bucătăria unor țări asiatice. Uleiul de cocos are un procent de aproximativ 90% grăsimi saturate, ceea ce-l face nociv pentru consumația cotidiană. [2] Din aceasta cauză, nutriționiștii autorizați recomandă înlocuirea cu uleiul de floarea soarelui. [3]
Uleiul de cocos are o cantitate mare de grasimi saturate, care pot contribui la cresterea nivelului de LDL si colesterol total. De aceea, trebuie consumat cu moderatie. Specialistii recomanda limitarea aportului de grasimi saturate la cel mult 10% din dieta pentru persoanele sanatoase si la 5-6% pentru cele care au valori ridicate ale colesterolului.[4]
Uleiul de cocos are proprietati antiinflamatorii si antioxidante, care atunci cand sunt combinate cu efectele hidratante ale acestuia, au potentialul de a accelera vindecarea ranilor. De asemenea, propritatile sale antioxidate il fac benefic pentru neutralizarea si prevenirea radicalilor liberi de la razele UV si poluare.[5]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Copră” la DEX online Accesat pe 20 mai 2015
- ^ Uleiul de cocos - beneficii și riscuri Accesat pe 20 mai 2015
- ^ DIGI24 (Romania). „Răsturnare de situație. Uleiul de cocos, nociv pentru sănătate”. Accesat în .
- ^ „Coconut oil: Benefits, uses, and controversy” (în engleză). www.medicalnewstoday.com. . Accesat în .
- ^ „Use Coconut Oil on Your Skin? Know the Pros and Cons” (în engleză). EatingWell. Accesat în .
|
Acest articol despre un compus organic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |