Tullio Eugenio Regge

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Tullio Regge
Date personale
Născut[3] Modificați la Wikidata
Borgo d'Ale, Italia[1] Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[1][3] Modificați la Wikidata
Orbassano, Italia[1] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei
Flag of Italy (1861–1946).svg Italia Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
politician
profesor universitar[*]
fizician teoretician[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniufizică teoretică  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Torino[1]
Politecnico di Torino[*][1]
Max Planck Institute for Physics[*]
Institute for Advanced Study  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Torino
University of Rochester[*][1]
Institute for Advanced Study[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAccademia Nazionale dei Lincei
CICAP[*][1]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratRobert Marshak[*]  Modificați la Wikidata
PremiiIOP Dirac Medal[*][1]
Albert Einstein Medal[*][1]
Dirac Prize[*] ()
Albert Einstein Award[*] ()
Marcel Grossmann Award[*] ()
Premiul Dannie Heinemann pentru fizică matematică[*] ()[2]
Pomeranchuk Prize[*]
ICTP Dirac Medal[*] (Modificați la Wikidata

Tullio Eugenio Regge (n. ,[3] Borgo d'Ale, Italia[1] – d. ,[1][3] Orbassano, Italia[1]) a fost un fizician italian și popularizator al științei, recunoscut ca specialist în domeniul teoriei împrăștierii particulelor cuantice.

Biografie și creație științifică[modificare | modificare sursă]

A fost profesor universitar la Torino. Are studii și cercetări în domeniul fizicii particulelor elementare, fizicii nucleare, teoriei câmpurilor și teoriei grupurilor[4]. În anii 1960 a emis o ipoteză despre strucura granulară a spațiu-timpului și a dezvoltat o descriere fără coordonate a câmpului gravitațional. A fost unanim recunoscut ca un specialist de talie monidală în domeniul teoriei împrăștierii particulelor cuantice. În acest domeniu a elaborat teoria polurilor Regge, care este larg folosită în cercetările de teorie a câmpurilor și de interacție a partculelor elementare cu materia. De asemenea, a popularizat știința printr-o serie de cărți, publicate în Italia și traduse în afara Italiei. A colaborat cu John Archibald Wheeler, Bruno Pontecorvo, Vittorio de Alfaro, Franco Rasetti, Sergio Fubini, Pino Furlan și alții. La Torino a creat o școală de fizică teoretică din care fac parte:

  • Wanda Alberico,
  • Mauro Anselmino,
  • Maria Barbaro,
  • Anna Ceresole,
  • Vittorio De Alfaro,
  • Marialuisa Frau,
  • Sergio Fubini,
  • Pino Furlan,
  • Alberto Giovannini,
  • Ferdinando Gliozzi,
  • Alberto Lerda,
  • Ezio Maina,
  • Alfredo Molinari,
  • Giampiero Passarino,
  • Nanni Pollarolo,
  • Giorgio Ponzano,
  • Enrico Predazzi,
  • Cesare Rossetti,
  • Stefano Sciuto,
  • Riccardo Zecchina

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m http://www.lastampa.it/2014/10/24/cronaca/addio-a-tullio-regge-genio-della-fisica-HHm1SM7apvMxeoPy2XsB1H/pagina.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ http://www.aps.org/programs/honors/prizes/heineman.cfm, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d Tullio Regge, Autoritatea BnF 
  4. ^ Gh. Brătescu, Personalități ale științei. Mic dicționar, București, 1977, p. 252

Legături externe[modificare | modificare sursă]