Ticu Archip

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ticu Arhip)
Jump to navigation Jump to search
Ticu Archip
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Decedată (74 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațietraducătoare Modificați la Wikidata

Sevastia Ticu Archip, (n. 4 ianuarie 1891, Târgoviște, d. 31 martie 1965[1], București) a fost o prozatoare și autoare de opere dramatice din România.

A fost fiica lui Grigore Archip, licențiată a Facultății de Matematică a Universității din București, asistentă universitară la Facultatea de Matematică și mai apoi profesoară de matematică la liceul de fete "Regina Maria".

A fost membră fidelă a Cenaclului „Sburătorul”, din 1924, și a colaborat la „Cetatea literară”, „Tiparnița literară”, „Reporter”, „Vremea” etc. În perioada 1926-1928 a făcut parte din comitetul de redacție al Revistei Scriitoarelor și Scriitorilor Români, revistă în care a publicat în 1932 piesa Gura de leu, jucată la Teatrul Național în 1935.

A fost o antifeministă hotărâtă.[2]

A tradus din James Conrad, Alexandre Dumas, Oscar Wilde, Jules Verne, Maxim Gorki.

Pe strada „Sfântul Constatin” la nr 13A din București există o placă memorială în cinstea ei[3].

Opere[modificare | modificare sursă]

  • Colecționarul de pietre prețioase, nuvele, 1926
  • Aventura, 1929
  • Patul fraților, nuvelă, 1949
  • Trilogia de romane Soarele negru, din care apar doar primele două romane, Oameni, 1946 și Zeul, 1949
Teatru
Traduceri
  • Lev Tolstoi, Opere, I Copilăria. Adolescența. Tinerețea, în colaborare cu Maria Vlad, București, 1953;
  • Iuri Tifonov, Studenții, în colaborare cu I. Frunză, București, 1953;
  • Alexandre Dumas, Cei trei mușchetari, I-II, în colaborare cu M. Fanny Lehrer, București, 1956 (alte ediții: 1959; 1964; 1993; 2002);
  • Vilis Lacis, Patria pierdută, în colaborare cu I. Block, București, 1957;
  • Jules Verne, Uimitoarele peripeții ale domnului Antifer, în colaborare cu Mimi Westfried, București, 1959 (ediția II, traducere de ~, București, 1970);
  • Joseph Conrad, Lord Jim, prefață de M. Bogdan, București, 1964 (ediția II, 1985);
  • Hans Scherfig, Primăveri irosite, în colaborare cu Vladimir Munteanu, București, 1964;
  • Oscar Wilde, Prințul fericit și alte povestiri, prefață de Vladimir Colin, București, 1960 (alte ediții: 1967, 1976, 1982, 1996);
  • Joseph Conrad, Inima întunericului, Pitești, 2003.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Dicționar de literatură română, coordonator Dim. Păcurariu, Ed. Univers, București, 1978
  2. ^ „Femeile intre ele” in 1937 Autor: Bianca Burța, publicat în observatorcultural.ro, nr. 767 din 10 aprilie 2015
  3. ^ Placa Memorială Ticu Archip