Terasele de orez din Cordiliera Filipineză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Terasele de orez din Cordiliera Filipineză
Patrimoniul Mondial UNESCO
Batad Rice Terraces after the rain.JPG
Terasele de orez din Cordiliera Filipineză
ȚaraFlag of the Philippines.svg Filipine Modificați la Wikidata
Unitate administrativăIfugao, Cordillera Administrative Region[*] Modificați la Wikidata
Criteriiunic unei tradiții culturale,obiectivul ilustrează un stadiu semnificativ în istoria oamenilor,așezare umană și utilizare a pământului tradiționale Modificați la Wikidata
Referință722 Modificați la Wikidata
Anul1995 (Sesiunea a 19-a) Modificați la Wikidata
Terasele de orez din Cordiliera Filipineză se află în Filipine
Terasele de orez din Cordiliera Filipineză
Terasele de orez din Cordiliera Filipineză
Terasele de orez din Cordiliera Filipineză (Filipine)
Poziția geografică
Coordonate16°56′02″N 121°08′12″E / 16.93389°N 121.13667°E16°56′02″N 121°08′12″E / 16.93389°N 121.13667°E Modificați la Wikidata
* Lista Patrimonului Mondial
** Regiunile după clasificarea UNESCO

Terasele de orez din Cordilera Filipineză (în filipineză Mga Hagdan-Hagdang Palayan ng Kordilyera ng Pilipinas) au fost înscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO în 1995, prima proprietate care a fost inclusă în categoria peisajului cultural din lista patrimoniului mondial[1]. Acestea acoperă cinci situri: terasele de orez Batad, terasele de orez Bangaan (ambele în Banaue), terasele de orez Mayoyao (în Mayoyao), terase de orez Hungduan (în Hungduan) și terasele de orez Nagacadan (în Kiangan), toate din provincia Ifugao, Filipine. Terasele de orez Ifugao ating o altitudine mai mare și au fost construite pe pante mai abrupte decât multe alte terase. Complexul Ifugao este format din ziduri de piatră sau noroi și prin sculptarea atentă a contururilor naturale ale dealurilor și munților pentru a face câmpuri de iazuri terasate, care au fost completate de sisteme complicate de irigații ce adună apa din pădurile din vârfurile munților și de un sistem elaborat de agricultură.

Terasele de orez Ifugao ilustrează capacitatea remarcabilă a culturii umane de a se adapta la noile presiuni sociale și climatice, precum și de a implementa și dezvolta noi idei și tehnologii. Deși este catalogat de UNESCO drept sit de patrimoniu mondial despre care se crede că are o vechime de peste 2.000 de ani, există unele studii contradictorii recente care raportează că ar putea avea mai puțin de 1.000 de ani[2][3].

Întreținerea teraselor vii de orez reflectă o abordare în primul rând cooperantă a întregii comunități, care se bazează pe cunoașterea detaliată a diversității bogate a resurselor biologice existente în agro-ecosistemul Ifugao, un sistem anual bine ajustat care respectă ciclurile lunare, zonarea și planificarea, conservarea extinsă a solului și stăpânirea unui regim complex de combatere a dăunătorilor bazat pe prelucrarea unei varietăți de ierburi, însoțite de ritualuri religioase.

Descriere istorică[modificare | modificare sursă]

Terasele de orez din Nagacadan

Terasele de orez din Cordiliera Filipineză sunt unul dintre puținele monumente din Filipine care nu par a fi fost influențate de culturile coloniale. Datorită terenului dificil, triburile din Cordilieră sunt printre puținele popoare din Filipine care au rezistat cu succes oricărei dominații străine și și-au păstrat cultura tribală autentică. Istoria teraselor este legată de cea a oamenilor săi, de cultura lor și de practicile lor tradiționale[4].

Terase de orez din Batad
Vedere a teraselor de orez

În afară de cetățile de piatră idjang ale populației Ivatan din Batanes, terasele răspândite în cinci provincii actuale sunt singura formă de construcții de piatră din perioada pre-colonială care a supraviețuit. Din acest punct de vedere, Filipinele sunt un caz aparte în culturile din Asia de sud-est. Spre deosebire de Cambodgia, Indonezia sau Thailanda, în Filipine atât clădirile domestice, cât și cele ritualice, precum templele și altarele, au fost toate construite numai din lemn, o tradiție care a supraviețuit în cătunele de pe terase[4].

Se crede că terasarea a început în Cordilieră în urmă cu mai puțin de o mie de ani prin cultivarea de taro și că reprezintă dovada unui nivel ridicat de cunoștințe de inginerie structurală și hidraulică din partea constructorilor Ifugao. Cunoștințele și practicile, susținute de ritualuri, implicate în întreținerea teraselor sunt transferate oral din generație în generație, fără înregistrări scrise. Taro a fost înlocuit ulterior cu orez în jurul anului 1600 d.Hr., care este cultura predominantă astăzi[4].

Comori Culturale Naționale[modificare | modificare sursă]

Un sat în terasele de orez din Batad

Cele cinci grupuri care fac parte din Terasele de Orez din Cordiliera Filipineză sunt Batad, Bangaan, Hungduan, Mayoyao Central și Nagacadan[5]. Batad și Bangaan se află sub jurisdicția Municipalității din Banaue, dar nu sunt menționate ca Terase de Orez din Banaue.

Terasele de Orez Banaue se referă la localitățile amplasate aproape de Banaue. Contrar opiniei larg răspândite că aceste terase sunt parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, acest lucru nu este adevărat. Ele nu au fost incluse în patrimoniul UNESCO din cauza prezenței a numeroase structuri moderne, obținând astfel un scor scăzut la criteriul de integritate al UNESCO. În schimb, Terasele de Orez din Banaue sunt clasificate drept Comoară Culturală Națională ca parte a Teraselor de Orez din Ifugao, împreună cu alte grupuri de terase de orez.

Terasele incluse în lista patrimoniului mondial[modificare | modificare sursă]

Terasele de orez din Batad
Satul Bayyo cu terasele lor de orez

În lista patrimoniului mondial sunt incluse următoarele situri:

Situate în regiunea Ifugao, Terasele de Orez sunt și unul din locurile agricole de patrimoniu de importanță globală. Acestea sunt susținute de cunoștințe indigene de management de muyong, o pădure privată aflată deasupra fiecărui grup de terase. Muyong este gestionat printr-un efort colectiv de practici tradiționale tribale. Zonele forestiere administrate la comun în partea de sus a teraselor conțin aproximativ 264 de specii de plante indigene, în cea mai mare parte endemice regiunii. Terasele formează grupuri unice de micro-cascade și fac parte din sistemul ecologic al muntelui. Ele servesc ca un sistem de filtrare a apei de ploaie și sunt saturate cu apă de irigare pe tot parcursul anului. Această tehnologie de bioritm, în care activitățile culturale sunt armonizate cu ritmul climatic și administrarea hidrologică, a permis agricultorilor să cultive orez la peste 1.000 de metri altitudine.

Cântecul Ifugao Hudhud[modificare | modificare sursă]

Pe lângă Terasele de Orez din Cordiliera Filipineză, UNESCO a inclus Cântecele Hudhud din Ifugao[6], o altă Comoară Culturală Națională, pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității în 2008 (proclamată inițial în 2001). Hudhud este format din cântări narative interpretate în principal de către bătrânele din Ifugao, de obicei în timpul semănatului de orez, la recoltare, la înmormântări și alte ritualuri.

Conservare[modificare | modificare sursă]

Peisaj din Fidelisan

Terasele de orez din Cordiliera Filipineză au fost incluse în patrimoniul mondial[7][8][9] de către Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO în 1995. Acestea au satisfăcut standardele UNESCO[10] datorită îmbinării dintre mediul fizic, socio-cultural, economic, religios și politic ca peisaj cultural viu. În 2000, situl a fost numit ca unul dintre cele aflate pe cale de dispariție de către World Monuments Fund, dar a fost eliminat de pe această listă în 2001.

Terasele cu orez din Ifugao reprezintă un exemplu de proprietate culturală recunoscută la nivel național.

Terasele de Orez din Ifugao[11] au fost înscrise și în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol în 2001, ca urmare a defrișărilor și schimbărilor climatice care au potențialul de a distruge terase. Un alt factor este globalizarea, din cauza căreia generațiile mai tinere din Ifugao au acum acces la mass-media și educație și de cele mai multe ori[12] optează să lucreze în capitală în loc să practice agricultura tradițională. Filipinele au cerut includerea pe această listă ca o modalitate de a concentra sprijin național și internațional și cooperare pentru conservarea patrimoniului[13]. Criticul W. S. Logan a descris plecarea localnicilor din aceste zone drept efect al luării deciziilor de acordare a statutului de patrimoniu de către birocrați și factori de decizie politică în locul comunităților locale[14].

Terasele de orez au fost considerate ca unul dintre monumentele cele mai în pericol de dispariție din lume de către World Monuments Fund în World Monuments Watch din 2010, împreună cu Biserica Santa Maria și Biserica San Sebastian. Toate siturile au fost scoase de pe listă în 2011 după promulgarea Legii patrimoniului cultural național[15].

În 2012, UNESCO a eliminat terasele de orez de pe lista siturilor aflate în pericol ca recunoaștere a succesului eforturilor depuse de Filipine în îmbunătățirea conservării acestora[13][16].

Extinderea UNESCO[modificare | modificare sursă]

Terasele de Orez din Cordiliera Filipineză numără în prezent doar cinci proprietăți pe lista Patrimoniului Mondial, toate situate în provincia Ifugao. Există însă terase de orez importante și în alte provincii din Cordilieră, în special Benguet, Mountain Province, Kalinga, Abra, Apayao și Nueva Vizcaya. Guvernele provinciale din fiecare provincie pot coopera cu Comisia Națională pentru Cultură și Artă, Muzeul Național al Filipinelor sau Comisia UNESCO din Filipine pentru includerea respectivelor terase de orez în Lista UNESCO, ca extindere a Teraselor de Orez din Cordiliera Filipineză.

Terase care nu sunt incluse în lista patrimoniului mondial[modificare | modificare sursă]

Următoarele terase alcătuiesc cel puțin jumătate din terasele cu orez din lanțul muntos, care încă nu au fost încă incluse în lista patrimoniului mondial. Locurile pot fi numite locuri de patrimoniu mondial numai dacă și-au păstrat caracteristicile deosebite, inclusiv structurile din interiorul acestora (de exemplu, case tradiționale).

Terase de orez pot fi găsite și în afara lanțului muntos, precum:

  • Terasele de orez din Lublub (în Valderrama, Antique)
  • Terasele de orez din Baking (în Valderrama, Antique)
  • Terasele de orez din San Agustin (în Valderrama, Antique)
  • Terasele de orez din Cadapdapan (în Candijay, Bohol)[17]
  • Terasele de orez din Jaybanga (în Lobo, Batangas)
  • Terasele de orez din Datu Ladayon (în Arakan, Cotabato)[18]
  • Note[modificare | modificare sursă]

    1. ^ Malig, Jojo (). „Philippine rice terraces no longer in danger”. ABS-CBN News. Accesat în . 
    2. ^ Cabreza, Vincent (). „For Ifugao rice terraces, age should not matter”. Inquirer.net (în engleză). Accesat în . 
    3. ^ „Ifugao Rice Terraces may be younger than we think”. Rappler (în engleză). . Accesat în . 
    4. ^ a b c Advisory Body Evaluation, World Heritage. „Rice Terraces of the Philippine Cordilleras”. © UNESCO World Heritage Centre. Accesat în . 
    5. ^ „UNESCO World Heritage Centre”. UNESCO. Accesat în . 
    6. ^ „The Hudhud Chants of the Ifugao”. UNESCO. Accesat în . 
    7. ^ „World Heritage List”. UNESCO. Accesat în . 
    8. ^ „Earth Day, Part 3: Banaue Rice Terraces”. World Press. Accesat în . 
    9. ^ „Preserving the Ifugao Heritage”. Philippine Daily Inquirer. Arhivat din original la . Accesat în . 
    10. ^ „Criterion - Passed”. UNESCO. Accesat în . 
    11. ^ „Heritage sites in danger”. UNESCO. Accesat în . 
    12. ^ „The Probe Team”, ABS CBN 
    13. ^ a b „Better conservation in Pakistan and the Philippines allow Committee to remove two sites from World Heritage List in Danger”. UNESCO. . Accesat în . 
    14. ^ Logan, William S. (). „Closing Pandora's Box: Human Rights Conundrums in Cultural Heritage”. În Silverman, Helaine., Ruggles, D. Fairchild. Cultural heritage and human rights. New York, NY: Springer. ISBN 9780387713137. OCLC 187048155. 
    15. ^ https://www.pressreader.com/philippines/philippine-daily-inquirer/20091109/284082022674268
    16. ^ „Philippines rice terraces off endangered list–UN”. Inquirer.net. . Accesat în . 
    17. ^ https://www.lakwatsero.com/spots/candijay-bohol-cadapdapan-rice-terraces-and-can-umantad-falls/#sthash.H6HoCdgn.dpbs
    18. ^ http://newsinfo.inquirer.net/452821/your-gps-is-not-wrong-mindanao-has-rice-terraces