Teatrul Ateneum din Varșovia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Teatrul Ateneum Stefan Jaracz
Clădire
OrașVarșovia  Modificați la Wikidata
Țară Polonia Modificați la Wikidata
Coordonate52°14′14″N 21°01′58″E / 52.23722°N 21.03278°E ({{PAGENAME}})
Construcție
Inaugurată  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Clădirea Uniunii Profesorilor Polonezi de pe str. Wybrzeże Kościuszkowskie nr. 35, sediul Scena 20

Teatrul Ateneum Stefan Jaracz din Varșovia (în poloneză Teatr Ateneum im. Stefana Jaracza w Warszawie) este un teatru dramatic din Varșovia. A fost fondat în 1928.[1] Are reședința într-o clădire ridicată cu un an mai devreme în Polonia interbelică ca sediu al Uniunii Profesioniste a Lucrătorilor Feroviari PKP cu birouri la etaj. După cel de-al Doilea Război Mondial, structura grav avariată a fost restaurată la strălucirea de odinioară cu fonduri publice. Teatrul de stat s-a redeschis în 1951; numit după primul și deja celebrul său regizor de dinainte de război, Stefan Jaracz.[1][2]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Dir. Stefan Jaracz

Teatrul a fost fondat în 1928 la inițiativa lui Stefan Jaracz.[3] Sediul său a fost clădirea nou construită a Sindicatului Feroviar de pe strada Czerwonego Krzyża⁠(d) nr. 20 (azi str. Stefan Jaracz).[3]

Teatrul Ateneum a început ca o scenă experimentală cu un puternic profil socio-politic, sub un nume inspirat de avangardă Avanpostul Cuvântului Vorbit (în poloneză Placówka Żywego Słowa). Manifestul său artistic a fost influențat de cartierul Powiśle din Varșovia, în principal proletar, în care a fost înființat.[1]

La doi ani de la fobdare, direcția artistică a Teatrului Ateneum a fost preluată de popularul actor Stefan Jaracz (1930). A lucrat acolo până la invazia nazistă-sovietică a Poloniei, împărtășind responsabilitățile cu Leon Schiller în sezonul 1932–33[2] și cu Karol Adwentowicz⁠(d) (1934). Împreună, au crescut reputația teatrului ca una dintre vocile principale pentru noua intelectualitate a Poloniei.[4] Spectacolele revoluționare au inclus The Street Scene de Elmer Rice⁠(d) (1930), Moartea lui Danton de Georg Büchner (1931), Senat Szaleńców de Janusz Korczak (1931), victimă a Holocaustului, Țarul Lenin de François Porche (1932) și în spiritul politicii, Căpitanul din Köpenick de Carl Zuckmayer⁠(d) (1932) și Roar China! de Serghei Tréetiakov (1933); precum și popularele Ladies and Husaris (Damy i Huzary) de Aleksander Fredro (1932) și The Open House de Michał Bałucki⁠(d).[5][6]

Clădirea a fost distrusă grav de un incendiu în timpul apărării Varșoviei în septembrie 1939. În octombrie 1943, un teatru german a început să funcționeze acolo sub denumirea Kleines Theater der Stadt Warschau (Teatrul Mic din Varșovia).[7]

Cartierul Powiśle a fost aproape complet distrus de bombardamentul german nazist în timpul Revoltei din Varșovia din 1944. Teatrul a fost mistuit de incendiu. A fost practic reconstruit după eliberare, pe baza designului lui Wiktor Ballogh,[8] ținând cont de aspectul său original. Marea re-inaugarare a avut loc la 22 iulie 1951, cu premiera piesei Intervența a lui Lev Slavin în spiritul doctrinei socialist-realiste impuse de Partidul Comunist în Polonia stalinistă.[1] În următorii patruzeci de ani, teatrul a fost sub conducerea lui Janusz Warmiński⁠(d) (1922–1996), care a reușit să supraviețuiască și să depășească sistemul sovietic dincolo de revoluțiile din 1989. Aproape toți actorii polonezi de seamă au jucat la Ateneum de-a lungul existenței sale, inclusiv Jadwiga Andrzejewska⁠(d), prof. Aleksander Bardini⁠(d), Henryk Bista⁠(d), Zbigniew Cybulski, Edward Dziewoński⁠(d), Jerzy Duszyński, Tadeusz Fijewski⁠(d), Adam Hanuszkiewicz⁠(d), Gustaw Holoubek, Emil Karewicz⁠(d), Bogumił Kobiela⁠(d), Jan Kociniak⁠(d), Agnieszka Osiecka⁠(d), Aleksandra Śląska⁠(d) și Roman Wilhelmi⁠(d) și alții.[8]

În octombrie 2020, teatrul a achiziționat o a patra scenă. Scena 20 cu dotări tehnice și 222 de locuri în public a fost construită în clădirea Uniunii Profesorilor Polonezi de pe strada Wybrzeże Kościuszkowskie⁠(d) nr. 35.[9]

Din 2021, Artur Tyszkiewicz⁠(d) deține funcțiile de director de teatru și director artistic.

Actori[modificare | modificare sursă]

Actrițe actuale[modificare | modificare sursă]

Teresa Budzisz-Krzyżanowska
Julia Kijowska
Agata Kulesza (2018)

Foste actrițe[modificare | modificare sursă]

Actori actuali[modificare | modificare sursă]

Foști actori[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Michał Bujanowicz (iunie 2004). „Stefan Jaracz Ateneum Theatre”. Theatres and theatre companies. Adam Mickiewicz Institute Culture.pl. Accesat în . 
  2. ^ a b Monika Mokrzycka-Pokora (septembrie 2006). „Stefan Jaracz”. Resources Theatre. Adam Mickiewicz Institute Culture.pl. Accesat în . 
  3. ^ a b Encyklopedia Warszawy. Warszawa: Wydawnictwo Naukowe PWN. . p. 874. ISBN 83-01-08836-2. 
  4. ^ Popularna Encyklopedia Powszechna Wydawnictwa Fogra (). „Teatr Ateneum w Warszawie”. Teatr; Europa. Encyklopedia WIEM⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Teatr Ateneum (). „Premiery 1928 – 1939 (List of premières since 1928)”. Spis premier od 1928. Teatr im. Stefana Jaracza Ateneum w Warszawie. Accesat în . 
  6. ^ Michał Bujanowicz (iunie 2004). „Teatr Ateneum im. Stefana Jaracza”. Teatry i grupy teatralne (în Polish). Adam Mickiewicz Institute Culture.pl. Accesat în . 
  7. ^ Król-Kaczorowska, Barbara (). Teatry Warszawy. Budynki i sale w latach 1748-1975. Warszawa: Państwowy Instytut Wydawniczy. p. 213. ISBN 83-06-01183-X. 
  8. ^ a b Teatr Ateneum (). „Osiemdziesiat Lat Teatru (On the 80th Anniversary)”. History of Ateneum Theatre (în Polish). Teatr Ateneum im. Stefana Jaracza. Accesat în . 
  9. ^ „Scena 20 – nowa przestrzeń w Warszawie”. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ireneusz Zalewski: Echa dawnej Warszawy. 100 adresów (Ecouri ale vechii Varșovii. 100 de adrese), Skarpa Warszawska, Warszawa 2016, wyd. II, 263 s., ISBN: 978-83-63842-08-6
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Teatrul_Ateneum_din_Varșovia&oldid=16232212