Tablouri dintr-o expoziție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Musorgski în 1874

Tablouri dintr-o expoziție (în rusă Картинки с выставки – Воспоминание о Викторе Гартмане, „Imagini de la o expoziție – în amintirea lui Viktor Hartmann”) este o suită de zece piese (plus una recurentă, Promenada), compusă pentru pian de compozitorul rus Modest Musorgski în 1874.

Suita este cea mai faimoasă lucrare de pian a lui Musorgski, devenind o piesă de rezistența pentru virtuozii pianului. A devenit de asemenea cunoscută prin diverse orchestrații și aranjamente produse de alți muzicieni și compozitori, aranjamentul lui Maurice Ravel fiind cel mai des înregistrat și reprezentat in concert.

Istoria compoziției[modificare | modificare sursă]

Viktor Hartmann (1834-1873)

În primăvara anului 1874, Modest Musorgski a vizitat expoziția dedicată lucrărilor arhitectului Victor Hartmann, decedat recent, pe 4 august 1873. Erau expuse proiecte de arhitectură și desene foarte reușite după natura moartă. Mai erau expuse și schițele costumelor și decorurilor pentru operele „Ruslan și Ludmila” de Glinka, și „Puterea Diavolului” de Serov, schițele diferitelor tipuri de produse artistice, cleștele pentru spargerea nucilor, în formă de gnom, ceasul de bronz în forma unei căsuțe de basm sprijinite pe piciorușe de găină.

Expoziția a produs o impresie extraordinară asupra compozitorului Musorgski, fiind determinat să exclame ,, Vai și amar! O, artă rusă martiră!” și astfel s-a născut ideea de a crea un ciclu de tablouri muzicale, după subiectele desenelor lui Hartmann. Ideea corespundea întru totul naturii compozitorului, iar lucrările născute sub impresia modelelor vizuale, realiste, îmbrăcau o formă artistică unică. Compozitorului îi plăcea să zugrăvească viața în toată complexitatea, multilateralitatea și caracterul ei contradictoriu. Astfel a apărut ciclu de lucrări pentru pian – „Tablouri dintr-o expoziție”, un exemplu al posibilității de a crea cu mijloace muzicale imaginile vieții reale într-o formă originală. Musorgski le-a ales pe acelea care îi erau mai apropiate: schițe de proiecte, scenele de gen și imaginile legate de creația populară – basmul, legenda și epopeea populară.

Vladimir Stasov, critic de artă rus, a ajutat la organizarea unei expoziții memoriale de peste 400 de lucrări ale lui Hartmann în cadrul Academiei Imperiale de Arte din Sankt Petersburg, în februarie și martie 1874. Mai târziu, în iunie, Musorgski a compus Tablouri dintr-o Expoziție în numai douăzeci de zile (2-22 iunie 1874).

Scrisoare a lui Musorgski catre Stasov, scrisă în timp ce lucra la Tablouri dintr-o expoziție

Structura compoziției[modificare | modificare sursă]

Promenada[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: Si♭ major

Ciclul „Tablourile dintr-o expoziție” începe cu piesa „Promenada”, compusă pe structura cântecelor populare ruse. După amintirile lui Stasov, compozitorul se înfățișase pe sine însuși, plimbându-se agale prin expoziție, (de unde vine și titlul).

Piesa are un ritm simplu, puternic și asimetric.

După „Promenada”, cu ritmul ei măsurat și lin, urmează imagini pestrițe, ciudate, născute sub impresia desenelor lui Hartmann. Printre toate aceste tablouri separate apare mereu tema din „Promenada”, care leagă diferitele imagini într-o compoziție unitară în funcție de tabloul ce urmează sa-l reprezinte, tema sună când cu o măreție epică, când trist și meditativ, când luminos și vesel

Masurile 3 și 4 din "Promenada". Despre acest sunet Play 

Nr. 1 "Piticul"[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: Mi♭ minor

Schița lui Hartmann reprezintă o figură de lemn cu piciorușele strâmbe, un spărgător de nuci, o jucărie. Compozitorul înzestrează făptura mică și pocită cu frământări adânci, omenești. Chipul trist al gnomului, cu mersul lui greoi, stângaci este caracterizat printr-o muzică posomorâtă, neliniștită.

Promenada (2)[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: La♭ major

O reluare simplă a temei promenadei descrie spectatorul trecând de la un tablou la altul.

Nr. 2 "Vechiul Castel"[modificare | modificare sursă]

Această mișcare este considerată a fi bazată pe o acuarelă care reprezintă un castel italian și este portretizat de Ravel în orchestrație de un saxofon alto solo. Hartmann plasa adesea figuri umane în desenele de arhitectură pentru a sugera scara.[1]

Promenada (3)[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: Si major

O scurtă reluare a temei promenadei (8 măsuri) o prezintă mai extrovertită si cu mai multă greutate decât înainte.

Nr. 3 "Tuileries (Cearta copiilor după joacă )"[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: Si major

Tuillieries este cunoscuta grădină publică din Paris, loc preferat pentru plimbări al lui Victor Hartmann. Compozitorul Musorgski prezintă o ceată de copii ce se ceartă. Mișcările lor iuți și agile, intonațiile de răsfăț sunt redate cu multă viață..

Nr. 4 "Bâdlo"[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: Sol♯ minor

Tabloul ,,Bâdlo” reprezintă o căruță țărănească poloneză, pe roți înalte, trase de doi boi. Mișcarea căruței afundându-se parcă în noroi, în intonațiile triste ale melodiei populare, compozitorul redă senzația apăsătoare a muncii de rob a țăranului, munca istovitoare, fără bucurii.

Mișcarea este scrisă în formă ternară (ABA) cu coda. Mussorgsky începe fortissimo (ffFormat:Serif), sugerând carul cu boi în prim-plan. După ce a atins un punct culminant (con tutta forza) dinamica trece brusc în piano (bar 47), urmată de un diminuendo la un final pianississimo (pppFormat:Serif), sugerând carul cu boi îndepărtându-se. Aranjamente ulterioare, cum ar fi cel al lui Ravel, încep în liniște, cresc treptat la fortissimo, apoi scad, sugerând carul cu boi care se apropie, trece și apoi se îndepărtează.

Promenada (4)[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: Re minor

O reflecție de 10 măsuri asupra temei principale.

Nr. 5 "Dansul puilor ce ies din găoace"[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: Fa major

În baletul lui Iuri GerberTrilbi”, cu decoruri de Hartmann, care a avut premiera la Petersburg in 1871, era un episod în care apărea un grup de băieți și fetițe îmbrăcați în coji de ouă sparte, parcă ar fi fost îmbrăcați în zale. Culorile lui Hartmann reprezintă schițele acestor costume. Compozitorul a anexat un mic scherzo (scherzino) numind piesa „Baletul puișorilor ce ies din găoace”.

Mișcarea este scrisă în formă ternară (ABA) cu o repetiție identică și o coda concisă.

Nr. 6 "Evreul bogat și cel sărac"[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: Si♭ minor

Baza piesei „Evreul bogat și cel sărac” o constituie două portrete ale lui Hartmann pictate în Sandomir (Polonia). Pe unul din ele este chipul unui evreu bogat și gras, vesel și mulțumit de sine, pe celălalt – un biet bătrân sărac, slab și necăjit. Contrastul dintre cele două pături sociale i-au insuflat compozitorului ideea de a efectua scena-dialog a unei discuții aprinse. Unul dintre interlocutori vorbește pe un ton plin de sine, arogant, celălalt parcă ar vrea să-l convingă de un lucru, implorându-l cu o voce jalnică. Musorgski redă veridic intonațiile caracteristice vorbirii omenești

Mișcarea este în formă ternară A – B – A+B:

  1. Andante, mormântul energico (Tema 1 "Samuel Goldenberg")
  2. Andantino (Tema 2 "Schmuÿle")
  3. Andante, mormântul energico (Temele 1 și 2 în contrapunct)
  4. Coda

Promenada[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: Si♭ major

O reluare aproape identică a temei de deschidere. Multe aranjamente, inclusiv versiunea orchestrală a lui Ravel, omit această mișcare.

Nr. 7 "Târgul din Limoges"[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: Mi♭ major

„Târgul din Limoges” este un tablou reprezentând un târg din sudul Franței - o mulțime de femei gălăgioase care se ceartă. Muzica alertă reproduce cu multă naturalețe forfota veselă, tărăboiul, exuberanta lumină a soarelui din sud, care inundă întregul tablou.

Mișcarea este un scherzo scris formă ternară (ABA). O coda agitată conduce fără pauză în mișcarea următoare.

Nr 8 "Catacombele"[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: Si minor

Vederea unui mormânt sumbru îi inspiră compozitorului meditații triste despre moarte, silindu-l să simtă deosebit de puternic pierderea dureroasă pe care a încercat-o la moartea prietenului său, inspirându-i o muzică gravă și funebră, dedicată artistului decedat. 

Mișcarea are două părți, una statică, Largo, care evocă grandoarea și ecoul catacombelor alternând acorduri puternice și moi, și una mai dinamică, Andante, care este o versiune sumbră a temei plimbării, sugerând coborârea privitorului în adâncurile catacombelor.


Nr. 9 "Coliba pe Picioare de Găină (Baba Iaga)"[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: Do minor

„Modelul ceasului” era reprezentat de Hartmann ca o casă micuță sprijinită pe piciorușe de găină. Musorgski a descris sunetul clopotului unui ceas mare și vârtejul produs de Baba Iaga în zbor.

Nr. 10 "Marea poartă a Kievului"[modificare | modificare sursă]

Tonalitate: Mi♭ major

Acest moment este inspirat din schițele lui Hartmann pentru Poarta Kievului, monument cu care Hartmann a câștigat un concurs de proiecte, dar care nu a fost construit niciodată.

Mișcarea începe cu tema principală (Plimbarea) amplificată grandios. Tema secundară are un aer solemn si se bazează pe un imn de botez din liturghia Ortodoxă rusă.

Aranjamentul lui Ravel[modificare | modificare sursă]

Orchestrația lui Maurice Ravel, produsa în anul 1922, dovedește calitățile de colorist ale lui Ravel. Orchestrația s-a dovedit cea mai populară atât în sălile de concert cât și în înregistrări. Ravel a omis Promenada între "Doi evrei" și "Limoges" și a aplicat licențe artistice la unele detalii ale dinamicii și notației. Este admirată pentru culorile sale instrumentale — un solo de trompetă pentru deschiderea Promenadei, tonuri întunecate de suflători din lemn pentru pasajele ce sugerează cântul Ortodox, piccolo pentru "pui în găoace". 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Frankenstein (1939, p. 282).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Musorgski, M., M. P. Musorgski: Scrisori, Gordeeva, E. (editor), ediția a 2-a. Moscova, 1984 [Мусоргский, М., М. П. Мусоргский: Письма, Гордеева, Е. (редактор), издание второе, Москва: Музыка, 1984].
  • Gordeeva E., (1962), Grupul celor cinci, Editura muzicală, București
  • Stasov, V. (1954), Articole alese despre Musorgski, Editura Cartea Rusă, București.

Legături externe[modificare | modificare sursă]