Sari la conținut

Subdiviziunile Greciei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Subdiviziunile Greciei: culorile indică regiunile, nuanțele indică unitățile regionale, și liniile subțiri - municipalitățile.

În urma implementării, la 1 septembrie 2019, a Programului Kleisthenis I, subdiviziunile administrative ale Greciei sunt formate din două niveluri principale: regiuni și municipalități. În plus, există o serie de administrații descentralizate care supraveghează regiunile ca parte a Ministerului de Interne, însă nu fac parte din administrația locală. Comunitatea monahală ortodoxă de pe Muntele Athos este o entitate autonomă și autoguvernată.

Diviziuni administrative

[modificare | modificare sursă]

Administrațiile descentralizate

[modificare | modificare sursă]

Primul nivel de diviziune administrativă este alcătuit din noile administrații descentralizate (αποκεντρωμένες διοικήσεις, apokentroménes dioikíseis), cuprinzând câte două sau trei regiuni (cu excepția Aticii și Cretei), conduse de un secretar general numit de guvern, asistat de un consiliu consultativ format din guvernatorii regionali și reprezentanții municipalităților.

Al doilea nivel este compus din regiuni (περιφέρειες, periféreies; sing. περιφέρεια, periféreia), conduse de un guvernator regional (περιφερειάρχης, perifereiárchis) și un consiliu regional (περιαρικφ περιφερειάρχης, συμβούλιο, perifereiakó symvoúlio), ales popular la fiecare 4 ani.

Regiunile sunt împărțite în 74 de unități regionale (περιφερειακές ενότητες, perifereiakés enótites), care, de obicei, dar nu întotdeauna, coincid cu fostele prefecturi. Fiecare unitate regională este condusă de un vice-guvernator regional (αντιπεριφερειάρχης, antiperifereiárchis), care vine din același partid ca și guvernatorul regional.

Idx Regiune (periferie) Harta
1 Attica
2Grecia Centrală
3Macedonia Centrală
4Creta
5Macedonia de Est și Tracia
6Epir
7Insulele Ionice
8Egeea de Nord
9Peloponez
10Egeea de Sud
11Tesalia
12Grecia de Vest
13Macedonia de Vest
Idx Unitate regională Regiune (periferie) Harta
1 (vezi comentariul)Attica
Unitățile regionale ale regiunii Attica sunt:
Idx Unitate regională Harta
1 Atena
2Attica de Est
3Pireu
4Attica de Vest
2 EviaGrecia Centrală
3Euritania
4Focida
5Ftiotida
6Boeotia
7 HalkidikiMacedonia Centrală
8Imathia
9Kilkis
10Pella
11Pieria
12Serres
13Salonic
14 CaniaCreta
15Heraklion
16Lasithi
17Rethimno
18 DramaMacedonia de Est și Tracia
19Evros
20Kavala
21Rodopi
22Xanthi
23 ArtaEpir
24Ioannina
25Preveza
26Thesprotia
27 CorfuInsulele Ionice
28Cefalonia
29Lefkada
30Zakynthos
31 ChiosEgeea de Nord
32Lesbos
33Samos
34 ArcadiaPeloponez
35Argolida
36Corintia
37Laconia
38Messinia
39 CicladeEgeea de Sud
40Dodecaneze
41 KarditsaTesalia
42Larisa
43Magnesia
44Trikala
45 AhaiaGrecia de Vest
46Aetolia-Acarnania
47Elida
48 FlorinaMacedonia de Vest
49Grevena
50Kastoria
51Kozani
aMuntele Athos (regiune autonomă)

Municipalitățile

[modificare | modificare sursă]

Al patrulea nivel de guvernare este format din municipalități (δήμοι, dímoi; sing. δήμος, dímos), care au rezultat din fuzionarea mai multor foste municipalități și comune (ele însele rezultate din reforma precedentă din 1997, planul Kapodistrias). Municipalitățile sunt conduse de un primar (δήμαρχος, dímarchos) și un consiliu municipal (δημοτικό συμβούλιο, dimotikó symvoúlio), ales la fiecare 4 ani. Municipalitățile sunt în continuare subdivizate în unități municipale (δημοτικές ενότητες, dimotikés enótites) și, în final, în comune (κοινότητες, koinótites). Deși comunele au propriile lor consilii, rolul acestora este pur consultativ față de administrația municipală.

Începând cu 1 ianuarie 2011, în conformitate cu programul Kallikratis, organizarea administrativ-teritorială a Greciei a fost revizuită drastic. Fostul sistem format din 13 regiuni, 54 de prefecturi și 1033 de municipalități și comune a fost înlocuit cu 7 administrații descentralizate, 13 regiuni și 325 de municipalități.[1] Din 2019 există 332 de municipalități (în urma reformei numită Programul Kleisthenis I).

  1. „Wayback Machine” (PDF). ypen.gov.gr. p. 2. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .