Membrii NATO

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Structura NATO)
Jump to navigation Jump to search
Membrii NATO în albastru
Membrii NATO după ani

50°52′34.16″N 4°25′19.24″E / 50.8761556°N 4.4220111°E Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat în Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 28 state din Europa și America de Nord.

Alianța s-a format din state independente, interesate în mentinerea pacii si apararea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda si SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia si Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membra NATO.

La constituirea ei, ideea de baza a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al Tratatului se specifica: „Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor si, in consecinta, daca se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitand dreptul sau individual sau colectiv la autoaparare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Natiunilor Unite, va da asistenta Partii sau Partilor atacate, prin luarea in consecinta, individual si concertat cu celelalte parti, a acelor masuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea fortei armate, pentru a restaura si a mentine securitatea zonei Nord-Atlantice.”

Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.

State membre[modificare | modificare sursă]

Data Țara Expansiunea Note
4 aprilie 1949 Belgia Belgia Fondatori
4 aprilie 1949 Canada Canada [1]
4 aprilie 1949 Danemarca Danemarca
4 aprilie 1949 Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
4 aprilie 1949 Franţa Franța Franța s-a retras din structurile NATO în 1966, în timpul mandatului lui Charles de Gaulle,[2] și a revenit în 2009 în timpul președinției lui Nicolas Sarkozy.[3]
4 aprilie 1949 Islanda Islanda Islanda este singura țară membră care nu deține forțe militare (apărarea este asigurată de Forțele de Apărare Islandeze, care sunt conduse de Statele Unite și își au baza la Keflavík); ea s-a aliat cu condiția de a nu participa la nici un conflict armat.
4 aprilie 1949 Italia Italia
4 aprilie 1949 Luxemburg Luxemburg
4 aprilie 1949 Norvegia Norvegia
4 aprilie 1949 Țările de Jos Țările de Jos
4 aprilie 1949 Portugalia Portugalia
4 aprilie 1949 Regatul Unit Regatul Unit
18 februarie 1952 Grecia Grecia Prima Grecia și-a retras trupele din structurile NATO între 1974 și 1980 din cauza tensiunilor dintre Grecia și Turcia din 1974.
18 februarie 1952 Turcia Turcia
9 mai 1955 Germania Germania A doua Germania s-a numit Republica Federală Germania din 1955 și până la unificarea din 1990 cu Republica Democrată Germană.
30 mai 1982 Spania Spania A treia La 12 martie 1986 a avut loc referendumul popular pentru aderarea la NATO.[4]
12 martie 1999 Ungaria Ungaria A patra
12 martie 1999 Polonia Polonia
12 martie 1999 Cehia Cehia
29 martie 2004 Bulgaria Bulgaria A cincea
29 martie 2004 Slovacia Slovacia
29 martie 2004 Slovenia Slovenia
29 martie 2004 Estonia Estonia
29 martie 2004 Letonia Letonia
29 martie 2004 Lituania Lituania
29 martie 2004  România
1 aprilie 2009 Croaţia Croația A șasea
1 aprilie 2009 Albania Albania
5 iunie 2017  Muntenegru A șaptea

Grecia și Turcia s-au alăturat alianței în februarie 1952. Germania a aderat ca Germania de Vest în 1955, iar unificarea germană din 1990 a extins participarea Germaniei cu regiunile Germaniei de Est. Spania a fost admisă la 30 mai 1982, iar fostele țări semnatare ale Pactului de la Varșovia au aderat fie la 12 martie 1999 (Polonia, Ungaria și Cehia), fie în anul 2004 (România, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania și Bulgaria). La 1 aprilie 2009 au aderat la NATO Albania și Croația.

Franța s-a retras din comanda militară în 1966, dar a revenit în 2009. Islanda, singura țară membră NATO care nu are o forță militară proprie, s-a alăturat organizației cu condiția de a nu fi obligată să participe la război.

Cheltuieli militare[modificare | modificare sursă]

Statele Unite au cheltuieli mai mari de apărare decât toți ceilalți membri.[5] Critica organizației de către actualul președinte american Donald Trump a provocat diverse reacții din partea unor figuri politice americane și europene, de la ridicol la panică.[6][7][8] Un studiu al Centrului de Cercetare Pew din 2016 printre statele sale membre, a arătat că, în timp ce majoritatea țărilor au privit pozitiv NATO, majoritatea membrilor NATO preferau să își mențină cheltuielile militare la fel. Răspunsul la întrebarea dacă țara lor ar trebui să ajute în mod militar altă țară NATO dacă ar intra într-un conflict militar grav cu Rusia a fost, de asemenea, amestecat. Numai în SUA și în Canada au răspuns mai mult de 50% dintre persoane că ar trebui.[9][10]

Tabel[modificare | modificare sursă]

Țara Populația
(2016 est.)
PIB (nominal)
(2015, milioane USD)
Cheltuieli militare
(2017, milioane USD)[11]
Cheltuieli militare
(2017, % din PIB)[11]
Cheltuieli de apărare,
(2014, USD pe cap de locuitor)
Total militar
(2017)[11]
 Albania 3,038,594 11,543 145 1.10 42.2 6,800
 Belgia 11,409,077 454,687 4,458 0.90 468 28,000
 Bulgaria 7,144,653 48,957 871 1.53 116 25,000
 Canada 35,362,905 1,552,386 21,275 1.29 492 73,000
 Croația 4,313,707 48,850 690 1.26 204 15,000
 Cehia 10,644,842 181,858 2,249 1.05 189 24,000
 Danemarca 5,593,785 294,951 3,802 1.17 796 17,000
 Estonia 1,258,545 22,704 538 2.08 392 6,200
 Franța 66,836,154 2,421,560 45,927 1.79 964 209,000
 Germania 80,722,792 3,413,483 45,472 1.24 562 180,000
 Grecia 10,773,253 195,320 4,737 2.36 479 106,000
 Ungaria 9,874,784 120,636 1,464 1.06 118 19,000
 Islanda 335,878 16,718 4.5 a 14.2 0a
 Italia 62,007,540 1,815,757 23,369 1.12 506 181,000
 Letonia 1,965,686 27,048 529 1.75 150 5,700
 Lituania 2,854,235 41,267 814 1.73 126 13,000
 Luxembourg 582,291 57,423 288 0.46 594 800
 Muntenegru 623,000 3,900 74 1.58 60 1700
 Țările de Jos 17,016,967 738,419 9,765 1.15 600 41,000
 Norvegia 5,265,158 389,482 6,698 1.62 1,328 20,000
 Polonia 38,523,261 474,893 10,337 1.99 275 111,000
 Portugalia 10,833,816 199,077 2,824 1.31 396 26,000
 România 21,599,736 177,315 3,658 1.80 118 60,000
 Slovacia 5,445,802 86,629 1,129 1.19 180 12,000
 Slovenia 1,978,029 42,768 478 0.98 233 6,800
 Spania 48,563,476 1,199,715 12,074 0.92 270 121,000
 Turcia 80,274,604 733,642 12,118 1.48 298 387,000
 Regatul Unit 64,430,428 2,849,345 55,237 2.12 952 135,560
 Statele Unite ale Americii 327,465,000 20,365,875 685,957 3.57 1,891 1,320,000
 NATO 932,645,526 36,211,501 965,570 2.9 934 3,163,000

Referințe[modificare | modificare sursă]