Stereotip de gen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Stereotipurile de gen se definesc ca fiind sisteme organizate de credințe și opinii consensuale în legătură cu caracteristicile femeilor și bărbaților precum și despre calitățile presupuse ale masculinității și feminității. Trăsăturile pe care oamenii le asociază bărbaților și femeilor au un caracter nu numai descriptiv, ci și prescriptiv. Credințele stereotipe ne spun nu numai cum sunt femeile și bărbații dar și cum ar trebui ei să fie.

Stereotipurile de gen fac parte dintr-un sistem mai larg de credințe despre gen care influențează percepțiile despre cele două sexe. Acest sistem de credințe se transmite mai ales prin așteptările societale, el incluzând totodată și atitudinile față de rolurile adecvate fiecărui sex, percepțiile cu privire la cei care violează aceste norme, precum și percepția de sine ca persoană de un anumit gen.

Caracteristicile stereotipurilor de gen[modificare | modificare sursă]

Încă de la începuturile cercetării stereotipurilor de gen au fost identificate două mari grupuri de trăsături: grupul „competent”, asociat bărbaților, care include trăsături cum ar fi încrederea în sine, independența, controlul (tipul activ), și grupul expresiv-călduros, asociat femeilor, care include trăsături cum ar fi căldura, bunătatea, preocuparea pentru binele celorlalți (tipul empatic). Aceste trăsături reprezintă în mare parte și rezultatul percepțiilor de sine ale fiecărui gen în parte: bărbații se consideră ei înșiși mai activi, iar femeile mai orientate către ceilalți, mai empatice.

Rezultatele analizelor comparative pe mai multe culturi și naționalități au relevat faptul că aceste atribute sunt în mare parte universal-consensuale, bărbații se autoclasifică ca fiind activi, iar femeile empatice. Acest sistem de credințe s-a dovedit foarte stabil și de-a lungul timpului. Cu toate că, de exemplu, femeile se percep astăzi mult mai active decât acum 50 de ani, bărbații și-au păstrat aceeași percepție de sine.

Cercetarea stereotipurilor de gen are în vedere drept componente centrale examinarea trăsăturilor asociate femeilor și bărbaților, rolurile asociate fiecărui gen (bărbații sunt capi de familie, femeile cresc copiii și au grijă de gospodărie, de exemplu), caracteristicile fizice și abilitățile cognitive stereotip asociate genului respectiv (bărbații sunt văzuți mai analitici și mai buni în rezolvarea problemelor, pe când femeile sunt considerate mai expresive, mai imaginative și cu abilități verbale mai bune). Prezentăm în cele ce urmează caracteristicile stereotipe de gen cel mai frecvent asociate femeilor și bărbaților, așa cum au fost ele sintetizate în literatura de specialitate (Mary Kite, 2001: 563).

Exemple[modificare | modificare sursă]

Trăsături asociate femeilor: devotate celorlalți, conștiente de sentimentele celorlalți, emoționale, săritoare, blânde, bune, înțelegătoare, calde.

Trăsături asociate bărbaților: activi, iau repede decizii, competitivi, încrezatori, independenți, nu renunță ușor, au încredere în ei, rezistă bine la stres.

Cum se transmit stereotipele de gen[modificare | modificare sursă]

Mecanismul de transmitere a acestor așteptări sociale și culturale este pus în mișcare de influența congruentă a mai multor factori: părinți, media, școală, prieteni, etc. Copiii pot selecta încă de la vârsta de 2- 3 ani jucăriile specifice fiecărui sex în parte, tinzând să se conformeze în preferințe cu ceilalți băieți și fetițe. Sandra Bem (1993) susține că genul devine foarte devreme o lentilă prin care copiii văd și interpretează comportamentul celor din jur, ei dezvoltându-și așa numitele “scheme de gen” care însumează credințe și opiniile despre femei, bărbați, fetițe și băieți.

La maturitate, când așteptările sociale cu privire la modul cum trebuie să se comporte cele două sexe sunt deja bine asimilate, oamenii ajung chiar să-i perceapă pe ceilalți, cel puțin la prima vedere, bazându-se pe stereotipele de gen. Mai mult chiar, oamenii au tendința de a construi, și implicit valoriza, caracteristicile de gen ca fiind bipolare, ce e feminin, nu e masculin și invers. Oamenii presupun deci, că o femeie care are caracteristicile fizice feminine, are, de asemenea, și trăsături comportamentale feminine și își îndeplinește rolul specific de gen feminin. La fel și pentru bărbați. Informațiile acestea, cuplate cu informația despre sexul persoanei duc la judecăți cu privire la orientarea sexuală. Astfel că, un bărbat care are trăsături caracteristice etichetate drept feminine (empatie, înțelegere) poate fi etichetat drept homosexual, iar o femeie care nu se conformează rolului ei de gen, sau setului de trăsături caracteristic feminine, este posibil să fie etichetată drept lesbiană.

Judecățile cu privire la status și putere sunt și ele asociate stereotipelor de gen: de la cei care ocupă poziții mai înalte în ierarhia socială se așteaptă trăsături specific masculine, pe când despre cei cu un status mai scăzut se crede că au trăsături stereotip feminine.

Cei care nu se conformează rolurilor de gen stereotipe așteptate de la sexul lor sunt sancționați social în diverse forme.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  • Bem, Sandra, 1993, The Lenses of Gender: Transforming the debate on Sexual Inequlities, New Haven, CT: Yale University Press.
  • Golombok, S., Fivush, R., 1994, Gender Development, Cambridge University Press.
  • Kite, Mary, 2001, Gender Stereotypes, in Worell, Judith (ed), 2001, Encyclopedia of Women and Gender, Sex Similarities and Differences and the Impact of Society on Gender, San Diego, London: Academic Press.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Dragomir, O, Miroiu M, Lexicon feminist, Polirom, Iasi, 2002.