Sari la conținut

St. Martin's Press

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
St. Martin's Press
Face parte dinMacmillan Publishers
Fondată în1952; acum 72 ani (1952)
SediuEquitable Building
120 Broadway
New York City, New York 10271, S.U.A.
DistribuțieMacmillan (S.U.A.)
Melia Publishing Services (Regatul Unit)[1]
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
Instagram account
canal YouTube

St. Martin's Press este o editură americană cu sediul în clădirea Flatiron din Manhattan, New York. St. Martin's Press este considerată una dintre cele mai mari edituri de cărți în limba engleză,[3] publicând aproximativ 700 de titluri pe an sub opt mărci.

Printre mărcile deținute se află St. Martin's Press (care publică bestseller-uri și cărți academice), St. Martin's Griffin (cărți academice, inclusiv de science-fiction și de dragoste), Minotaur (literatură de mister, suspans, thriller), Picador (carti de specialitate), Thomas Dunne Books (literatură de suspans) și Truman Talley Books (de afaceri și cărți de specialitate).

Actualul redactor-șef al St. Martin's Press este poetul George Witte.

Macmillan Publishers din Marea Britanie a fondat editura St. Martin's în 1952 și a numit-o după St Martin's Lane din Londra, unde se afla sediul central al Macmillan Publishers.[necesită clarificare] Grupul editorial Macmillan a fost vândută la sfârșitul anilor 1990 către Holtzbrinck Publishers, LLC, un grup de companii editoriale deținute de grupul Georg von Holtzbrinck, cu sediul în Stuttgart, Germania, care deține editura St. Martin's, precum și editurile americaneFarrar, Straus and Giroux (de cea mai mare parte ficțiune literară), Holt Publishers (literatură de non-ficțiune) și Tor-Forge Books (science-fiction, fantezie, thriller).

Printre autorii publicați de St. Martin's se află Sherrilyn Kenyon, M. K. Asante, Charlotte Bingham, John Bingham, Dan Brown, Barbara Taylor Bradford, Ken Bruen, Augusten Burroughs, Stephen J. Cannell, Blaize Clement, Ben Coes, Jackie Collins, Jennifer Crusie, Charles Cumming, Janet Evanovich, Diane Fanning, Julian Fellowes, Amanda Filipacchi, Joseph Finder, Lauren Fix, Frederick Forsyth, Brigitte Gabriel, James Herriot, L. Ron Hubbard, Murry Hope, Simon Kernick, Lisa Kleypas, Robert Ludlum, Robert Pagliarini, Gayle Lynds, Joseph Olshan, Michael Palmer, Robin Pilcher, Patrick Quinlan, Cathy Scott, Susan Arnout Smith, Wilbur Smith, Erica Spindler, Alisa Valdes-Rodriguez, Shannon Delany, Jeff Hertzberg, Ryan Nerz și Darryl Wimberley. Ea a publicat, de asemenea, revistele de cuvinte încrucișate ale New York Times.

Divizia educațională Bedford-St. Martin's a fost fondată în 1981.[4][necesită citare]

  • St. Martin's Press (cărți academice și bestseller-uri)[5]
  • St. Martin's True Crime Library (cărți polițiste)
  • St. Martin's Griffin (cărți academice, inclusiv de science-fiction și de dragoste)[6]
  • Minotaur (literatură de mister, suspans, thriller); câștigătorii concursului de literatură de mister „Malice Domestic” al St. Martin's Press primesc un contract de publicare a unei cărți sub marca Minotaur în valoare de 10.000 de dolari[7]
  • Picador (cărți de specialitate)
  • Thomas Dunne Books (cărți academice și de suspans)
  • Tor Books, marcă specializată în science-fiction, achiziționată de St. Martin's în 1986
  • Truman Talley Books (cărți de afaceri și de specialitate), fondată în 1980 și condusă timp de 28 de ani de Truman Talley (a murit în 2013)[8]
  1. ^ „Melia Publishing – List of client publishers”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „PW Notable: Sally Richardson”. Publishers Weekly. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Amazon shares slip; Macmillan titles still missing”. Seattle Times. . Accesat în . 
  4. ^ „St. Martin's Press - US Macmillan”. US Macmillan (în engleză). Accesat în . 
  5. ^ „St. Martin's Press”, Macmillan Publishers, accesat în  
  6. ^ „St. Martin's Griffin”, Macmillan Publishers, accesat în  
  7. ^ The Poisoned Pen Bookstore (). „Malice Domestic from St. Martin's Press”.  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |author= (ajutor)
  8. ^ "Truman Talley: Obituary". The New York Times. 16 martie 2013. Retrieved 2017-04-14.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]