Orbete răsăritean

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Spalax graecus)
Orbete răsăritean
Stare de conservare

Vulnerabil  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Rodentia
Familie: Spalacidae
Gen: Spalax
Specie: S. graecus
Nume binomial
Spalax graecus
(Nehring⁠(d), 1898)[2]

Orbetele răsăritean (Spalax graecus), numit și cartofar mare,[3] este o specie de rozătoare din familia Spalacidae, găsită în România, Republica Moldova și Ucraina.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Denumirea specifică graecus, precum și referirea la Balcani în fosta sa denumire științifică, derivă amândouă de la specimenul tip, despre care se presupunea inițial că a fost colectat în vecinătatea Atenei, Grecia. Cu toate acestea, în 1969, sa constatat că această informație este eronată, iar localitatea tipului a fost corectată la vecinătatea regiunii Cernăuți, Ucraina.[4]

Anterior, se credea că această specie cuprinde trei subspecii disjuncte⁠(en)[traduceți]: subspecia tipului, S. g. graecus, care populează nordul României, Republica Moldova și sud-vestul Ucrainei, subspecia S. g. antiquus, considerată a fi endemică în centrul României, și subspecia posibil dispărută S. g. istricus, considerat a fi endemică în sudul României. Cu toate acestea, o analiză morfologică și filogenetică din 2013 a constatat că S. g. antiquus și S. g. stricus reprezintă specii distincte de S. g. graecus. American Society of Mammalogists⁠(en)[traduceți] și Lista roșie a IUCN au urmat rezultatele acestui studiu.[1][4][5] Asta lasă S. graecus cu o răspândire mult mai mică decât se credea anterior.[1]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Orbetele răsăritean poate fi descris ca având un corp lung, cilindric, fără gât și membre relativ slabe. Orbeții răsăriteni sunt orbi și nu au urechi externe.[6]

Răspândire și habitat[modificare | modificare sursă]

Această specie se găsește într-o zonă mică din nord-estul României, sud-vestul Ucrainei și nord-vestul Republicii Moldova. O parte din arealul său coincide aproximativ cu regiunea istorică a Bucovinei. Viețuiește în stepe, pe pășuni, pe câmpuri cultivate și în livezi.[1]

Amenințări[modificare | modificare sursă]

Se presupune că această specie este amenințată de agricultura intensivă, care a contribuit la scăderea numărului de orbeți apuseni⁠(en)[traduceți] (Nannospalax leucodon) din aceeași regiune, cu care orbeții răsăriteni sunt simpatrici⁠(en)[traduceți]. În Transilvania, agricultura de subzistență este încă practicată, iar astfel populația de orbeți răsăriteni pare stabilă acolo, dar aderarea României la Uniunea Europeană în cadrul extinderii Uniunii Europene din 2007⁠(en)[traduceți] poate stimula și mai mult o agricultură intensivă în habitatul său. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii clasifică orbetele răsăritean ca fiind o specie în stare vulnerabilă.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Dando, T. Spalax graecus. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. .  Downloaded on 3 April 2022.
  2. ^ Musser, G.G.; Carleton, M.D. (). „Species Spalax graecus. În Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. pp. 894–1531. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  3. ^ Mitchell-Jones, A. J.; Amori, G.; Bogdanowics, W.; Kryštufek, B.; Reijnders, P. J. H.; Spitzenberger, F.; Stubbe, M.; Thissen, J. B. M.; Vohralík, V.; Zima, J. (). The atlas of European mammals (în engleză). Academic Press. p. 260. ISBN 0-85661-130-1. 
  4. ^ a b „Explore the Database”. www.mammaldiversity.org. Accesat în . 
  5. ^ Németh, Attila; Homonnay, Zalán G.; Krízsik, Virág; Csorba, Máté; Pavlíček, Tomáš; Hegyeli, Zsolt; Hadid, Yarin; Sugár, Szilárd; Farkas, János (). „Old views and new insights: taxonomic revision of the Bukovina blind mole rat, Spalax graecus (Rodentia: Spalacinae)”. Zoological Journal of the Linnean Society. 169 (4): 903–914. doi:10.1111/zoj.12081. ISSN 0024-4082. 
  6. ^ Chişamera, G., Bužan, E. V., Sahlean, T., Murariu, D., Zupan, S., & Kryštufek, B. (2013).