Sari la conținut

Sorina Teodorović

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sorina Teodorović
Informații generale
Nume complet Sorina Grațiela Teodorović
Data nașterii (54 de ani)
Locul nașterii București, România
Naționalitate Română, austriacă
Înălțime 1,82 m
Greutate 74 kg
Post Inter dreapta
Informații despre echipă
Echipa actuală Retrasă din activitate
Cluburi de juniori
Ani Club
CSȘ 2 București
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1988-1994 Rapid București
1994-1997 Hypo Niederösterreich
1997-2002 Bækkelagets SK
2002-2003 Ferrobus KU Mislata
2003-2004 DSC Oldenburg
2004-2005 SønderjyskE HK
2005-2006 Bækkelagets SK 22 (128)
2006-2007 Fjellhammer 9 (68)
2007-2009 Toten HK 24 (186)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1987-1993 România 118 (327)
1995-2006 Austria 130 (501)
Echipe antrenate
2006-2008 Nit/Hak Håndball (antrenor secund)
2009-2013 Oppsal Håndball (antrenor secund)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
# Selecții și goluri la națională până la data de 8 aprilie 2012

Sorina Grațiela Teodorović (n. Sorina Lefter, 21 august 1970, în București), este o fostă mare handbalistă din România, acum retrasă din activitatea competițională. Lefter-Teodorović a participat alături de echipa națională a României la două Campionate Mondiale, iar cu echipa națională a Austriei, după naturalizare, la Olimpiada din 2000.[1] Tot cu echipa Austriei ea a obținut două medalii de bronz, una la Campionatul Mondial din 1999, iar cealaltă la Campionatul European din 1996.

La nivel de club, Sorina Teodorović are în palmares Liga Campionilor, câștigată în 1995 cu Hypo Niederösterreich.[2] În plus, ea mai deține două Cupa Cupelor EHF, câștigate cu Bækkelagets SK, și o Cupă IHF, câștigată în 1993 cu Rapid București.

Sorina Lefter a început să joace handbal la Clubul Sportiv Școlar 2 București și s-a făcut repede remarcată prin talentul său. În 1986, ea a fost selectată la echipa națională de junioare a României, pentru care a jucat în 47 de meciuri și a înscris 227 de goluri.[3] În 1987, ea a participat cu echipa României la Balcaniada de tineret de la Ankara, unde a cucerit medalia de aur.[4] În cele patru meciuri, Lefter a înscris șase goluri. România a obținut medalia de aur și anul următor, la Balcaniada de tineret de la Loveci, unde Sorina Lefter a fost una din primele două marcatoare ale țării sale, cu 17 goluri.[4]

Între 1986-1988, Lefter a participat cu selecționatele de junioare și tineret la numeroase turnee și competiții europene, iar în 1988 a fost convocată pentru prima dată la naționala de senioare, în vederea Trofeului Carpați. Tot în 1988, ea a fost cooptată de clubul Rapid București. În august 1989, Sorina Lefter a câștigat pentru a treia oară medalia de aur la Balcaniada de tineret, de data aceasta în Iugoslavia, iar în noiembrie 1989, aurul la Balcaniada de senioare, găzduită de Istanbul. În 1990, Lefter a participat cu selecționata de senioare la diverse turnee europene, iar la sfârșitul anului, la Campionatul Mondial.

În 1994, Sorina Lefter s-a mutat în Austria, după ce a acceptat oferta clubului HypoBank Viena. Anul următor ea a câștigat Liga Campionilor și tot în această perioadă a dobândit și cetățenia austriacă, lucru care i-a permis să fie selectată în naționala acestei țări. La Viena ea și-a cunoscut și soțul, handbalistul Đorđe Teodorović.[5] În 1997, Lefter-Teodorović s-a transferat la formația norvegiană Bækkelagets SK, cu care a câștigat de două ori Cupa Cupelor EHF, în 1998 și 1999, și la care le-a avut drept coechipiere pe Kjersti Grini, Camilla Andersen, Anja Andersen, Cecilie Leganger sau Ausra Fridrikas. Teodorović a rămas la Bækkelagets până în 2002, iar în anii următori ea a jucat la echipe din Spania, Germania sau Danemarca.

În 2005, Sorina Teodorović s-a întors în Norvegia, la Bækkelagets SK,[6][7] unde a jucat un sezon și a fost principala marcatoare a echipei, înscriind 128 de goluri în 22 de meciuri, și a șasea marcatoare din prima ligă norvegiană.[8] În 2006, Teodorović a ajuns la o înțelegere cu clubul Fjellhammer.[9] Ea a fost de acord să evolueze pentru această echipă în sezonul 2006-2007, cu condiția de a rămâne antrenor secund la Nit/Hak Håndball,[10] acolo unde antrenor principal era soțul ei.[11] Aceasta însemna că Teodorović se va antrena cu Fjellhammer doar de două ori pe săptămână.[10] Ea a jucat pentru Fjellhammer în 9 meciuri, în care a înscris 68 de goluri, o medie de 7,6 goluri pe meci.[12] În continuare, Teodorović a antrenat alături de soțul ei pe Nit/Hak și, începând din 2007, s-a transferat ca jucătoare la Toten HK.[13] În 2009, la 39 de ani, Sorina Teodorović și-a încetat cariera de handbalistă și s-a dedicat antrenoratului.

Începând din 2009, Sorina a devenit antrenorul secund al clubului Oppsal Håndball, al cărui antrenor principal era soțul său. Împreună, cei doi au reușit, în 2012, să promoveze pentru prima dată echipa în Eliteserien, principala ligă de handbal feminin din Norvegia.[14] Sorina Teodorović s-a retras din funcția de antrenoare în primăvara anului 2013, iar conducerea clubului i-a mulțumit pentru toată munca depusă.[15]

Viața personală

[modificare | modificare sursă]

Sorina este soția fostului handbalist sârb și actualului antrenor Đorđe Teodorović, cu care este căsătorită din 1997.[14] Ea a evoluat sub comanda lui ca jucătoare sau antrenor secund în multe din cluburile norvegiene pe la care a trecut. Cei doi locuiesc în Oslo și au împreună un băiat care s-a născut pe 16 martie 2010.[14]

Club
Echipa națională

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Sorina Teodorovic Bio, Stats, and Results”. sports-reference.com. Sports-Reference. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Hypo Niederösterreich”. eurohandball.com. Federația Europeană de Handbal. Accesat în . 
  3. ^ „Palmaresul individual și al echipelor naționale în competițiile interțări 1936-2012” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ a b „Ultima medalie (m)-Puține sclipiri (f)1984-1990” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ „După 200 de meciuri sub tricolor, Sorina Lefter a ales Austria: "Am luat decizia cu mintea". DigiSport. . Accesat în . 
  6. ^ Påls Engesæter (). „Stallene i kvinnenes eliteserie”. bt.no (în norvegiană). Bergens Tidende. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Stian Haraldsen (). „Fakta om alle lagene”. dagbladet.no (în norvegiană). Dagbladet. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Topscore Eliteserien Kvinner Sesongen 2005/2006”. handball.no (în norvegiană). Norges Håndballforbund. Accesat în . 
  9. ^ Espen Solbakken (). „Dukker alltid opp igjen - "Jeg kan ikke leve uten håndball". rb.no (în norvegiană). rb.no. Accesat în . 
  10. ^ a b „Forsterker Fjellhammer ...fem år etter”. rb.no (în norvegiană). RB. . Accesat în . 
  11. ^ Kristian Torvik (). „Nit-Hak skal svinge”. rb.no (în norvegiană). RB. Accesat în . 
  12. ^ „Topscore Eliteserien Kvinner Sesongen 2006/2007”. handball.no (în norvegiană). Norges Håndballforbund. Accesat în . 
  13. ^ Line Ramsrud (). „En legende på Toten”. oa.no (în norvegiană). OA. Accesat în . 
  14. ^ a b c „History made: Coach Djordje and his assistant Sorina takes Oppsal women handball team to the top..”. African Press International. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „En legende trer tilbake / Sorina gir seg som trener”. oppsal.topphandball.no (în norvegiană). Pagina oficială a Oppsal Håndball. martie 2013. Accesat în .