Sold
Soldul unui cont reprezintă situația la un moment dat a elementului patrimonial pentru care s-a deschis contul respectiv. Așadar soldul reprezintă existentul valoric la un moment dat al mijlocului, sursei sau procesului economic.
În contabilitate, un sold debitor reprezintă o „sumă mai mare în debitul unui cont decât creditul acestuia”, iar un sold creditor reprezintă o „sumă mai mare în creditul unui cont decât în debitul acestuia”.[1]
A solda semnifică „a calcula soldul unui cont”.[1] A solda un cont semnifică închiderea acelui cont (subînțeles, a aduce în prealabil soldul contului la zero).
În economie, un sold corespunde diferenței dintre venituri și cheltuieli, într-o perioadă de timp.
Soldul apare în bilanțurile întreprinderilor, și mai prozaic pe extrasele de cont bancar ale fiecăruia dintre noi.
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Cuvântul românesc sold este împrumutat din franceză solde[1][2]. Acest cuvânt francez, solde, este împrumutat din italiană soldo, care, la rândul său, provine de la denumirea monedei romane Solidus[3][4].
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române
- ^ Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme
- ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique
- ^ Paul Robert, Le Petit Robert 1, par... , Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Ediția a III-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1978
- Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X
- Paul Robert, Le Petit Robert 1, par... , Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, rédaction dirigée par A. Rey et J. Rey-Debove, Le Robert, Paris, 1992 ISBN 2-85036-186-0.
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007.