Sofia Palaiologhina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Zoe Palaiologhina
Mare cheaghină a Moscovei
S.paleolog reconstruction01.jpg
Reconstrucție facială a Sofiei Palaiologhina făcută de artistul judiciar S. Nikitin în 1994
Date personale
Născută cca. 1455
Mistras, Grecia[1] Modificați la Wikidata
Decedată 7 April 1503
Moscova
Înmormântată Ascension Convent[*] Modificați la Wikidata
Părinți Thomas Palaiologos[*]
Catherine Zaccaria[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Helena Palaiologina of the Morea[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cu Ivan al III-lea al Rusiei
Copii Vasili Ivanovici
Iuri Ivanovici
Dmitri Ivanovici
Simion Ivanovici
Andrei Ivanovici (Starițki)
Aliona Ivanovna
Feadosia Ivanovna
Evdokia Ivanovna
Religie Biserica Ortodoxă
Creștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Dinastia Rurik
Domnie
Domnie 12 noiembrie 1472 – 7 aprilie 1503

Zoe/Sofia Palaiologhina (în limbile greacă: Ζωή Παλαιολογίνα, rusă: Софья Фоминична Палеолог), (*cca. 1455 – † 7 aprilie 1503), marea cheanghină a Moscovei, a fost nepoata ultimului împărat bizantin Constantin al XI-lea Paleologul (Palaiologos) și cea de-a doua nevastă a marelui cneaz Ivan al III-lea al Rusiei.

Ea a fost fiica lui Tomas Palaiologos, despotul Moreii. După cucerirea Moreii de către otomanii conduși de Mehmed al II-lea Fatih în 1460, Zoe și frații săi au fost duși la Roma, iar numele ei a fost schimbat în „Sofia”.În 1469, Papa Paul al II-lea a aranjat căsătoria ei cu cnezaul Rusiei, sperând astfel să unească bisericile catolică și ortodoxă. Ivan al III-lea s-a căsătorit cu Sofia în Catedrala „Adormirii Maicii Domnului” din Moscova pe 12 noiembrie 1472. În ciuda eforturilor împuternicitului papal, cardinalul Johannes Bessarion, mult visata reunificare a bisericilor nu s-a produs. Sofia a început să aibă o influență din ce în ce mai mare asupra deciziilor soțului ei. Mai mulți istorici consideră că ea este cea care a introdus ceremoniile fastuase bizantine la curtea de la Kremlin, eticheta constantinopolitană, prin care a încercat să justifice ideea conform căreia Moscova ar fi fost pe bună dreptate „A treia Romă”. La puțin timp înaintea morții sale, ea a reușit să-și convingă soțul să-l proclame pe fiul lor, Vasili drept moștenitorul de drept al tronului, în locul nepotului lui Ivan, Ivan cel Tânăr, care fusese succesorul oficial la tronul Moscovei.

Reurse internet[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Sofia Palaiologhina", Gemeinsame Normdatei, accesat la 30 martie 2015