Vasili al III-lea al Rusiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vasili al III-lea
Vasili III of Russia.jpg
Vasili al III-lea Ivanovici, gravură a unui artist european contemporan.
Date personale
Nume la naștere Vasili Ivanovici
Născut 25 martie 1479(1479-03-25)
Moscova, Cnezatul Moscovei Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)
Moscova, Marele Cnezat al Moscovei
Înmormântat Cathedral of the Archangel[*] Modificați la Wikidata
Părinți Ivan al III-lea al Rusiei
Sofia Palaiologhina Modificați la Wikidata
Frați și surori Helena of Moscow[*]
Andrey of Staritsa[*]
Ivan the Young[*]
Yury Ivanovich[*]
Dimitri Ivanovitch[*]
Q4415736[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Solomonia Saburova
Elena Glinskaia
Copii Ivan al IV-lea al Rusiei
Iuri Vasilevici
Cetățenie Flag of Russia.svg Țaratul Rusiei Modificați la Wikidata
Religie Biserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupație om de stat Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Dinastia Rurik
Mare Cneaz al Moscovei
Domnie 6 noiembrie 1505 – 3 decembrie 1533
Încoronare 14 aprilie 1502
Predecesor Ivan al III-lea
Succesor Ivan al IV-lea

Vasili al III-lea Ivanovici (rusă Василий III Иванович; 25 martie 14793 decembrie 1533) a fost Mare Cneaz al Moscovei din 1505 până în 1533. A fost fiul lui Ivan al III-lea al Rusiei și al celei de-a doua soții a acestuia, Sofia Paleolog și a fost botezat Gavriil (Гавриил). A avut trei frați: Iuri, născut în 1480, Simeon născut în 1487 și Andrei născut în 1490, precum și cinci surori: Elena (n./d. 1474), Feodosia (n./d. 1475), Elena (n. 1476), Feodosia (n. 1485) și Eudoxia (n. 1492).[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Vasili a fost un om activ și energic căruia îi plăceau vânătoarea și pelerinajele religioase. El a continuat politica tatălui său și mare parte din domnia sa și-a petrecut-o consolidând teritoriile obținute de Ivan. Tatăl său lăsase apanaje celor patru fii ai lui dar Vasili le-a interzis fraților săi să se căsătorească înainte ca el să aibă un moștenitor. Când doi dintre ei au murit fără să se fi căsătorit, el le-a luat pământurile.

Vasili a anexat ultimele provincii autonome: Pskov în 1510, apanajul Volokolamsk în 1513, ce mai rămăsese din Raizan în 1521 și Novgorod-Severski în 1522. S-a străduit să mențină influența Moscovei asupra hanatului Kazan și până în 1532 a reușit să instaleze uin han care i-a recunoscut suveranitatea.

Vasili și-a extins autoritatea asupra boierilor și, la fel ca tatăl său, a declarat drept act de trădare orice încercare a unui nobil moscovit de a-și transfera serviciile altui conducător.

În timpul domniei lui Vasili, administrația a continuat să se dezvolte; el a reformat modul de admnistrare al provinciilor. Alianța dintre biserica ortodoxă și statul moscovit s-a cimentat și mai mult.

Viața de familie[modificare | modificare sursă]

Până în 1526 când avea 47 de ani, Vasili a fost căsătorit cu Solomonia Saburova peste 20 de ani fără să aibă moștenitor. Conștientă de dezamăgire soțului ei, Solomonia a încercat să remedieze acest lucru prin consultarea de vrăjitorii și mergând în pelerinaje. Când acestea s-au dovedit ineficiente, Vasili și-a consultat boierii, anunțând că el nu avea încredere în cei doi frați ai săi să se ocupe de treburile Rusiei.

Boierii au sugerat ca acesta să-și ia o nouă soție, și în ciuda opoziției clerului, el a divorțat de soția lui stearpă și s-a căsătorit cu Elena Glinskaia, o prințesă tătară de 23 de ani, fiica unei prințese sârbe și nepoata prietenului său Mihail Glinski. Nu mulți dintre boieri au aprobat alegerea sa, Elena fiind catolică. Vasili a fost atât de îndrăgostit încât el a sfidat normele sociale din Rusia și și-a tuns barba să pară mai tânăr. După trei zile de festivități de nuntă, cuplul și-a consumat căsătoria doar pentru a descoperi că Elena părea a fi la fel de sterilă ca și Solomonia.

Populația rusă a început să bănuiască că aceasta este un semn al lui Dumnezeu de dezaprobare a căsătoriei. Cu toate acestea, spre marea bucurie a lui Vasili și a populației, Elena a dat naștere unui fiu, care l-a succedat sub numele de Ivan al IV-lea. Trei ani mai târziu, s-a născut al doilea fiu, Iuri;[1] cum acesta a fost surdo-mut, speranțele de viitor ale dinastiei se puneau în primul născut. Potrivit unor povești, Solomonia Saburova a născut de asemenea un fiu în mănăstirea unde a fost închisă, la doar câteva luni după divorțul controversat.

Deces[modificare | modificare sursă]

În timp ce era la vânătoare călare, în apropiere de Volokolamsk, Vasili a simțit o durere mare în șoldul drept, rezultatul unui abces. El a fost transportat la Kolp, unde a fost vizitat de doi medici germani, care nu au reușit să oprească infecția cu remedii convenționale, ulcerația de la pulpa stângă ducând la septicemie.

Știind că era pe moarte, Vasili a cerut să se întoarcă la Moscova, unde a adunat boierii și pe mitropolitul Daniel cerându-le să-l recunoască pe fiul său de trei ani, Ivan, drept moștenitorul său. I s-a acceptat cererea de a fi făcut călugăr și pe 3 decembrie 1533 a murit.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Troyat, Henri (1993) (în fr). Ivan le terrible. ISBN 2-08-064473-4 

Vezi și[modificare | modificare sursă]