Situația drepturilor omului în Albania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Problemele actuale privind drepturile omului în Albania includ violența în familie, cazuri izolate de tortură, brutalitatea poliției, starea generală a penitenciarelor, traficul de persoane și de sex și drepturile LGBT.[1]

Traficul de ființe umane[modificare | modificare sursă]

A existat o creștere a gradului de conștientizare a traficului de ființe umane ca o problemă a drepturilor omului în Europa. Sfârșitul comunismului în Albania a contribuit la o creștere a traficului de persoane, majoritatea victimelor fiind femei forțate să se prostitueze.[2][3]

Albania este și țara de origine și țara de tranzit pentru persoane, în principal femei și copii traficați în scopul exploatării sexuale. Guvernul albanez a acționat pentru a combate traficul de persoane, dar a fost criticat pentru că nu respectă pe deplin standardele minime pentru eliminarea traficului de persoane și pentru că nu a dezvoltat măsuri eficiente de protecție a martorilor.[4]

Tortura și omorul de către autorități[modificare | modificare sursă]

De la începutul anului 1994, Amnesty International a primit rapoarte de incidente în care membri ai poliției albaneze sunt acuzați că au maltratat oameni în arest sau detenție, iar unii chiar au murit din cauza acestui tratament. Deținuții raportează frecvent că au suferit leziuni, cum ar fi vânătăi, dinți rupți sau tăieturi care au nevoie de tratament medical sau chiar internarea în spital. Unele cazuri de maltratare au constituit în tortură. Multe dintre aceste încălcări au fost îndreptate către membri sau simpatizanți ai Partidului socialiștilor (redenumit din partidul comunist). Alte victime sunt homosexuali, membri ai minorității grecești și foștilor deținuți politici. Urmărirea penală a ofițerilor de poliție pentru acte de tortură sau rele tratamente pare a fi rară.[5]

De asemenea, Amnesty International menționează că tortura și relele tratamente aplicate deținuților sunt comune în Albania chiar și astăzi.[6]

Violența și discriminarea împotriva femeilor[modificare | modificare sursă]

Aproape 60% dintre femeile din mediul rural sunt supuse violenței fizice sau psihologice și aproape 8% sunt victime ale violenței sexuale. Ordinele de protecție sunt de multe ori încălcate. În 2014, Comitetul Helsinki din Albania (AHC) a raportat că numărul de victime de sex feminin al omuciderilor este încă mare.[7]

Comisarul pentru Protecția împotriva Discriminării și-a exprimat îngrijorarea cu privire la legea de înregistrare a familiei care discriminează femeile. Ca urmare, șefii de gospodării, care sunt în marea majoritate bărbați au dreptul de a schimba rezidența familiei fără a cere permisiunea partenerilor lor.

Violența împotriva copiilor[modificare | modificare sursă]

În 2015, UNICEF a raportat că 77% dintre copii au fost supuși unor forme de pedeapsă violentă la domiciliu. Sute de copii sunt forțați să cerșească sau sunt supuși la alte forme de muncă forțată în țară și chiar în străinătate.

Atacuri de răzbunare[modificare | modificare sursă]

Cel puțin 70 de familii se izolează singuare din cauza fricii de atacuri răzbunătoare.

Încălcări ale drepturilor omului în minoritatea greacă[modificare | modificare sursă]

Drepturile omului în Albania sunt încălcate de către Guvern, care a atacat minoritatea greacă prin intermediul politiei și serviciilor secrete, conform organizațiilor pentru Drepturile Omului.[8] Comunitățile grecești au fost atacate prin proiectele de dezvoltare și și-au văzut casele demolate în presupusul atac etnic asupra grecilor din Epirul de Nord care trăiesc în Sudul Albaniei,[9]unde casele sunt demolate sistematic. De asemenea, potrivit Amnesty International au existat cazuri de maltratare către membri ai minorității grecești de către autorități.[10]

De asemenea, minoritatea etnică greacă s-a plâns de refuzul guvernului de a recunoaște orașele etnice grecești din afara "zonelor minoritare" din epoca comunistă, pentru a utiliza greacă în documentele oficiale și publice, în semne publice sau pentru a include mai mulți greci în administrația publică.[11][12][13][14][15][16][17][18][19] În 2008, guvernul a introdus câteva noi semne de circulație în districtul Himara scrise în albaneză și engleză, dar nu și greacă. Primarul etnic grec din Himara a dispus scoaterea acestor semne și guvernul l-a acuzat de distrugere a proprietății de stat.

Raportul anual al SUA din 2012 a menționat că apariția stridentelor grupuri naționaliste ca Alianța Roșie și Neagră (ARB) a crescut tensiunile etnice în grupurile minorității grecești.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Amnesty International,Human Rights in Republic of Albania”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ en Council of Europe Arhivat în , la Wayback Machine.
  3. ^ en „A modern slave's brutal odyssey”. BBC News. . 
  4. ^ en U.S Department of State,"ALBANIA (TIER 2) Albania is a source country for women and children trafficked for the purposes of sexual exploitation and forced labor, largely to Greece and Italy, where many victims are then further transited to the United Kingdom, France and the Netherlands. Albanian children, especially ethnic Roma and Egyptian, continue to be trafficked externally for forced begging. Regional and international experts consider Albania to have significantly decreased as a transit country for trafficking in Western Europe. The Government of Albania does not fully comply with the minimum standards for the elimination of trafficking; however, it is making significant efforts to do so. The government remained committed to monitoring and preventing trafficking at the country's main ports and produced successful interdictions. However, implementation of Albania's anti-trafficking tools remained inadequate and a critical area of concern. Greater, proactive steps in the areas of protection and reintegration are needed to ensure the safety of victims. The government must apply available laws and programs, in addition to improving prevention for vulnerable groups. Trafficking-related corruption must also be addressed.
    Prosecution
    In 2004, the Government of Albania continued to arrest, prosecute, and convict traffickers. Its courts prosecuted 132 traffickers and handed down 121 convictions. Commendably, over half of the sentences during the reporting period were over five years in length and 30 traffickers were sentenced to more than ten years' imprisonment. In September 2004, the government adopted legislation that includes broad civil asset forfeiture provisions, requiring the accused trafficker to prove the legitimacy of sources of wealth. Prosecutors, however, had yet to employ the forfeiture provisions. Serious resource constraints and corruption among government officials continued to hamper anti-trafficking efforts. The government continued to investigate police involvement in trafficking; in 2004, four police officers were investigated for offenses related to trafficking. The government did not prosecute or convict any officials for trafficking complicity during the reporting period.
    Protection
    The government provided some facilities and personnel to assist trafficking victims, and operates its own National Reception Center; NGOs have two additional shelters. The government has begun work on a national referral mechanism involving law enforcement, social services, and NGO partners to improve the initial identification, reception, protection, and reintegration procedures for returnee victims. Police slightly increased the number of ad hoc referrals made to shelters in Albania via IOM and NGOs. Police referred 274 victims to the Vatra Center, a leading NGO in Albania providing shelter and reintegration services to victims. Notably, a number of police directorates opened their own temporary shelters to accommodate trafficking victims. However, regulations necessary for the implementation of witness-protection measures adopted in 2003 have yet to be finalized. In 2004, the Government of Albania established a witness relocation program and adopted special witness protection provisions allowing for endangered witnesses in trafficking cases to testify via remote video link. The program remains unfunded.
    Prevention
    In 2004, the government conducted few prevention programs, and continued to reply primarily on NGOs and international organizations to carry out such activities. The Ministry of Education began to incorporate prevention activities into school curricula. In 2004, the government adopted a newly improved Strategic Framework and National Action Plan that outlines a comprehensive and targeted approach to trafficking. However, few aspects of the plan have been funded or initiated. In February 2005, the government also finalized its Child Trafficking Strategy and Action Plan. "
  5. ^ ALBANIA: FAILURE TO END POLICE ILL-TREATMENT AND DEATHS IN CUSTODY
  6. ^ ALBANIA HUMAN RIGHTS
  7. ^ „Human Rights in Albania”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Albania: The Greek Minority, www.hrw.org 
  9. ^ Οι Αλβανοί αρπάζουν σπίτια από τους Βορειοηπειρώτες (în greacă), Himara.gr 
  10. ^ ALBANIA: FAILURE TO END POLICE ILL-TREATMENT AND DEATHS IN CUSTODY
  11. ^ https://www.state.gov/j/drl/rls/hrrpt/2008/eur/119064.htm ALBANIA 2008 HUMAN RIGHTS REPORT]
  12. ^ https://www.state.gov/j/drl/rls/hrrpt/2009/eur/136016.htm ALBANIA 2009 HUMAN RIGHTS REPORT]
  13. ^ ALBANIA 2010 HUMAN RIGHTS REPORT
  14. ^ „ALBANIA 2011 HUMAN RIGHTS REPORT” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ „ALBANIA 2012 HUMAN RIGHTS REPORT” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  16. ^ „ALBANIA 2013 HUMAN RIGHTS REPORT” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  17. ^ „ALBANIA 2014 HUMAN RIGHTS REPORT” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  18. ^ ALBANIA 2015 HUMAN RIGHTS REPORT
  19. ^ ALBANIA 2016 HUMAN RIGHTS REPORT
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Situația_drepturilor_omului_în_Albania&oldid=15752317