Sindromul Stevens-Johnson

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Sindromul Stevens-Johnson și necrofiza toxică epidermică sunt două afecțiuni rare, acute, caracterizate prin eroziuni severe nazale, cutanate și ale mucoasei bucale, cu un indice de mortalitate variind de la 25% la 80%[1] și cu o incidență de 1 la 1 000 000 de persoane pe an[2]. În cele mai multe cazuri aceste afecțiuni sunt produse de medicamente precum antibioticele, antiepilepticele sau sulfamidele[3].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vera Onu1 , Marina Casapciuc2 , Diana Raspopa3 , Cristina Ogorodnic3 ,Iraida Serebreanschi2. „SINDROMUL STEVENS JOHNSON INDUS DE MEDICAMENTE” (PDF). Accesat în .  line feed character în |autor= la poziția 10 (ajutor)
  2. ^ DR. MĂDĂLINA GEANTĂ. „Reactii postmedicamentoase severe: sindromul Stevens-Johnson si necroliza toxica epidermica”. Accesat în . 
  3. ^ Mercedes E. Gonzalez, MD, Clinical Assistant Professor of Dermatology, University of Miami Miller School of Medicine;; Clinical Assistant Professor of Dermatology, Florida International University Herbert Wertheim College of Medicine; Medical Director, Pediatric Dermatology of Miami. „Stevens-Johnson Syndrome (SJS) and Toxic Epidermal Necrolysis (TEN)”. Accesat în .