Simion Alterescu

Simion Alterescu
Date personale
Nume la naștere	Simion Ierusalim
Născut	2 mai 1921 Constanța, România
Decedat	1995 (73 de ani) Israel
Cetățenie	România  Israel
Ocupație	istoric teatrolog[*]​ critic de teatru[*]​ cadru didactic universitar[*]​
Limbi vorbite	limba română

Simion Alterescu, ulterior Simion Alterescu-Ierușalmi, (n. 2 mai 1921, Constanța, România – d. 1995, Israel) a fost un teatrolog, critic și istoric român al teatrului, de origine evreiască. A fost cercetător stiințific și profesor la Institutul de Istoria Artei din București. După 1987 a devenit și cetățean israelian.

Biografie

Alterescu s-a născut la Constanța ca Simion Ierusalim și era fiul lui Aron Ierusalim, un mic comerciant evreu, și al soției acestuia, Clara. El a început studiile liceale la Constanța în anul 1932. În anii dictaturii lui Antonescu și ai legilor împotriva evreilor, a fost elev la Colegiul Onescu din București, deschis pentru elevi evrei. În anul 1945 a terminat studiile la Facultatea de Litere și Filologie a Universității din București.

La începutul carierei a lucrat în sfera jurnalistică, integrându-se în anii regimului comunist în intelectualitatea privilegiată de guvernanții comuniști. Pe parcursul carierei, Alterescu s-a conformat liniei ideologice a cercetării umaniste impuse de partidul comunist aflat la putere, dar, așa cum a apreciat Lucian Sinigaglia (2019), nu a împins aceasta la extreme, cum au făcut unii din confrații săi. Între 1944 și 1946 a fost redactor la cotidianul comunist România liberă și între 1945 și 1946 secretar de redacție la Lumea.

Alterescu a debutat în critica teatrală în anul 1944 la revista Orizont, condusă de Sașa Pană. În anii 1946–1948 a fost redactor responsabil la revista Rampa, iar între 1948 și 1952 prim-redactor la revista Contemporanul. A fost un timp (1948–1951) inspector general în Ministerul Artelor, la Direcția Generală a Teatrelor, iar în perioada 1949–1964 a predat ca profesor și șef de catedră la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale”. Din 1951 a fost și cercetător științific la secția de teatru a Institutului de Istoriei Artei. În anul 1971 a devenit doctor în istoria artei cu teza Arta actorului în teatrul românesc din epoca modernă. Alterescu a continuat pe parcursul carierei sale să publice cronici de teatru în România literară, Scânteia, Contemporanul, Studii și cercetări de istoria artei etc.

Eliberat de rigiditățile dogmatice ale începutului, Alterescu a scris mai târziu studiul Modalități de expresie în arta actorului contemporan și apoi cartea Actorul și vârstele teatrului românesc (1980), care și-a propus să fie o sinteză a principalelor momente din istoria spectacolului de teatru, din perspectiva evoluției artei actoricești. Lucrarea subliniază mai ales tipologia modalităților artistice interpretative.

În 1987 Simion Alterescu a imigrat în Israel, unde și-a adăugat numele Ierușalmi, după numele său originar de familie. A murit în Israel în 1995.

Scrieri

• 1955 – Teatrul Național „I.L. Caragiale” 1852–1952 (monografie, Ed. Academiei Republicii Populare Romîne) – în colaborare cu Florin Tornea, prefață de George Oprescu
• 1959 – Teatrul în Romînia după 23 August 1944 (Ed. Academiei Republicii Populare Romîne) – colaborator
• 1965–1973 – Istoria teatrului în România (tratat în 3 volume, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1965, 1971, 1973) – redactor responsabil
• 1975 – Teatrul românesc contemporan 1944–1974 (Ed. Meridiane) – coordonator, în colaborare cu Ion Zamfirescu
• Modalități de expresie în arta actorului contemporan
• 1978 – Mic dicționar enciclopedic (Ed. Științifică și Enciclopedică) – colaborator
• 1980 – Actorul și vârstele teatrului românesc (Ed. Meridiane)
• 1985 – An Abridged History of the Romanian Theatre (Ed. Academiei Republicii Socialiste România) – coordonator, în colaborare cu Ion Cazaban, Anca Costa-Foru etc.

Ediții

• 1956 – Alexandru Kirițescu, Teatru (ESPLA) – studiu introductiv al editorului
• 1957 – Ion Luca Caragiale, Despre teatru (ESPLA) – prefața editorului

Traduceri

din limba rusă

• Anatoli Surov, Cale liberă, 1949 – în colaborare cu M. Lazăr
• Tatiana Trifonova, I. Ehrenburg, Cartea Rusă, 1954 – în colaborare cu Petre Solomon
• Nikolai Barsamov, Aivazovski, ESPLA – Cartea Rusă, 1960
• Boris Bednîi, Fetele, Editura pentru Literatură Universală, 1963 – în colaborare cu Tudor Țopa

Premii și onoruri

• 1975 – Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Române – pentru lucrarea Teatrul românesc contemporan

Lectură suplimentară

• Costel Safirman și Leon Volovici (red.), Noi întâlniri la Ierusalim, Institutul Cultural Român, București, 2007

Legături externe

• Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române, Paralela 45, 2017 Arhivat în 5 martie 2022, la Wayback Machine.
• Biografia zilei:Simion Alterescu, 3 mai 2017 pe situl Altmarius - cultură și spiritualitate Arhivat în 1 februarie 2022, la Wayback Machine.
• pe situl Bibliotecii județene Dinicu Golescu din Argeș - BJAG Arhivat în 1 februarie 2022, la Wayback Machine.
• Florin Toma, „Two Theatrical Paradigms: Communism and Post-December Reality. Tendencies in the Evolution of the Present Day Theatrical Phenomenon”, vol. 2016 158, 2016, doi:10.7237/sjpsych/158
• Lucian Sinigaglia, „Universul teatral bucureștean și politicile culturale după 23 August 1944. Prin furtunile realismului socialist”, în Studii și cercetări de istoria artei, 2019, tom 13,57