Simfonia a IV-a (Robert Schumann)
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Simfonia a IV-a, în re minor, op. 120, compusă de Robert Schumann, a fost finalizată în anul 1841. Cu dificultate, Schumann a revizuit Simfonia în 1851, noua versiune având să fie publicată. Clara Schumann, văduva lui Robert, a susținut ulterior, pe prima pagină a Simfoniei – cea publicată în 1882, ca parte a operelor complete ale soțului său (Robert Schumanns Werke, Herausgegeben von Clara Schumann, Breitkopf & Härtel) – faptul că simfonia fusese abia schițată în 1841, dar a fost în totalitate orchestrată („vollständig instrumentiert”) în 1851. Totuși, acest fapt nu a fost realmente adevărat, iar Johannes Brahms, cel care a preferat, de departe versiunea timpurie a Simfoniei, a publicat acea versiune în 1891, în ciuda obiecțiilor Clarei.
Părțile simfoniei
[modificare | modificare sursă]Lucrarea este scrisă pentru două flaute, două oboaie, două clarinete, două fagoturi, patru corni, două trompete, trei tromboni, timpani și cordari. Versiunea (publicată) din 1851 a lucrării este divizată în patru părți, care se cântă fără pauză:
- Ziemlich langsam - Lebhaft (Re minor-Re major)
- Romanze: Ziemlich langsam (lLa minor-La major)
- Langsam: Lebhaft (Re major)
Versiunea din 1841, însă, utilizează mai degrabă indicațiile de tempo italiene, în defavoarea celor germane, având cele patru părți după cum urmează:
- Andante con moto - Allegro di molto (Re minor-Re major)
- Romanza: Andante' ' (La minor-La major)
- Scherzo: Presto (Re minor)
- Largo - Finale: Allegro vivace (Re major)
Peter Ostwald, biograful lui Schumann, afirmă că versiunea timpurie este „mai aerisită și are o textură mai transparentă” decât cea revizuită, dar Clara a insistat mereu asupra faptului că versiunea ulterioară, mai greoaie și impunătoare (din 1851) a fost una mai bună. Ambele sunt incluse în înregistrările recente ale simfoniilor complete ale lui Schumann, interpretate de John Eliot Gardiner.
Note
[modificare | modificare sursă]
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- en Steinberg, Michael, The Symphony: a listeners guide. p. 518-523. Oxford University Press, 1995. ISBN: 0-19-512665-3
- en John Daverio, Robert Schumann: Orchestral Works—A Quest for Mastery of the Grand Form, liner notes to Robert Schumann: Complete Symphonies, performed by Orchestre Révolutionaire et Romantique conducted by John Eliot Gardiner (Archiv Production 289 457 591-2). (Used for publication dates of both versions, other details; also used tempo indications of 1841 version from liner notes.)
- en Robert Schumann, Complete Symphonies in Full Score. (NY: Dover Publications, 1980.) ISBN: 0-486-24013-4. (Reprint of Clara Schumann's edition of the symphonies; includes her note on p. 310.)
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
