Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Horodiștea, Păltiniș, Botoșani, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (47 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Venerație
Venerat înBiserica ortodoxa
Gloriole.svg Sfinți
Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Hozeva, în care sunt păstrate moaștele Sf. Ioan Iacob Românul

Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva (n. , Horodiștea, Păltiniș, Botoșani, România[1] – d. ) este un sfânt în Biserica Ortodoxă Română şi în cea Greco-Ortodoxă de la Ierusalim. A intrat în Mănăstirea Neamț în 1936.[2] Dorind viață ascetică, monahul Ioan a plecat în Țara Sfântă, pe atunci un dominion britanic, unde a trăit doi ani într-o peștera din pustia Iordanului, apoi opt ani în lavra Sfântul Sava de pe Valea Chedronului.[2] Având bune cunostințe medicale, îngrijea călugării bolnavi, fiind în același timp bibliotecar și ghid.[2] Versurile sale anticomuniste și antisemite îl fac popular printre neolegionari.[3]

Familia[modificare | modificare sursă]

Pe nume real Ilie Iacob, a fost fiul lui Maxim și al Ecaterinei, așa cum a fost trecut în registrele bisericii din Păltiniș la botez, și a fost singur la părinți.[4] A rămas orfan de mic de amândoi părinți și a fost crescut de o bunică. A urmat primii ani de școală în satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) și liceul la Cozmeni-Cernăuți.

La Mânăstirea Neamț[modificare | modificare sursă]

La 8 aprilie 1936, noul stareț, arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iași), l-a tuns în monahism, primind potrivit pravilei calugărești, un nou nume, cel de Ioan. Naș și părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spătarul, egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuții calugări moldoveni cu viața îmbunătățită.

În Țara Sfântă[modificare | modificare sursă]

În noiembrie 1936, tânărul monah s-a îndreptat, împreună cu alți doi călugări, spre Țara Sfântă. După doi ani petrecuți în pustiu, ajunge la Mănăstirea "Sfântul Sava”, unde slujește timp de opt ani.

La schitul românesc de la Iordan[modificare | modificare sursă]

În anul 1947 este hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt și este numit egumen la Schitul românesc cu hramul "Sfântul Ioan Botezatorul“, din Valea Iordanului, pe care l-a condus până în anul 1952.

La Hozeva[modificare | modificare sursă]

În noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, împreună cu ucenicul său Ioanichie, a intrat în obștea Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei. În vara următoare se retrage într-o peșteră, numită Chilia Sfânta Ana, care ținea de Mănăstirea "Sf. Gheorghe Hozevitul“. Aici și-a petrecut ultimii ani, ducând o viață foarte aspră. El mânca numai posmagi sau pâine cu apă, ce le aducea fratele Constantin care era brutarul Patriarhiei din Ierusalim.

Moartea[modificare | modificare sursă]

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a decedat pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani. A fost înmormântat de Amfilohie, egumenul Mănăstirii Sfântul Gheorghe, în peștera care-l găzduise în ultimii ani de viață.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Sfântul nostru de aproape 
  2. ^ a b c Lumina Taborului[nefuncțională], 1 august 2005, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național, accesat la 29 iunie 2012
  3. ^ Endresen, Cecilie; „The Legionaries rise !” The neo-Legionary movement in post-Communist Romania; Südost-Forschungen, 69-70/2010; pp. 284-317
  4. ^ Cel mai nou sfânt român: Ioan Iacob Hozevitul, pustnicul crescut în durere și suferință, a profețit sfârșitul lumii, 4 iunie 2016, Cosmin Zamfirache, Adevărul, accesat la 5 iunie 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva