Serghei Mizil
| Serghei Mizil | |
Serghei Niculescu-Mizil | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Serghei Niculescu-Mizil |
| Născut | (72 de ani) București, România[1] |
| Părinți | |
| Frați și surori |
|
| Căsătorit cu | Cora Niculescu-Mizil |
| Număr de copii | 2 |
| Copii |
|
| Cetățenie | |
| Ocupație | Pictor, actor, om de afaceri |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Educație | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Serghei Niculescu-Mizil (n. , București, România) este un pictor, actor și om de afaceri român și fiu al demnitarului comunist Paul Niculescu-Mizil. Este considerat o persoană mondenă, invitat la diverse posturi de televiziune și deține un podcast pe YouTube - iȘmen.
A absolvit Liceul „Ion Luca Caragiale”, urmat de Universitatea Națională de Arte Plastice din București.[2] A fost ultima generație de elevi a maestrului Alexandru Ciucurencu și a lucrat cu Viorel Mărgineanu.[3] Realiza pentru Fondul Plastic rochii, curele, vindea tablouri, chiar și în străinătate.
După 1989, a deținut restaurante (inclusiv pe bulevardul Tomis din Constanța), a investit în imobiliare și a avut o fabrică de alcool.
A apărut în filme precum Marilena (2009)[4], Reguli de circulație (2010)[5], Funeralii fericite (2013)[6], Check-in (2014)[7] adesea în roluri de deținut sau șef de deținuți, recent în Visul (2023)[8], prezentat la TIFF Oradea BIHON[9] și Căsătoria (2024).[10]
Acesta a fost implicat în televiziune, conducând un post de televiziune - 6TV, care a fost închis de CNA.
A fost un apropriat al lui Nicu Ceaușescu, fiul dictatorului Nicolae Ceaușescu[11]; acesta fiind și iubitul surorii acestuia - Donca Niculescu-Mizil.[12] Alături de acesta a dus o viață de noapte, frecventând baruri și restaurante cunoscute în epocă; din cercul celor doi mai făceau parte și alți fii de demnitari comuniști sau de persoane sus-puse, precum Mădălin Voicu, fiul lui Ion Voicu, Jean Maurer, fiul lui Ion Gheorghe Maurer, Gino Iorgulescu, Mircea Lucescu, Cornel Dinu, Irinel Columbeanu.[13][14]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Ioana Filipescu (). „Serghei Mizil: CV, vârstă, înălțime, biografie, afaceri, familie, venituri”. ȘtiriDirecte.Ro[*]. Accesat în .
- ^ Popescu, Elena (). „Cine este Serghei Mizil. Biografie: vârstă, studii, carieră, familie. A fost un apropiat al lui Nicu Ceaușescu”. WOWBiz. Accesat în .
- ^ „Serghei Niculescu Mizil, așa cum publicul nu-l cunoaște. A făcut bani grei din talentul său artistic”. retetesivedete.ro. Accesat în .
- ^ SA, Imedia Plus Group. „Marilena (2009)”. Cinemagia. Accesat în .
- ^ SA, Imedia Plus Group. „Reguli de circulație (2010)”. Cinemagia. Accesat în .
- ^ SA, Imedia Plus Group. „Funeralii fericite (2013)”. Cinemagia. Accesat în .
- ^ SA, Imedia Plus Group. „Check-In (2014)”. Cinemagia. Accesat în .
- ^ SA, Imedia Plus Group. „Visul (2023)”. Cinemagia. Accesat în .
- ^ „Serghei Niculescu-Mizil, invitat la TIFF Oradea la proiecția filmului „Visul". Joacă rolul unui șef de pușcăriași”. BIHON. . Accesat în .
- ^ SA, Imedia Plus Group. „Căsătoria (2024)”. Cinemagia. Accesat în .
- ^ Pîrvu, Cristina (). „Cum s-a împrietenit Serghei Mizil cu Nicu Ceaușescu. Ce relație a avut cu Elena și Nicolae Ceaușescu: „Ea mi-a zis că cei ca mine nu au ce căuta în societate"”. Libertatea. Accesat în .
- ^ „Serghei Mizil, adevărul despre iubirea dintre sora sa, Donca, și Nicu. Intervenția brutală a Elenei Ceaușescu” (în Romanian). www.antena3.ro. Accesat în .
- ^ „Serghei Mizil: "Nu am murit de ciroză și am căzut în picioare” (în Romanian). jurnalul.ro. Accesat în .
- ^ Crăițoiu, Andrei (). „Povești fabuloase ale lui Serghei Mizil » Beții cu Cornel Dinu, Adi Mutu, Gino Iorgulescu și petreceri cu femei: „Hagi trecea pe lângă noi și se ducea să doarmă"”. Gazeta Sporturilor - GSP. Accesat în .