S-125 Neva/Peciora

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
S-125 Neva/Peciora
SA-3 system.jpg

O baterie de patru rachete SA-3

Tip Rachetă sol-aer
Loc de origine  Uniunea Sovietică
Istoric operațional
În uz 1961[1]-prezent
Războaie Războiul de Iom Kipur,
Războiul Iran-Irak,
Războiul din Golf,
Războiul din Kosovo,
Războiul Civil Angolez,
Războiul Civil Sirian
Istoric producție
An proiectare 1960
Variante Neva, Peciora, Volna, Neva-M, Neva-M1, Volna-M, Volna-N, Volna-P, Peciora 2, Peciora 2M, Neva SC, Peciora-M
Date generale
Greutate 400 kg
Lungime 6,7 m
Diametru 0,6 m

Viteză inițială 3 Mach
Bătaie eficace 45 km

Propulsiv combustibil solid
Altitudine 18 km
Sistem de ghidare ghidare prin unde radar

S-125 Neva/Peciora (în rusă:С-125 "Нева"/"Печора", Cod NATO SA-3 Goa) este un sistem de apărare antiaeriană sol-aer, proiectat de Aleksei Isaev pentru a depăși deficiențele rachetelor SA-2, S-25 și S-75. Are o distanță mai redusă de acțiune și o altitudine de angajare mai mică decât oricare dintre predecesorii săi și, de asemenea, zboară mai lent, dar datorită proiectării cu două trepte, este mai eficient împotriva țintelor mai manevrabile. De asemenea, este capabil să atace ținte mai mici decât sistemele de apărare aeriană anterioare și, fiind mai modernă, este mult mai rezistentă la contramăsuri electronice. Este o rachetă comandată prin unde radio, care folosește ca propulsor propergol solid.

A intrat în serviciu în anul 1961 și a participat în numeroase conflicte armate în toată lumea.

O rachetă folosită de armata Iugoslaviei, a doborât un avion american stealth F-117 la 27 martie 1999 în timpul Războiului din Kosovo.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Sistemul S-125 utilizează două versiuni diferite de rachete. V-600 (sau 5V24) a avut un focos de rachetă mai mic, cu doar 60 kg de exploziv. Avea o rază de acțiune de aproximativ 15 km.

Versiunea ulterioară este numită V-601 (sau 5V27). Are o lungime de 6,09 m, anvergura aripii de 2,2 m și un diametru al corpului de 0,375 m. Această rachetă cântărește 953 kg la lansare și are un focos de 70 kg care conține 33 kg de HE și 4500 de fragmente. Distanța minimă de acțiune este de 3,5 km, iar maximă este de 35 km (cu Peciora 2A). Altitudinile de interceptare se situează între 100 m și 18 km. [2]

Sistemul S-125M (1970) utilizează 5V27. Altitudinile de interceptare se situează între 20 și 14 km. Raza minimă de acțiune este de 2,5 km, iar maximă de 22 km.[3][4]

Sistemul S-125M1 (1978) utilizează 5V27D. La începutul anilor 1980 fiecare sistem s-a dotat cu 1-2 simulatoare de radar (împotriva rachetelor antiradar).[4]

Utilizatori[modificare | modificare sursă]

Orientul Apropiat[modificare | modificare sursă]

S-125 Neva (Peciora)(SA-3 Goa) cu radar "Low Blow" .

Sovieticii au furnizat mai multe rachete SA-3 statelor arabe la sfârșitul anilor 1960 și 1970, în special în Egiptul și Siria.

Racheta SA-3 a fost intens folosită în timpul Războiului de Uzură și al Războiului de Iom Kipur.

În timpul celui de-al doilea conflict armat, SA-3, împreună cu SA-2 și SA-6, au constituit coloana vertebrală a rețelei egiptene de apărare antiaeriană. În Egipt, în martie-iulie 1970, batalionul 17 sovietic de S-125 a doborât 9 avioane israeliene și egiptene (cu 35 rachete).[5][6][3][4]

Israelul a recunoscut pierderea a 5 avioane în 1970 și în 1973 încă 6. [4]

Europa[modificare | modificare sursă]

În serviciu
Foști operatori

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  • SA-1 Guild (cod rusescː S-25 Berkut)
  • SA-2 Guideline (cod rusescː S-75 Dvina)
  • SA-3 Goa (cod rusescː S-125 Neva/Peciora)
  • SA-4 Ganef (cod rusescː2K11 Krug)
  • SA-5 Gammon (cod rusescː S-200 Angara/Vega/Dubna)
  • SA-6 Gainful (cod rusescː 2K12 Kub)
  • SA-7 Grail (cod rusescː 9K32 Strela-2)
  • SA-8 Gecko (cod rusescː 9K33 Osa)
  • SA-9 Gaskin (cod rusescː 9K31 Strela-1)
  • SA-10 Grumble (cod rusescː S-300 Favorit)
  • SA-11 Gadfly (cod rusescː 9K37 Buk)
  • SA-13 Gopher (cod rusescː 9K35 Strela-10)
  • SA-14 Gremlin (cod rusescː9K34 Strela-3)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „S-125 SA-3 GOA”. Federation of American Scientists. Accesat în . 
  2. ^ „S-125/Pechora (SA-3 'Goa')”. Jane's. . Accesat în . 
  3. ^ a b Bongo. „Маловысотный ЗРК С-125”. Военное обозрение (în rusă). Accesat în . 
  4. ^ a b c d „ЗРК С-125”. pvo.guns.ru. Accesat în . 
  5. ^ Зенитные ракетные войска в войнах во Вьетнаме и на Ближнем Востоке (в период 1965—1973 гг.). М.: Воениздат, 1980. С. 215
  6. ^ „Боевое применение зенитной ракетной системы С-125”. Военно-патриотический сайт «Отвага» (în rusă). Accesat în . 
  7. ^ The Military Balance 2013. P. 164
  8. ^ „Ukrainian ministry of Defence”. Міністерство оборони України. Accesat în . 
  9. ^ Kopp, Carlo. „Almaz 5V24/5V27/S-125 Neva/Pechora Air Defence System / SA-3 Goa”. Air Power Australia. Accesat în . 
  10. ^ Sean O'Connor (). „IMINT & Analysis: Hungarian Strategic Air Defense: A Cold War Case Study”. Geimint.blogspot.com. Accesat în . 
  11. ^ „PL raketový komplet S-125 NĚVA | Fronta.cz”. www.fronta.cz (în cehă). Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de S-125 Neva/Peciora