Vizualizare sursă pentru „Războiul Civil Rus”

{{Infocaseta Conflict militar
| conflict          = Războiul Civil Rus
| image             = [[File:Russian Civil War montage.png|370px]]
| caption           = '''De sus-stânga în sens orar:''' 
{{flatlist|
*Soldați ai {{Ill-wd|Q1978893|3=Armatei Donului}} 
*Soldați ai [[Armata Siberiană|Armatei Siberiene]]
*Represiunea bolșevică a [[Rebeliunea din Kronstadt|răscoalei de la Kronstadt]] 
*Trupe americane la Vladivostok în timpul [[Intervenția aliaților în Războiul Civil Rus|intervenției aliate]]
*Victime ale [[Teroarea Roșie|Terorii Roșii]] în [[Crimeea]]
*Spânzurarea muncitorilor din [[Dnipro|Ekaterinoslav]] de către [[Forțele Armate Austro-Ungare|austrieci]]
*Trecere în revistă a Armatei Roșii la Moscova
}}
| date              = [[Revoluția din Octombrie|{{Dată|1917|11|7}}]] – {{Ill-wd|Q2341116|Răscoala din Iakutia|{{Dată|1923|6|16}}}}{{Efn|Faza principală a luat sfârșit la {{Dată|1922|10|25}}. Răscoala antibolșevică a continuat {{Ill-wd|Q255352|3=în Asia Centrală}} și {{Ill-wd|Q4465487|3=în Orientul Îndepărtat}} de-a lungul deceniilor anilor 1920 și 1930.}}<ref name=Mapolwdsley2007>{{cite book|last=Mawdsley|first=Evan|title=The Russian Civil War|location=New York|publisher=Pegasus Books|year=2007|isbn=9781681770093|url=https://archive.org/details/russiancivilwar00evan|url-access=registration}}</ref>{{rp|3,230}}<ref>Последние бои на Дальнем Востоке. М., Центрполиграф, 2005.</ref><br>(5 ani, 7 luni și 9 zile)
{{Collapsible list
| bullets = yes
| title = Tratate de pace
|'''[[Tratatul de la Brest-Litovsk]]'''<br>Semnat la {{Dată|1918|3|3}}
|'''{{Ill-wd|Q1056439|3=Tratatul ruso-eston de la Tartu}}'''<br>Semnat la {{Dată|1920|2|2}}
|'''{{Ill-wd|Q29321|3=Tratatul de pace lituano-sovietic}}'''<br>Semnat la {{Dată|1920|7|12}}
|'''[[Tratatul ruso-finlandez de la Tartu|Tratatul fino-rus de la Tartu]]'''<br>Semnat la {{Dată|1920|10|14}}
|'''{{Ill-wd|Q1377536|3=Tratatul de pace letono-sovietic}}'''<br>Semnat la {{Dată|1920|8|11}}<br>
|'''[[Tratatul de la Riga (1921)|Pacea de la Riga]]'''<br>Semnată la {{Dată|1921|9|17}}
|'''[[Tratatul de la Kars]]'''<br>Semnat la {{Dată|1921|10|13}}
}}
| place             = '''Fostul [[Imperiul Rus|Imperiu Rus]]''', [[Galiția]], [[Hanatul Bogd|Mongolia]], {{Ill-wd|Q56282586|3=Tuva}}, {{Ill-wd|Q63158027|3=Persia}}
| result            = '''victorie a [[Bolșevic|bolșevicilor]]''':
* Prăbușirea [[Republica Rusă|Republicii Ruse]] și [[Statul Rus (1918–1920)|Statului Rus]] 
* [[Execuția familiei Romanov|Execuția]] [[Dinastia Romanov|familiei imperiale ruse]] 
* Înfrângerea [[Mișcarea Albă|mișcării albe]] și {{Ill-wd|Q152538|3=exodul ei}}
* Formarea [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunii Sovietice]] pe mare parte din fostul imperiu
* Înființarea statelor bolșevice [[Republica Populară Mongolă|mongol]] și [[Republica Populară Tuva|tuvan]]
* {{Ill-wd|Q1785133|3=Expulzarea}} multor mari intelectuali și activiști ruși
* Începutul {{Ill-wd|Q4774276|3=rezistenței antibolșevice}} 
{{Ubl
| '''Victorie parțială a {{Ill-wd|Q12096626|3=mișcărilor de independență}}''':<ref name=Bullock2008>{{cite book|last=Bullock|first=David|title=The Russian Civil War 1918–22.|publisher={{Ill-wd|Q2697821|3=Osprey Publishing}}|year=2008|isbn=978-1-84603-271-4|location=Oxford|url={{Google books|Mk61CwAAQBAJ|plainurl=yes}}|access-date=26 December 2017|archive-date=28 July 2020|archive-url=https://web.archive.org/web/20200728140213/https://books.google.com/books?id=Mk61CwAAQBAJ|url-status=live}}</ref>{{rp|7}}}} 
* [[Finlanda]], [[Estonia]], [[Latvia|Letonia]], [[Lituania]], și [[A Doua Republică Poloneză|Polonia]] devin independente
* [[Republica Populară Ucraineană|Ucraina]], [[Republica Populară Belarus|Belarus]], [[Republica Democrată Georgia|Georgia]], [[Republica Armeană (1918-1920)|Armenia]], [[Republica Democratică Azerbaidjan|Azerbaidjan]], [[Republica Democratică Moldovenească|Basarabia]] și multe alte popoare din fostul Imperiu Rus sunt anexate de alte state sau de bolșevici
* Mișcările socialiste sau state-marionetă bolșevice din [[Republica Socialistă Muncitorească Finlandeză|Finlanda]], {{Ill-wd|Q2182946|3=Estonia}}, {{Ill-wd|Q2300296|3=Letonia}}, [[Republica Sovietică Socialistă Lituaniană (1918-1919)|Lituania]] și {{Ill-wd|Q2344298|3=Polonia}} înfrânte
| territory         = {{Collapsible list
| bullets = yes
| title = Câștiguri ale statelor [[bolșevic]]e
| Formarea [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunii Sovietice]] din [[Rusia Centrală|Rusia propriu-zisă]], [[Kuban]], [[Râul Don (Rusia)|Don]], [[Carelia Răsăriteană|Karelia de Est]], [[Siberia]] și [[Orientul Îndepărtat Rus|Orientul Îndepărtat]]; {{Ill-wd|Q2502431|3=Ucraina Centrală}}, [[Ucraina de sud|Sudică]], și {{Ill-wd|Q181386|3=Răsăriteană}}; {{Ill-wd|Q5327842|3=Belarusul de Est}}, [[Caucazul de Nord]], [[Transcaucazia]] și [[Asia Centrală]]
| Formarea republicilor [[Republica Populară Mongolă|mongolă]] și [[Republica Populară Tuva|tuvană]]
| Administrație comună sino-sovietică a {{Ill-wd|Q39158|3=Căii Ferate Răsăritene Chinezești}} {{Ill-wd|Q48997389|3=până în 1952}}
| Cedarea {{Ill-wd|Q56282586|3=Kraiului Urianhai}} către Tuva
| Cedarea [[Hanatul Bogd|Hanatului Bogd]] către Mongolia
}}
{{Collapsible list
| bullets = yes
| title = Formarea de {{Ill-wd|Q12096626|3=state naționale}} 
| Formarea Poloniei pe teritoriile [[Ținutul Privislinskii|Țării Vistulei]], [[Belarusul de Vest|Belarusului de Vest]] și [[Ucraina de Vest|Ucrainei de Vest]]
| Formarea Finlandei din [[Marele Principat al Finlandei|Marele Ducat]] și {{Ill-wd|Q2367345|3=Petsamo}}
| Formarea Estoniei din {{Ill-wd|Q3655944|3=Gubernia Autonomă}}
| Formarea Letoniei din [[Gubernia Livonia|Livonia de Sud]] și {{Ill-wd|Q386371|3=Curlanda}}
| Formarea Lituaniei din nordul [[Gubernia Vilna|Guberniei Vilna]] și {{Ill-wd|Q1540300|3=Gubernia Kovno}}
}}
{{Collapsible list
| bullets = yes
| title = Cedări către alte țări
| [[Gubernia Basarabia|Basarabia]] trece la [[Regatul României|România]]
| {{Ill-wd|Q60011|3=Karsul}} trece la {{Ill-wd|Q2949827|3=Turcia}}
| Concesiunile din {{Ill-wd|Q107504140|3=Tianjin}} și {{Ill-wd|Q1208250|3=Hankou}} trec la [[Guvernul Beiyang|China]]
}}
| combatants_header= Principalii beligeranți
| combatant1        = {{Ubl
|'''[[Partidul Comunist al Uniunii Sovietice|Bolșevicii]]''':
| '''{{flagdeco|Russian SFSR|1918}} [[Russian SFSR|RSFS Rusă]]'''<br>{{small|(1917–22)}}
| {{flagicon image|Flag of the Ukrainian Soviet Socialist Republic (1919-1929).svg}} [[Republica Sovietică Socialistă Ucraineană|RSS Ucraineană]]<br>{{small|({{flagicon image|Flag of Ukrainian People's Republic of the Soviets.svg|size=15px}} {{Ill-wd|Q2381337|3=1917–18}}; {{Ill-wd|Q4470459|3=1918}}; 1919–22)}}
| {{flagicon image|Flag of the Byelorussian Soviet Socialist Republic (1919-1927).svg}} [[Republica Sovietică Socialistă Belarusă|RSS Bielorusă]]<br>{{small|({{flagicon image|Flag_of_Byelorussian_SSR_(1919-1927).png|size=15px}} {{Ill-wd|Q68678|3=1919}}; {{flagicon image|Flag of the Lithuanian-Byelorussian SSR.svg|size=15px}} [[Republica Sovietică Socialistă Lituaniano-Belarusă|1919–20]];<br>1920–22)}}
| {{flagicon image|Ru transcaucasia1922.png}} [[Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană|RSFS Transcaucaziană]] {{small|(1922)}}
| '''{{flagicon image|Flag of the Soviet Union (1922–1923).svg}} [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunea Sovietică]]'''<br>{{small|(după 1922)}}
}}
{{Collapsible list
| framestyle=border:none; padding:0; <!--Hides borders and improves row spacing-->
| title = Și{{nobold|:}}
| {{flagicon image|Socialist red flag.svg}} [[Republica Sovietică Socialistă Basarabeană|RSS Basarabeană]]<br>({{small|1919}})
| {{flagicon image|Red flag.svg}} [[Republica Socialistă Muncitorească Finlandeză|RSM Finlandeză]]<br>{{small|(1918)}}
| {{flagicon image|Red flag.svg}} {{Ill-wd|Q61427|3=RSD-KR}}<br>{{small|(1918)}}
| {{flagicon image|Red flag.svg}} [[Republica Sovietică Odesa|RS Odessa]]<br>{{small|(1918)}}
| {{flagicon image|Red flag.svg}} {{Ill-wd|Q2579852|3=RSS Taurida}}<br>{{small|(1918)}}
| {{flagicon image|Red flag.svg}} {{Ill-wd|Q106074804|3=Comuna Baku}}<br>{{small|(1918)}}
| {{flagicon image|Flag of the Commune of the Working People of Estonia.svg}} {{Ill-wd|Q2182946|3=Comuna Estonă}}<br>{{small|(1918–19)}}
| {{flagicon image|Flag of the Latvian Socialist Soviet Republic (1918–1920).svg}} {{Ill-wd|Q2300296|3=RSS Letonă}}<br>{{small|(1918–20)}}
| {{flagicon image|Flag of the Lithuanian-Byelorussian SSR.svg}} [[Republica Sovietică Socialistă Lituaniană (1918-1919)|RSS Lituaniană]]<br>{{small|(1918–19)}}
| {{flagicon-wd|Q61292}} [[Republica din Orientul Îndepărtat|Republica Orientală Îndepărtată]]<br>{{small|(1920–22)}}
| {{flagicon image|Flag of the Galician SSR.svg}} [[Republica Sovietică Socialistă Galițiană|RSS Galițiană]]<br>{{small|(1920)}}
| {{flagicon image|Red flag.svg}} {{Ill-wd|Q2344298|3=Polrewkom}}<br>{{small|(1920)}}
| {{flagicon image|Flag of Persian Socialist Soviet Republic.svg}} {{Ill-wd|Q8341881|3=RSS Persană}}<br>{{small|(1920–21)}}
| {{flagicon image|Flag of the Armenian Soviet Socialist Republic (1922).svg}} [[Republica Sovietică Socialistă Armenească|RSS Armeană]]<br>{{small|(1920–22)}}
| {{flagicon image|Flag of the Azerbaijan Soviet Socialist Republic (1920).svg}} [[Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană|RSS Azerbaidjană]]<br>{{small|(1920–22)}}
| {{flagicon image|Flag of the Georgian Soviet Socialist Republic (1921–1922).svg}} [[Republica Sovietică Socialistă Gruzină|RSS Gruzină]]<br>{{small|(1921–22)}}
| {{flagicon image|Flag of Khiva 1920-1923.svg}} {{Ill-wd|Q61291|3=PSR Horezmă}}<br>{{small|(după 1920)}}
| {{flagicon image|Flag of the Bukharan People's Soviet Republic.svg}} {{Ill-wd|Q68682|3=RPS Buharană}}<br>{{small|(after 1920)}}
}}
----
{{ubl
| '''Susținută de''':
| {{Flagicon image|Flag of the Chinese Communist Party (Pre-1996).svg}} {{Ill-wd|Q5100816|3=comuniști chinezi}}<br>{{small|(1917–23)}}
| {{flagicon image|Red flag.svg}} [[Pușcașii letoni|pușcașii roșii letoni]]<br>{{small|(1917–20)}}
| {{flag|Lithuania}}{{Efn|[[Războiul polono-sovietic|Războiul Polono-Sovietic]].}}<br>{{small|(1919–20)}}
| {{flagicon image|Flag of the People's Republic of Mongolia (1921-1924).svg}} {{Ill-wd|Q1127178|3=PPM}}<br>{{small|(1920–23)}}
|{{flagicon image|Flag of United Kingdom.svg}} {{Ill-wd|Q608562|3=Legiunea Murmansk}}<br>{{small|(1918–19)}}}}
| combatant2        = {{Ubl
|{{nowrap|'''{{flagicon image|Flag of Russia.svg}} [[Republica Rusă]]'''{{Efn|Desființată {{lang|la|de facto}} după [[Revoluția din Octombrie|lovitura de stat bolșevică]] din noiembrie 1917; abolită oficial în ianuarie 1918 după dizolvarea [[Adunarea Constituantă Rusă|Adunării Constituante]].}}}}<br>{{small|(1917–18)}}}}
----
{{Ubl
|'''[[Mișcarea Albă|Gărzile albe]]'''{{nobold|:}}
| {{flagicon image|Flag of Russia.svg}} {{Ill-wd|Q2063117|3=Rusia de Sud}}<br>{{small|(1917–19; {{Ill-wd|Q2802175|3=Mar–Apr}},<br>{{Ill-wd|Q2030442|3=Apr–Nov 1920}})}}
| '''{{flagicon image|Flag of Russia.svg}} [[Statul Rus (1918–1920)|Statul Rus]]'''<br>{{small|(1918–20)}}
| {{flagicon image|Flag of Russia.svg}} {{Ill-wd|Q4397920|3=Okraina de Est}}<br>{{small|(1920)}}
| {{flagicon image|Flag of Russia.svg}} {{Ill-wd|Q1381504|3=Guvernul Provizoriu al Cisamurului}}<br>{{small|(after 1921)}}
}}
{{Collapsible list
| framestyle=border:none; padding:0; <!--Hides borders and improves row spacing-->
| title = {{nowrap|Also{{nobold|:}}}}
| {{flagicon image|Flag_of_the_Ural_government_(1918).svg}} {{Ill-wd|Q16632091|3=Guvernul Provizoriu Regional al Uralului}}<br>{{small|(1918)}}
| {{flagicon image|Flag of Provisional Siberian Government.svg}} {{Ill-wd|Q2330800|3=Guvernul Siberian de la Omsk}}<br>{{small|(1918)}}
| {{flagicon image|Flag of Provisional Siberian Government.svg}} {{Ill-wd|Q2528166|3=Guvernul Siberian de la Vladivostok}}<br>{{small|(1918)}}
| {{flagicon image|Red flag.svg}} {{Ill-wd|Q164628|3=Komuci}}<br>{{small|(1918)}}
| {{flagicon image|Flag of Russia.svg}} {{Ill-wd|Q59456151|3=Rusia de Nord}}<br>{{small|(1918, {{Ill-wd|Q56283934|3=1918–20}})}}
| {{flagicon image|Flag of Russia.svg}} {{Ill-wd|Q29025090|3=Rusia de Nord-Vest}} {{small|(1918–19)}}
| {{flagicon image|Flag of the Crimean Regional_Government.svg}} {{Ill-wd|Q2703679|3=Crimeea}}<br>{{small|(1918–19)}}
| {{flagicon-wd|Q2453974}} {{Ill-wd|Q2453974|3=Republica Donului}}<br>{{small|(1918–20)}}
| {{flagicon image|Flag of Kuban People's Republic.svg}} {{Ill-wd|Q1778994|3=Republica Kubanului}}<br>{{small|(1918–20)}}
}}
----
{{ubl
| framestyle=border:none; padding:0; <!--Hides borders and improves row spacing-->
|'''Susținută de''':
| {{flagicon image|Flag of Alash Autonomy.svg}} {{Ill-wd|Q1779823|3=Alaș-Orda}}<br>{{small|(1917–18)}}
|[[File:Flag of Bogd Khaanate Mongolia.svg|23px]] [[Hanatul Bogd|Mongolia]]<br>{{small|(1921)}}
|{{flagicon image|State flag of Persia (1907–1933).svg|23px}} {{Ill-wd|Q63158027|3=Persia}}<br>{{small|(1919–20)}}}}
| combatant3        = {{ubl
| framestyle=border:none; padding:0; <!--Hides borders and improves row spacing-->
|'''{{Ill-wd|Q12096626|3=Separatiști}}''':
|{{flagdeco|Poland|1919}} [[A Doua Republică Poloneză|Polonia]]<br>{{small|(1918–21)}}
|{{flagicon image|Flag of Finland (1918–1920).svg}} [[Finlanda]]<br>{{small|(1917–18)}}
|{{flagicon image|Flag of Ukrainian People's Republic 1917.svg}} [[Republica Populară Ucraineană|Ucraina]]<br>{{small|(1917–18; 1918–20)}}
|{{flagicon image|Flag of Belarus (1918, 1991–1995).svg}} [[Republica Populară Belarus|Belarus]]<br>{{small|(1918–20)}}
|{{flag|Estonia}}<br>{{small|(1918–20)}}
|{{flag|Latvia}}<br>{{small|(1918–20)}}
|{{flag|Lithuania}}<br>{{small|(1918–20)}}}}
{{Collapsible list
| framestyle=border:none; padding:0; <!--Hides borders and improves row spacing-->
| title = Și{{nobold|:}}
| 5={{flagicon image|Flag of Ukrainian People's Republic 1917.svg}} [[Republica Populară a Ucrainei Occidentale|Ucraina de Vest]]<br>{{small|(1918–19)}} 
| 6={{flagicon image|Flaga Litwy Środkowej.svg|23px}} [[Republica Lituaniei Centrale|Lituania Centrală]]<br>{{small|(1920–22)}}
| 7={{flagicon image|Flag of the Moldavian Democratic Republic.svg|23px}} [[Republica Democratică Moldovenească|Moldova]]<br>{{small|(1917–18)}}
| 8={{Ill-wd|Q330756|3=Transcaucazia}}<br>{{small|(1918)}}
| 9={{flagicon|Democratic Republic of Georgia}} [[Republica Democrată Georgia|Georgia]]<br>{{small|(1918–21)}}
| 10={{flagicon image|Flag of the First Republic of Armenia.svg}} [[Republica Armeană (1918-1920)|Armenia]]<br>{{small|(1918–20; [[Republica Armeniei Montane|1921]])}}
| 11={{flagicon image|Flag of the Turkestan (Kokand) Autonomy.svg}} {{Ill-wd|Q2872689|3=Turkestan}}<br>{{small|(1917–18)}}
| 12={{flagicon image|Flag of the Centrocaspian Dictatorship.svg}} [[Dictatura Centrocaspică|Centrocaspia]]<br>{{small|(1918)}}
| 13={{flagicon image|Flag of the Republic of Aras.svg}} {{Ill-wd|Q2468597|3=Aras}}<br>{{small|(1918–19)}} 
| 14={{flagicon image|Flag of North Caucasian Emirate.svg}} {{Ill-wd|Q1994382|3=Emiratul Caucazian}}<br>{{small|(1919–20)}}
| 15={{flagicon image|Flag of Azerbaijan 1918.svg}} [[Republica Democratică Azerbaidjan|Azerbaidjan]]<br>{{small|(1918–20)}}
| 16={{flagicon image|Flag of the Mountain Republic.svg}} {{Ill-wd|Q1639475|3=Caucazul de Nord}}<br>{{small|(1917–21)}}
| 17={{flagicon image|Flag of Green Ukraine.svg}} {{Ill-wd|Q2336882|3=Ucraina Verde}}<br>{{small|(1918–22)}}
| 18={{Ill-wd|Q4147012|3=Buriat-Mongolia}}<br>{{small|(1917–21)}}
| 19={{flagicon image|flag of the German Empire.svg}} {{Ill-wd|Q118875352|3=Iakutia}}<br>{{small|(1918)}}
| 20={{flagicon image|Confederated Republic of Altai Flag.svg}} {{Ill-wd|Q4144547|3=Altai}}<br>{{small|(1917–20; 1921–22)}}
| 23={{flagicon image|Karelian National Flag.svg}} [[Republica Uhtua|Karelia]]<br>{{small|(1918–20; {{Ill-wd|Q4333992|3=1920}}; {{Ill-wd|Q29025134|3=1920–23}})}}
| 24={{flagicon image|Ingrian people.svg}} [[Ingria de Nord]]<br>{{small|(1919–20)}}
| 27=[[File:Bandera del Turquestan.svg|23px]] {{Ill-wd|Q255352|3=Basmacii}}<br>{{small|(1918–22)}}
| 28=[[File:Flag of the Emirate of Bukhara.svg|23px]] [[Emiratul Buhara|Buhara]]<br>{{small|(1920)}}
| 29={{flagicon image|Flag of the Khanate of Khiva.svg}} {{Ill-wd|Q491106|3=Hiva}}<br>{{small|(1918–20)}}}}
----
{{Ubl
|'''Susținute de''':
|{{flagicon image|Flag of Sweden.svg}} [[Suedia]]{{efn|[[Războiul Civil Finlandez]]}}<br>{{small|(1918)}}
|{{flagicon image|Flag of Hungary (1918–1919).svg}} [[Republica Ungară (1918-1919)|Ungaria]]{{efn|[[Războiul Polono-Sovietic]]}}<br>{{small|(1919–20)}}
|{{flagicon image|Flag of Afghanistan (1919–1921).svg}} {{Ill-wd|Q1335260|3=Afganistan}}{{efn|{{Ill-wd|Q255352|3=Mișcarea basmacilor}}}}<br>{{small|(until 1922)}}
|{{flagicon image|Flag of Finland.svg}} [[Finlanda]]{{efn|[[Expedițiile războiului finlandez spre est 1918 - 1920|Heimosodat]]}}<br>{{small|(1918–20; 1921–22)}}
}}
| combatant1a       = {{Ubl
|'''Stânga antibolșevică''':
| {{flagicon image|Red flag.svg}} {{Ill-wd|Q919883|3=SR de stânga}}{{Efn|Aliniați cu bolșevicii până în martie 1918, la conflictul cauzat de [[tratatul de la Brest-Litovsk]]. Cei mai mulți SR de stânga s-au opus apoi bolșevicilor, dar o minoritate de SR de stânga a rămas aliată cu aceștia mulți ani.}}<br>{{small|(1917–21)}}
| [[Armata Verde]]{{Efn|Aliniată cu bolșevicii până în 1919; apoi în opoziție.}}<br>{{small|(1918–21)}}
| {{flagicon image|Махновское знамя.svg}} [[Mahnovșcina]]{{Efn|Aliniață cu bolșevicii până în 1920; apoi în opoziție.}}<br>{{small|(1918–21)}}
| {{flagicon image|Petropavlovsk-Krondstadt flag.svg}} [[Rebeliunea din Kronstadt|rebelii de la Kronstadt]]<br>{{small|(1921)}}
}}
| combatant2a       = {{Ubl
|'''[[Intervenția aliaților în Războiul Civil Rus|Puterile aliate]]''':
| {{flag-wd|Q188712}}{{Efn|Japonia a rămas în [[Insula Sahalin|Sahalinul]] de Nord {{Ill-wd|Q2625552|3=până în 1925}}.}}<br>{{small|(1918–22)}}
| {{flag-wd|Q174193}}<br>{{small|(1918–20)}}
| {{flag|United States|1912}}<br>{{small|(1918–20)}}
| {{flagcountry|French Third Republic}}<br>{{small|(1918–20)}}}}
{{Collapsible list
| title = Și{{nobold|:}}
| framestyle=border:none; padding:0; <!--Hides borders and improves row spacing-->
| {{flag-wd|Q140359|1918}}<br>{{small|(1918–20)}}
| {{flag-wd|Q209065}}
| {{flagicon-wd|Q241748}} [[Regatul Serbiei|Serbia]]<br>{{small|({{flagicon|Kingdom of Yugoslavia|size=15px}} [[Regatul Iugoslaviei|după 1918]])}}
| {{flag-wd|Q203493}}
| {{flag-wd|Q172579}}
| {{flagdeco|Republic of China (1912–1949)|1912}} [[Guvernul Beiyang|China]]
| {{flag|Canada|1868}}<br>{{small|(1918–19)}}
| {{flag|Australia}}<br>{{small|(1918–19)}}
| {{flag|British Raj|name=India}}
| {{flag|Union of South Africa|name=Africa de Sud|1912}}}}
| combatant3a       = {{Ubl
|{{nowrap|'''{{Ill-wd|Q104844756|3=Puterile Centrale}}''':}}
| {{nowrap|{{flag-wd|Q43287}}}}<br>{{small|(1917–18; {{flagicon|Weimar Republic|size=15px}} [[Weimar Republic|1919]])}}
| {{nowrap|{{flag-wd|Q28513}}}}<br>{{small|(1917–18)}}
| {{nowrap|{{flag-wd|Q12560}}}}<br>{{small|(1917–18; {{flagicon|Turkey|size=15px}} {{Ill-wd|Q2949827|3=1920–21}})}}
| {{flagicon image|Flag of the Iron Division Freikorps.svg}} {{Ill-wd|Q3137510|3=Freikorps}}<br>{{small|(1918–19)}}
}}
{{Collapsible list
| framestyle=border:none; padding:0; <!--Hides borders and improves row spacing-->
| title = Colaboratori{{nobold|:}}
| {{flagicon image|Flag of Poland.svg}} [[Regatul Poloniei (1916-1918)|Regatul Poloniei]]<br>{{small|(1917–18)}}
| {{flagicon image|Flag of Finland (1918–1920).svg}} [[Regatul Finlandei (1918)|Regatul Finlandei]]<br>{{small|(1918)}}
| {{flagicon image|Flag of Lithuania (1918–1940).svg}} [[Regatul Lituaniei (1918)|Regatul Lituaniei]]<br>{{small|(1918)}}
| {{flagicon image|Flag of Belarus (1918, 1991–1995).svg}} [[Republica Populară Belarus|Belarus]]<br>{{small|(1918–19)}}
| {{flagicon image|Flag of the Ukranian State.svg}} [[Hatmanatul (1918)|Statul Ucrainean]]<br>{{small|(1918)}}
| {{flagicon|Democratic Republic of Georgia}} [[Republica Democrată Georgia|Georgia]]<br>{{small|(1918)}}
| {{flagicon image|Flag of Baltic Germans.svg}} {{Ill-wd|Q708111|3=Landeswehr}}<br>{{small|(1918–20)}}
| {{flagicon image|WestRussianVolunteerArmy.svg|size=23px}} {{Ill-wd|Q1810257|3=Bermonteni}}<br>{{small|(1918–20)}}{{efn|Oficial loiali [[Statul Rus (1918–1920)|Statului Rus]]<br>Neoficial credincioși [[Imperiul German|Imperiului German]]}}
}}
| commander1        = {{flagdeco|Russian SFSR|1918}}{{flagicon image|Flag of the Soviet Union (1922–1923).svg}} [[Vladimir Lenin]]<br>{{flagdeco|Russian SFSR|1918}}{{flagicon image|Flag of the Soviet Union (1922–1923).svg}} [[Leon Trotsky|Lev Troțki]]<br />{{flagdeco|Russian SFSR|1918}}{{flagicon image|Flag of the Soviet Union (1922–1923).svg}} {{Ill-wd|Q707040|3=Jukums Vācietis}}<br />{{flagdeco|Russian SFSR|1918}}{{flagicon image|Flag of the Soviet Union (1922–1923).svg}} {{Ill-wd|Q298384|3=Iakov Sverdlov}}<br />{{flagdeco|Russian SFSR|1918}}{{flagicon image|Flag of the Soviet Union (1922–1923).svg}} {{Ill-wd|Q2996116|3=S. Kamenev}}<br />{{flagdeco|Russian SFSR|1918}}{{flagicon image|Flag of the Soviet Union (1922–1923).svg}} {{Ill-wd|Q2424014|3=N. Podvoiski}}<br />{{flagdeco|Russian SFSR|1918}}{{flagicon image|Flag of the Soviet Union (1922–1923).svg}} [[Iosif Stalin]]<br />{{flagicon image|Flag of the Ukrainian Soviet Socialist Republic (1919-1929).svg}}{{flagicon image|Flag of the Soviet Union (1922–1923).svg}} {{Ill-wd|Q4287290|3=I. Medvedev}}<br>{{flagicon image|Flag_of_the_Byelorussian_Soviet_Socialist_Republic_(1919-1927).svg}}{{flagicon image|Flag of the Soviet Union (1922–1923).svg}} {{Ill-wd|Q2987264|3=Vilhelm Knorin}}<br>{{flagicon image|Flag of Far Eastern Republic.svg}} {{Ill-wd|Q1965220|3=A. Krasnoșciokov}}
| commander2        = {{nowrap|{{flagicon image|Flag of Russia.svg}} [[Aleksandr Kerenski|A. Kerenski]]{{Surrendered}}}}<br>{{nowrap|{{flagicon image|Flag of Russia.svg}} [[Aleksandr Kolceak|Alexandr Kolceak]]{{Executed}}}} <br />{{flagicon image|Flag of Russia.svg}} [[Lavr Kornilov]]{{KIA}} <br />{{flagicon image|Flag of Russia.svg}} [[Anton Denikin]]<br />{{flagicon image|Flag of Russia.svg}} [[Piotr Vranghel|Pyotr Wrangel]]<br />{{flagicon image|Flag of Russia.svg}} [[Nikolai Yudenich|Nikolai Iudenici]]<br />{{flagicon image|Flag of Russia.svg}} {{Ill-wd|Q448142|3=Grigori Semionov}}<br>{{flagicon image|Flag of Russia.svg}} [[Evgheni Karlovici Miller|Evgheni Miller]]<br>{{flagicon image|Flag of Russia.svg}}{{flagicon-wd|Q2453974}} [[Piotr Krasnov]]<br>{{flagicon image|Flag of Russia.svg}}[[File:Flag of Bogd Khaanate Mongolia.svg|12px]] [[Roman Ungern von Sternberg|R. von Ungern]]{{Executed}}
| commander3        = {{nowrap|{{flagicon|Poland|1919}} [[Józef Piłsudski]]}}<br>{{nowrap|{{flagicon image|Flag of Finland (1918–1920).svg}} [[Carl Gustaf Emil Mannerheim|C.G.E. Mannerheim]]}}<br>{{flagicon image|Flag of Ukrainian People's Republic 1917.svg}} [[Symon Petliura|Simon Petliura]]<br>{{flagdeco|Estonia}} {{Ill-wd|Q299114|3=Konstantin Päts}}<br>{{flagdeco|Latvia}} [[Jānis Čakste]]<br>{{nowrap|{{flagdeco|Lithuania}} [[Antanas Smetona]]}}<br>{{flagicon image|Karelian National Flag.svg}} [[S. Tikhonov|S. Tihonov]]<br>{{flagicon|Democratic Republic of Georgia}} {{Ill-wd|Q379627|3=Noe Jordania}}<br>{{flagicon image|Flag of the First Republic of Armenia.svg}} {{Ill-wd|Q2082837|3=A. Hatisian}}<br>{{flagicon image|Flag of Azerbaijan 1918.svg}} [[Nasib Yusifbeyli]]
| commander1a       = {{flagicon image|Red flag.svg}} {{Ill-wd|Q4124734|3=Vladimir Volski}}<br>{{flagicon image|Red flag.svg}} {{Ill-wd|Q266745|3=Maria Spiridonova}}<br>{{flagicon image|Red flag.svg}} [[⁠Nichifor Grigoriev|Nîkîfor Hrîhoriv]]{{KIA|Killed in Action}}<br>{{flagicon image|Махновское знамя.svg}} [[Nestor Mahno]]<br>{{flagicon image|Petropavlovsk-Krondstadt flag.svg}} {{Ill-wd|Q1703495|3=Stepan Petricenko}}<br>{{small|{{Ill-wd|Q86009696|3=…''și alții''}}}}
| commander2a       = {{flagdeco|Empire of Japan}} {{Ill-wd|Q4339336|3=Otani Kikuzo}}<br>{{flagdeco|United Kingdom}} {{Ill-wd|Q335248|3=Edmund Ironside}}<br>{{flagdeco|United States|1912}} {{Ill-wd|Q3568927|3=William S. Graves}}<br>{{flagicon|Czechoslovakia|1918}} {{Ill-wd|Q159114|3=Radola Gajda}}<br>{{flagdeco|France|1830}} [[Maurice Janin]]<br>{{small|…''și alții''}}
| commander3a       = {{flagicon|German Empire}} [[Hermann von Eichhorn|H. von Eichhorn]]{{KIA}}<br>{{flagicon|Ottoman Empire}} {{Ill-wd|Q2598603|3=Nuri Pașa}}<br>{{flagdeco|Belarus|1991|link=no}} {{Ill-wd|Q627867|3=Jan Sierada}}<br>{{flagicon image|Flag of the Ukranian State.svg}} {{Ill-wd|Q435090|3=Pavlo Skoropadskîi}}<br>{{nowrap|{{flagicon image|WestRussianVolunteerArmy.svg|size=23px}} {{Ill-wd|Q459424|3=P. Bermondt-Avalov}}}}<br>{{small|…''and others''}}
| strength1         = {{Ubl
|[[File:Soviet Red Army Hammer and Plough.svg|15px]] [[Armata Roșie]]:<br>5,498,000 {{small|(maxim)}}{{sfn|Erickson|1984|p=763}}{{efn|Armata Roșie a ajuns la maxim în octombrie 1920 cu {{formatnum|5498000}}: {{formatnum|2587000}} rezerv, {{formatnum|391000}} în armate muncitorești, {{formatnum|159000}} pe front și {{formatnum|1780000}} primind rații}}}} 
----
{{Ubl 
|{{flagicon image|Death to oppressors of workers.svg}} [[Armata Revoluționară Insurecțională a Ucrainei|Mahnovți]]:<br>{{formatnum|103000}} {{small|(maxim)}}<ref>Belash, Victor & Belash, Aleksandr, ''Dorogi Nestora Makhno'', p. 340</ref>
|{{flagicon image|Darker_green_and_Black_flag.svg}} [[Armata Verde]]:<br>{{formatnum|70000}} {{small|(maxim)}}
|{{flagicon image|Petropavlovsk-Krondstadt flag.svg}} [[Rebeliunea din Kronstadt|răsculații de la Kronstadt]]:<br>{{formatnum|17961}}}}
| strength2         = {{Ubl
|[[File:Volunteer Army Insignia.svg|15px]] {{Ill-wd|Q3851355|3=Armata Albă}}:<br>{{formatnum|1023000}} {{small|(maxim)}}{{efn|{{formatnum|683000}} activi<br>{{formatnum|340000}} rezervă}}}}
{{Collapsible list
| bullets = no
| title = Forțe locale{{nobold|:}}
| [[File:Volunteer Army Insignia.svg|15px]] {{Ill-wd|Q2992254|3=FARS}}: {{formatnum|270000}} {{small|(maxim)}}
| {{flagicon image|Flag of Siberia.svg}} [[Armata Siberiană]]: {{formatnum|60000}} {{small|(maxim)}}
| [[File:Flag of the Ural government (1918).svg|23px]] {{Ill-wd|Q4313230|3=Armata din Komuci}}: {{formatnum|30000}} {{small|(maxim)}}
| [[File:СЗА нарукавный знак.JPG|15px]] {{Ill-wd|Q1976147|3=Armata de Nord-Vest}}: {{formatnum|18500}} {{small|(maxim)}}
| [[File:Volunteer Army Insignia.svg|15px]] {{Ill-wd|Q4412099|3=Armata de Nord}}: {{formatnum|54700}} {{small|(maxim)}}
| [[File:Volunteer Army Insignia.svg|15px]] {{Ill-wd|Q4186435|3=Armata de Vest}}: {{formatnum|48000}} {{small|(maxim)}}
| [[File:Volunteer Army Insignia.svg|15px]] {{Ill-wd|Q4336174|3=Armata Orenburgului}}: {{formatnum|25000}} {{small|(maxim)}}
| [[File:Volunteer Army Insignia.svg|15px]] {{Ill-wd|Q4476706|3=Armata Uralului}}: {{formatnum|17200}} {{small|(maxim)}}}}
----
{{Ubl
|{{flagicon image|War flag of the Imperial Japanese Army (1868–1945).svg}} [[Armata Imperială Japoneză|Armata Japoneză]]: {{formatnum|70000}} {{small|(maxim)}}
|[[File:Coat of arms of the Czechoslovak Legion.svg|15px]] [[Legiunile Cehoslovace|Legiunea Cehoslovacă]]: {{formatnum|50000}} {{small|(maxim)}}}}
{{Collapsible list
| framestyle=border:none; padding:0; <!--Hides borders and improves row spacing-->
| title = Și{{nobold|:}}
|{{flagicon|United States|1912}} {{Ill-wd|Q464172|3=AEF, Siberia}}:<br>7950
|{{flagicon|United Kingdom|1801}} [[British Army|Armata Britanică]]:<br>{{formatnum|57636}}<ref>Damien Wright, ''Churchill's Secret War with Lenin: British and Commonwealth Military Intervention in the Russian Civil War, 1918–20'', Solihull, UK, 2017, pp. 394, 526–528, 530–535; Clifford Kinvig, ''Churchill's Crusade: The British Invasion of Russia 1918–1920'', Londra 2006, {{ISBN|1-85285-477-4}}, p. 297; Timothy Winegard, ''The First World Oil War'', University of Toronto Press (2016), p. 229</ref>
|{{flagicon|Kingdom of Romania}} [[Forțele Terestre Române|Armata Română]]:<br>{{formatnum|50000}}
|{{flagicon|France|1830}} {{Ill-wd|Q1076619|3=Armata Franceză}}:<br>{{formatnum|15600}}
|{{flagicon|Grecia}}:<br>{{formatnum|23000}}
|{{flagicon|Canada|1868}} {{Ill-wd|Q4212095|3=CSEF}}:<br>~5000
|{{flagicon|United States|1912}} {{Ill-wd|Q1494583|3=AEF, Rusia de Nord}}:<br>5000
|{{flagicon image|Flag_of_Italy_(1860).svg}} {{Ill-wd|Q846055|3=Legione Redenta}}:<br>2500
|[[File:Beiyang star.svg|15px]] {{Ill-wd|Q1144627|3=Armata Beiyang}}:<br>2300
|{{flagicon-wd|Q241748}} [[Armata Sârbă]]:<br>2000
|{{flagicon image|Purported flag of the Royal Indian Army.svg}} {{Ill-wd|Q642932|3=Armata Indiană Britanică}}:<br>950
|{{flagicon image|Flag of Australia (converted).svg}} [[Australian Army|Armata Australiană]]:<br>150}}
| strength3         = {{Ubl
|[[File:Orzełek II RP.svg|12px]] {{Ill-wd|Q9377433|3=Armata Poloneză}}: ~{{formatnum|1000000}} {{small|(maxim)}}
|[[File:Coat of arms of Finland.svg|12px]] {{Ill-wd|Q2383264|3=Armata Finlandeză}}:<br>90,000 {{small|(maxim)}}}}
{{Collapsible list
| framestyle=border:none; padding:0; <!--Hides borders and improves row spacing-->
| title = Also{{nobold|:}}
|[[File:Coat of Arms of UNR.svg|15px]] [[Armata Republicii Populare Ucrainene|Armata Ucraineană]]: 100,000 {{small|(maxim)}}
----
'''Susținute de''':
|[[File:Infantry_Colour_of_the_Royal_Hungarian_Defence_Forces_(1939-1945).svg|15px]] {{Ill-wd|Q311689|3=Armata Maghiară}}:<br>{{formatnum|30000}} {{small|(maxim)}}
----
|[[File:Coat_of_Arms_of_Latvian_National_Armed_Forces.svg|15px]] {{Ill-wd|Q662311|3=Armata Letonă}}:<br>{{formatnum|69232}} {{small|(maxim)}}
|[[File:Maavagi_crest.svg|15px]] [[Forțele armate ale Estoniei|Armata Estonă]]:<br>{{formatnum|86000}} {{small|(maxim)}}
|[[File:Insignia_of_the_Lithuanian_Armed_Forces.svg|15px]] {{Ill-wd|Q635598|3=Armata Lituaniană}}:<br>{{formatnum|20000}} {{small|(maxim)}}
----
|{{flagicon image|Flag of Finland (1918–1920).svg}} [[Garda Albă (Finlanda)|Voluntari Finlandezi]]:<br>8000 {{small|(maxim)}}
|{{flagicon image|Flag of Karel.svg}} {{Ill-wd|Q5468894|3=Gherilele Pădurilor}}:<br>2,000 {{small|(maxim)}}
----
|{{flagicon image|Flag of the Swedish Brigade (Ruotsalainen prikaati).svg}} {{Ill-wd|Q2925319|3=Brigada Suedeză}}:<br>1000 {{small|(maxim)}}}}
----
{{Ubl
|{{flagicon image|Kaiserstandarte.svg}} [[Armata Germană (Imperiul German)|Armata Germană]]:<br>~{{formatnum|547000}} {{small|(maxim)}}}}
{{Collapsible list
| framestyle=border:none; padding:0; <!--Hides borders and improves row spacing-->
| title = Și{{nobold|:}}
|{{flagicon image|Flag_of_Germany_(3-2_aspect_ratio).svg}} [[Weimar Republic|Voluntari saxoni]]:<br>{{formatnum|10000}} {{small|(maxim)}}
|{{flagicon image|Flag of the Ottoman Empire.svg}} {{Ill-wd|Q194139|3=Armata Caucazului}}:<br>{{formatnum|20000}} {{small|(maxim)}}
|{{flagicon image|Flag of Turkey.svg}} {{Ill-wd|Q1954282|3=Armata Turcă}}:<br>{{formatnum|20000}} {{small|(maxim)}}
|{{flagicon image|Flag of the Iron Division Freikorps.svg}} {{Ill-wd|Q3137510|3=Divizia de Fier}}:<br>{{formatnum|14000}} {{small|(maxim)}}
|{{flagicon image|Flag of Baltic Germans.svg}} {{Ill-wd|Q708111|3=Landeswehr}}:<br>{{formatnum|10500}} {{small|(maxim)}}
|{{flagicon image|WestRussianVolunteerArmy.svg}} {{Ill-wd|Q1810257|3=Bermonteni}}:<br>{{formatnum|50000}} {{small|(maxim)}}}}
| casualties1       = {{Ubl
|{{flagicon image|Red Army flag (Fictitious).svg}} ~{{formatnum|1500000}}<ref name="auto">{{cite book |last1=Smele |first1=Jon |title=The "Russian" Civil Wars, 1916–1926 : ten years that shook the world |date=2015 |location=New York |isbn=9780190613211 |page=160}}</ref>}}
* {{formatnum|259213}} morți<br>{{citation needed |date=October 2020}}
* {{formatnum|60059}} dispăruți<br>{{citation needed |date=October 2020}}
* {{formatnum|616605}} morți de boli sau răni<br>{{citation needed |date=October 2020}}
* 3878 morți în accidente/suicid<br>{{citation needed |date=October 2020}}
* {{formatnum|548857}} răniți/degerați{{sfn|Krivosheev|1997|p=7-38}}{{efn|Au fost și alte {{formatnum|6242926}} spitalizări în urma bolilor.}}
| casualties2       = {{ubl
|{{flagicon image|Flag of Russia.svg}} ~{{formatnum|1500000}}<ref name="auto"/>}}
* {{formatnum|127000}} morți în luptă<br>{{citation needed |date=October 2020}}
* {{formatnum|784000}} executați/morți<br>{{citation needed |date=October 2020}}
* {{formatnum|450000}} răniți/bolnavi<br>{{citation needed |date=October 2020}}
----
{{Ubl
|{{flagicon|Czechoslovakia|1918}} 13,000 morți
|{{flagdeco|Empire of Japan}} 6,500 morți
|{{flagicon|United Kingdom}} 938+ morți<ref>Damien Wright, ''Churchill's Secret War with Lenin: British and Commonwealth Military Intervention in the Russian Civil War, 1918–20'', Solihull, UK, 2017, pp. 490–492, 498–500, 504; Clifford Kinvig, ''Churchill's Crusade: The British Invasion of Russia 1918–1920'', London 2006, {{ISBN|1-85285-477-4}}, pp. 289, 315; Timothy Winegard, ''The First World Oil War'', University of Toronto Press (2016), p. 208.</ref>
|{{flagicon|United States|1912}} 596 morți
|{{flagicon|Romania}} 350 morți
| {{flagicon|Kingdom of Greece|state}} 179 morți}}
| casualties3       = {{Ubl
|{{flagicon|Polonia|1919}} ~{{formatnum|250000}}}}
* {{formatnum|57000}} morți
* {{formatnum|113000}} răniți
* {{formatnum|50000}} prizonieri
{{Ubl
|{{flagicon|Ukraine}} ~{{formatnum|125000}}}}
* {{formatnum|15000}} morți
{{Ubl
|{{flagicon image|Flag of Finland (1918–1920).svg}} ~5000}}
* 3500 morți în luptă
* 1650 executați/morți
{{Ubl
|{{flagicon|Estonia}} 3888 morți
|{{flagicon|Latvia}} 3046 morți
|{{flagicon|Lithuania}} 1444 morți<ref>{{harvnb|Eidintas|Žalys|Senn|1999|p=30}}</ref>
|{{flagicon|Sweden}} 55 morți}}
----
{{Ubl
|{{flagicon|German Empire}} 500 morți}}
| total_casualties       = '''7,000,000–12,000,000 victime totale, inclusiv<br>civili și necombatanți'''<br>
1–2 million {{Ill-wd|Q152538|3=refugiați}} în exil
}}
'''Războiul Civil Rus''' (în {{Ru|Гражданская война в России|auto-transl=yes}}; {{Dată|1917|11|7}}&nbsp;&ndash; {{Dată|1923|6|16}}) a fost un [[război civil]] multipartit în fostul [[Imperiul Rus|Imperiu Rus,]] declanșat de răsturnarea monarhiei și de eșecul noului guvern republican în a menține stabilitatea, deoarece multe facțiuni se întreceau pentru a determina viitorul politic al Rusiei. A dus la formarea [[Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă|RSFSR]] și mai târziu a [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunii Sovietice]] pe cea mai mare parte a teritoriului său. Finalul lui a marcat sfârșitul [[Revoluția Rusă din 1917|Revoluției Ruse]], care a fost unul dintre {{Ill-wd|Q4630645|3=evenimentele cheie ale secolului al XX-lea}}.

[[Lista monarhilor ruși|Monarhia rusă]] fusese răsturnată de [[Revoluția din Februarie|Revoluția din Februarie 1917]], iar Rusia se afla într-o stare de flux politic. O vară tensionată a culminat cu [[Revoluția din Octombrie]] condusă de [[Bolșevic|bolșevici]], care a răsturnat [[Guvernul Provizoriu Rus, 1917|Guvernul Provizoriu]] al [[Republica Rusă|Republicii Ruse]]. Stăpânirea bolșevică nu a fost universal acceptată, iar țara a intrat în război civil. Cei doi mari combatanți au fost [[Armata Roșie]], care lupta pentru forma bolșevică de [[socialism]], în frunte cu [[Vladimir Ilici Lenin|Vladimir Lenin]], și forțele slab aliate cunoscute sub numele de [[Mișcarea Albă|Armata Albă]], care includea diverse interese care favorizau [[Regalism|monarhismul]] politic, [[Capitalism|capitalismul]] și [[Social-democrație|social-democrația]], fiecare cu variante [[Democrație|democratică]] și anti-democratică. În plus, socialiști militanti rivali, în special anarhiștii ucraineni din [[Mahnovșcina]] și {{Ill-wd|Q919883|3=socialist-revoluționarii de stânga}}, au fost implicați în conflicte împotriva bolșevicilor. Ca și [[Armata Verde|armatele verzi]] neideologice, aceștia s-au opus și bolșevicilor, și albilor și intervenționștilor străini.<ref name="britannica">[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/513737/Russian-Civil-War Russian Civil War] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20090826234907/http://www.britannica.com/EBchecked/topic/513737/Russian-Civil-War|date=26 August 2009}} [[Encyclopædia Britannica]] Online 2012</ref> Treisprezece țări străine au intervenit împotriva Armatei Roșii, în special [[Intervenția aliaților în Războiul Civil Rus|intervenția Aliată]] al cărei scop principal era restabilirea [[Frontul de Răsărit (Primul Război Mondial)|Frontului de Est]]. Au intervenit și trei țări străine ale [[Puterile Centrale|Puterilor Centrale]], rivalizând cu intervenția aliată, cu scopul principal de a păstra teritoriul pe care îl obținuseră prin [[Tratatul de la Brest-Litovsk]].

Bolșevicii au consolidat inițial controlul asupra majorității imperiului. Tratatul de la Brest-Litovsk a fost o pace de urgență cu [[Imperiul German]], care a capturat zone vaste din Imperiul Rus în timpul haosului revoluției. În mai 1918, {{Ill-wd|Q118514|3=Legiunea Cehoslovacă din Rusia s-a revoltat}} în Siberia. Ca reacție, Aliații și-au început intervențiile din nordul Rusiei și din Siberia. Combinate cu crearea {{Ill-wd|Q2325327|3=Guvernului Provizoriu al Întregii Rusii}}, a dus la reducerea teritoriului controlat de bolșevici la cea mai mare parte a [[Rusia europeană|Rusiei europene]] și la părți din [[Asia Centrală]]. În noiembrie, [[Aleksandr Kolceak|Alexandr Kolceak]] a lansat o lovitură de stat pentru a prelua controlul asupra [[Statul Rus (1918–1920)|statului rus]], instituind o [[dictatură militară]] {{Lang|la|de facto}}.

În 1919, Armata Albă a lansat mai multe atacuri din est în martie, sud în iulie și vest în octombrie. Avansul acesteia a fost mai târziu oprit de {{Ill-wd|Q4231711|3=contraofensiva de pe Frontul de Est}}, de {{Ill-wd|Q12152412|3=contraofensiva de pe Frontul de Sud}} și de înfrângerea Armatei de Nord-Vest. Mișcarea Albă a suferit pierderi mai mari și după ce Aliații s-au retras din nordul și sudul Rusiei. Cu baza principală a RSFSR asigurată, bolșevicii puteau acum să riposteze, cu o poziție defensivă solidă.

Armatele aflate sub conducerea lui Kolceak au fost forțate în cele din urmă să se retragă în masă spre est. Forțele bolșevice au înaintat spre est, în ciuda faptului că au întâmpinat rezistență în Cita, Iakut și Mongolia. În curând, Armata Roșie a divizat {{Ill-wd|Q1978893|3=Armatele Donului}} și [[Armata Voluntarilor|Voluntarilor]], forțând evacuări în Novorossiisk în martie și Crimeea în noiembrie 1920. După aceea, rezistența anti-bolșevică a fost sporadică timp de câțiva ani, până la prăbușirea Armatei Albe din [[Iacutia|Iakutia]] în iunie 1923, dar a continuat în Asia Centrală și în regiunea Habarovsk până în 1934. Au fost estimate între 7 și 12 milioane de victime în timpul războiului, majoritatea civili.{{sfn|Mawdsley|2007|p=287}}

Multe {{Ill-wd|Q12096626|3=mișcări pro-independență}} au apărut după destrămarea Imperiului Rus și au luptat în război.{{Rp|7}} Mai multe părți ale fostului Imperiu Rus – [[Finlanda]], [[Estonia]], [[Letonia]], [[Lituania]] și [[A Doua Republică Poloneză|Polonia]] – au fost înființate ca [[Stat suveran|state suverane]], cu propriile lor războaie civile și războaie de independență. Restul fostului Imperiu Rus {{Ill-wd|Q847840|3=a fost consolidat în Uniunea Sovietică}} la scurt timp după aceea.<ref>{{Citat web|url=https://www.britannica.com/event/Russian-Civil-War|titlu=Russian Civil War {{!}} Causes, Outcome, and Effects|accessdate=2020-08-07|archiveurl=https://web.archive.org/web/20191122070152/https://www.britannica.com/event/Russian-Civil-War|lucrare=Encyclopedia Britannica|limbă=en|archivedate=22 November 2019}}</ref>

== Context ==
{{Istoria Rusiei}}
=== Primul Război Mondial ===
{{Articol principal|Revoluția Rusă din 1917}}[[Imperiul Rus]] a luptat în Primul Război Mondial începând cu 1914 alături de [[A Treia Republică Franceză|Franța]] și [[Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei|Regatul Unit]] ([[Antanta|Tripla Înțelegere]]) împotriva [[Imperiul German|Germaniei]], [[Austro-Ungaria|Austro-Ungariei]] și mai târziu a [[Imperiul Otoman|Imperiului Otoman]] ([[Puterile Centrale]]).

=== Revoluția din Februarie ===
Revoluția din februarie 1917 a dus la abdicarea [[Nicolae al II-lea al Rusiei|țarului Nicolae al II-lea]]. Drept urmare, s-a înființat [[Guvernul Provizoriu Rus, 1917|Guvernul Provizoriu Rus]] și s-au organizat în toată țara [[Soviet|soviete]], sfaturi alese ale muncitorilor, soldaților și țăranilor, ceea ce a dus la o situație de [[Puterea dublă|dublă putere]]. Rusia a fost proclamată [[Republica Rusă|republică]] în luna septembrie a aceluiași an.

=== Revoluția din Octombrie ===
Guvernul provizoriu, condus de politicianul [[Partidul Socialist Revoluționar|socialist-revoluționar]] [[Aleksandr Kerenski|Alexandr Kerenski]], nu a putut să rezolve cele mai stringente probleme ale țării, cel mai important să pună capăt războiului cu Puterile Centrale. O [[Afacerea Kornilov|lovitură militară eșuată]] a generalului [[Laur Gheorghievici Kornilov|Lavr Kornilov]] în septembrie 1917 a dus la o creștere a sprijinului pentru [[Bolșevic|Partidul Bolșevic]], care a câștigat majorități în soviete, care până atunci fuseseră controlate de socialiști-revoluționarii. Promițând încheierea războiului și „toată puterea sovietelor”, bolșevicii au încheiat perioada de dublă putere prin suprimarea guvernului provizoriu la sfârșitul lunii octombrie, în ajunul celui de {{Ill-wd|Q4041050|3=al doilea Congres Panrus al Sovietelor}}, în ceea ce avea să fie o a doua revoluție din 1917. În ciuda preluaăii puterii de către bolșevici, aceștia au pierdut în fața Partidului Socialist-Revoluționar la [[Alegeri pentru Adunarea Constituantă Rusă, 1917|alegerile pentru Adunarea Constituantă a Rusiei din 1917]], motiv pentru care au dizolvat Adunarea Constituantă. Bolșevicii au pierdut curând sprijinul altor aliați din [[extrema stângă]], cum ar fi {{Ill-wd|Q919883|3=socialist-revoluționarii de stânga,}} după ce au acceptat termenii [[Tratatul de la Brest-Litovsk|Tratatului de la Brest-Litovsk]] impus de Germania.<ref name=":0">{{Citat enciclopedie|last=Stone|first=David R.|title=Russian Civil War (1917–1920)|year=2011|encyclopedia=The Encyclopedia of War|pages=wbeow533|editor-last=Martel|editor-first=Gordon|publisher=Blackwell Publishing Ltd|language=en|doi=10.1002/9781444338232.wbeow533|isbn=978-1-4051-9037-4}}</ref>

=== Formarea Armatei Roșii ===
De la mijlocul anului 1917, {{Ill-wd|Q4157640|3=Armata Rusă}}, organizația succesoare a vechii [[Armata Imperială Rusă|Armate Imperiale Ruse]], a început să se destrame;<ref>{{Harvnb|Calder|1976|p=166}} "[...] the Russian Army disintegrated after the failure of the Galician offensive in July 1917."</ref> bolșevicii au folosit [[Gărzile Roșii (Rusia)|Gărzile Roșii]] bazate pe voluntari ca forță militară principală, sporită de o componentă militară armată a [[CEKA|Ceka]] (aparatul bolșevic de securitate de stat). În ianuarie 1918, după mari probleme întâmpinate de bolșevicilor în lupte, viitorul [[Ministru al apărării al Uniunii Sovietice|Comisar al Poporului pentru Afaceri Militare și Navale]], [[Lev Davidovici Troțki|Lev Troțki]], și-a asumat reorganizarea Gărzilor Roșii într-o ''Armată Roșie a Muncitorilor și Țăranilor,'' pentru a crea o forță de luptă mai eficientă. Bolșevicii au numit [[Comisar politic|comisari politici]] în fiecare unitate a Armatei Roșii pentru a menține moralul și pentru a asigura loialitatea.

În iunie 1918, când devenise evident că o armată revoluționară compusă exclusiv din muncitori nu va fi suficientă, Troțki a instituit serviciul militar obligatoriu în Armata Roșie pentru țărănimea rurală.<ref>{{Harvnb|Read|1996|p=237}} By 1920 77% of the Red Army's enlisted ranks were peasant conscripts.</ref> Bolșevicii au înfrânt opoziția rușilor din mediul rural față de unitățile de recrutare ale Armatei Roșii luând ostatici și împușcându-i atunci când era necesar pentru a forța supunerea acestora.<ref>Williams, Beryl, The Russian Revolution 1917–1921, Blackwell Publishing Ltd. (1987), {{ISBN|978-0-631-15083-1}}: Typically, men of conscriptible age (17 to 40 years old) in a village would vanish when Red Army draft-units approached. </ref> Efortul de recrutare forțată a avut rezultate mixte, reușind să creeze o armată mai mare decât albii, dar cu membri indiferenți față de ideologia [[Marxism-leninism|marxist-leninistă]].<ref name=":0"/>

Armata Roșie a folosit, de asemenea, foști ofițeri țariști ca „specialiști militari” (''voenspețî'');<ref name=":1">{{Harvnb|Overy|2004|p=446}} By the end of the civil war, one-third of all Red Army officers were ex-Tsarist ''voenspetsy''"</ref> uneori familiile lor erau luate ostatice pentru a le asigura loialitatea.<ref name="Williams, Beryl 1921">Williams, Beryl, ''The Russian Revolution 1917–1921'', Blackwell Publishing Ltd. (1987), {{ISBN|978-0-631-15083-1}}</ref> La începutul războiului civil, foști ofițeri țariști formau trei sferturi din corpul ofițerilor Armatei Roșii.<ref name="Williams, Beryl 1921" /> Până la sfârșitul conflictului, 83% din toți comandanții de divizii și de corp ale Armatei Roșii erau foști soldați țariști.<ref name=":1" />

=== Mișcarea antibolșevică ===
Deși rezistența față de Gărzile Roșii a început chiar în ziua următoare răscoalei bolșevice, Tratatul de la Brest-Litovsk și instinctul favorabil guvernării cu partid unic au devenit un catalizator{{Sfn|Thompson|1996|p=159}} pentru formarea de grupuri antibolșevice atât în interiorul, cât și în afara Rusiei, împingându-i la acțiune împotriva noului guvern sovietic.

O confederație slab legată de forțe antibolșevice aliniate împotriva guvernului comunist, inclusiv proprietari de pământuri, [[Republicanism|republicani]], conservatori, cetățeni din clasa de mijloc, [[Reacțiune (politică)|reacționari]], [[Regalism|pro-monarhiști]], [[Liberalism|liberali]], generali de armată, socialiști nebolșevici care încă aveau nemulțumiri și reformiști democrați s-au unit voluntar doar prin opoziția lor față de stăpânirea bolșevică. Forțele lor militare, susținute de {{Ill-wd|Q525197|3=recrutări forțate și teroare}},<ref>{{Harvnb|Figes|1997|p=656}} "To mobilize the peasants Kolchak's army resorted increasingly to terror. </ref> precum și de influența străină, sub conducerea generalului [[Nikolai Iudenici]], a amiralului [[Aleksandr Kolceak|Alexandr Kolceak]] și a generalului [[Anton Ivanovici Denikin|Anton Denikin]], au devenit cunoscute sub numele de [[Mișcarea Albă]] (uneori denumită „Armata Albă”) și a controlat părți importante din fostul Imperiu Rus timp de cea mai mare parte a războiului.

O [[Republica Populară Ucraineană|mișcare naționalistă ucraineană]] a fost activă în Ucraina în timpul războiului. Mai semnificativă a fost apariția unei mișcări politice și militare [[Anarhism|anarhiste]] cunoscută sub numele de [[Mahnovșcina]], condusă de [[Nestor Mahno]]. [[Armata Revoluționară Insurecțională a Ucrainei|Armata Revoluționară Insurgentă a Ucrainei]], care număra mulți evrei și țărani ucraineni în rândurile sale, a jucat un rol esențial în oprirea ofensivei Armatei Albe a lui Denikin împotriva Moscovei în 1919, expulzând ulterior forțele albe din Crimeea.

Izolarea [[Povolgia|regiunii Volga]], a [[Ural (regiune)|Uralului]], [[Siberia|a Siberiei]] și a [[Orientul Îndepărtat Rus|Orientului Îndepărtat]] a fost favorabilă forțelor antibolșevice, iar albii au înființat o serie de organizații în orașele acelor regiuni. Unele dintre forțele militare au fost înființate pe baza organizațiilor de ofițeri clandestini din orașe.

[[Legiunile Cehoslovace|Legiunile cehoslovace]] făcuseră parte din armata rusă și numărau aproximativ 30.000 de soldați în octombrie 1917. Ei au avut un acord cu noul guvern bolșevic pentru a fi evacuați de pe [[Frontul de Răsărit (Primul Război Mondial)|Frontul de Est]] prin portul [[Vladivostok]] în Franța. Transportul de pe Frontul de Est până la Vladivostok a încetinit din cauza haosului, iar trupele s-au dispersat de-a lungul [[Calea ferată transsiberiană|căii ferate transsiberiene]]. Sub presiunea Puterilor Centrale, Troțki a ordonat dezarmarea și arestarea legionarilor, ceea ce a creat tensiuni cu bolșevicii.

=== Intervenția aliaților ===
Aliații occidentali i-au înarmat și i-au sprijinit pe adversarii bolșevicilor. Ei erau îngrijorați de o posibilă alianță ruso-germană, de perspectiva ca bolșevicii să-și îndeplinească amenințările de a nu mai plăti masivele [[Datorie externă|împrumuturi externe]] ale Rusiei imperiale și de posibilitatea ca ideile revoluționare comuniste să se răspândească (o preocupare împărtășită și de multe dintre Puterile Centrale). Prin urmare, multe dintre țări și-au exprimat sprijinul pentru albi, inclusiv furnizarea de trupe și provizii. [[Winston Churchill]] a declarat că bolșevismul trebuie „sugrumat în leagănul său”.<ref>{{Citat web |url=http://www.winstonchurchill.org/i4a/pages/index.cfm?pageid=282 |accessdate=2023-06-15 |titlu=Cover Story: Churchill's Greatness. |archive-date=2006-10-04 |archive-url=https://web.archive.org/web/20061004110408/http://www.winstonchurchill.org/i4a/pages/index.cfm?pageid=282 |dead-url=yes }}</ref> Britanicii și francezii sprijiniseră [[Frontul de Răsărit (Primul Război Mondial)|Rusia în timpul Primului Război Mondial]] pe scară masivă cu materiale de război.

După tratat, se părea că o mare parte din acel material va cădea în mâinile germanilor. În întâmpinarea acestui pericol, [[Intervenția aliaților în Războiul Civil Rus|Aliații au intervenit]], Regatul Unit și Franța trimițând trupe în porturile rusești. Au avut loc ciocniri violente cu bolșevicii. Regatul Unit a intervenit în sprijinul forțelor albe pentru a-i învinge pe bolșevici și pentru a preveni răspândirea comunismului în Europa.<ref>Howard Fuller, "Great Britain and Russia's Civil War: The Necessity for a Definite and Coherent Policy". </ref>

=== State-tampon ===
[[File:Trotsky_on_a_Polish_poster_of_1920.jpg|thumb|left|upright|Afiș polonez antisovietic ilustrându-l pe [[Leon Trotsky|Lev Troțki]]. În colțul din dreapta-jos scrie:<br>
[[Bolșevic|Bolșevicii]] au promis:<br>
Vă dăm pace<br>
Vă dăm libertate<br>
Vă dăm pământ,<br>
Loc de muncă și pâine<br>
Ei au înșelat lumea<br>
Au pornit [[Războiul polono-sovietic|război<br>
cu Polonia]]<br>
În loc de libertate au adus<br>
Pumnul în gură<br>
În loc de pământ – confiscări<br>
În loc de locuri de muncă – sărăcie<br>
În loc de pâine – foamete.<br>
]]
Imperiul German a creat mai multe [[Stat tampon|state tampon]] [[Stat satelit|satelit]] efemere în sfera sa de influență după Tratatul de la Brest-Litovsk: [[Ducatul Baltic Unit]], [[Ducatul Curlandei și Semigaliei (1918)|Ducatul Curlandei și Semigaliei]], [[Regatul Lituaniei (1918)|Regatul Lituaniei]], [[Regatul Poloniei (1916-1918)|Regatul Poloniei]],<ref>{{Citat carte|titlu=Germany and Eastern Europe: Cultural Identity and Cultural Differences|nume=Keith Bullivant, Geoffrey J. Giles and Walter Pape|editură=Rodopi|an=1999|isbn=90-420-0678-1|pagini=28–29}}</ref> [[Republica Populară Belarus|Republica Populară Belarusă]] și [[Hatmanatul (1918)|Statul Ucrainean]]. În urma armistițiului semnat de Germania în noiembrie 1918, aceste state au fost abolite.<ref>Mieczysław B. Biskupski, "War and the Diplomacy of Polish Independence, 1914–18." </ref><ref>Timothy Snyder, ''The Reconstruction of Nations: Poland, Ukraine, Lithuania, Belarus, 1569–1999'' (Yale UP, 2004)</ref>

[[Istoria Finlandei|Finlanda]] a fost prima republică care [[Declarația de independență a Finlandei|și-a declarat independența]] față de Rusia în decembrie 1917 și s-a impus în [[Războiul Civil Finlandez]] care a urmat din ianuarie-mai 1918.<ref>{{Citat revistă|nume=Kirby|prenume=D. G.|an=1978|titlu=Revolutionary ferment in Finland and the origins of the civil war 1917–1918|journal=Scandinavian Economic History Review|volum=26|pagini=15–35|doi=10.1080/03585522.1978.10407894}}</ref> [[A Doua Republică Poloneză|A doua republică poloneză]], [[Istoria Lituaniei|Lituania]], [[Istoria Letoniei|Letonia]] și [[Istoria Estoniei|Estonia]] și-au format propriile armate imediat după abolirea Tratatului de la Brest-Litovsk și după începutul [[Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919|ofensivei sovietice către vest]] în noiembrie 1918.<ref>Anatol Lieven, ''The Baltic revolution: Estonia, Latvia, Lithuania, and the path to independence'' (Yale UP, 1993) pp. 54–61. [https://www.amazon.com/Baltic-Revolution-Estonia-Lithuania-Independence/dp/0300055528/ excerpt] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20210316223710/https://www.amazon.com/Baltic-Revolution-Estonia-Lithuania-Independence/dp/0300055528/|date=16 March 2021}}</ref>

== Geografie și cronologie ==
În partea europeană a Rusiei, războiul a fost purtat pe trei fronturi principale: de est, de sud și de nord-vest. De asemenea, cursul său poate fi împărțit aproximativ în câteva perioade.

[[File:Volunteer Army infantry company.jpg|thumb|[[Armata Voluntarilor]] antibolșevică în Rusia de Sud, {{Dată|1918|1}}]]
Prima perioadă a durat de la Revoluție până la Armistițiu. Deja la data Revoluției, generalul [[Cazaci|cazac]] {{Ill-wd|Q944910|3=Alexei Kaledin}} refuza să o recunoască și și-a asumat autoritatea guvernamentală deplină în regiunea [[Râul Don (Rusia)|Donului]],<ref>{{Citat web|url=http://www.hrono.info/biograf/kaledina.html|titlu=Каледин, Алексей Максимович. A biography of Kaledin (in Russian)|accessdate=24 February 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20171108100553/http://www.hrono.info/biograf/kaledina.html|archivedate=8 November 2017}}</ref> unde [[Armata Voluntarilor]] a început să adune sprijin. Semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk a avut ca rezultat și intervenția directă a Aliaților în Rusia și înarmarea forțelor militare opuse guvernului bolșevic. Mulți comandanți germani au oferit și ei sprijin împotriva bolșevicilor, temându-se că este iminent ca și ei să se confrunte cu aceștia în curând.

În această primă perioadă, bolșevicii au preluat controlul asupra [[Asia Centrală|Asiei Centrale]] din mâinile Guvernului Provizoriu și Armatei Albe, înființând o bază pentru Partidul Comunist în [[Stepa euroasiatică|Stepă]] și în {{Ill-wd|Q1501849|3=Turkestan}}, unde se aflau aproape două milioane de coloniști ruși.{{Sfn|Wheeler|1964|p=103}}

[[File:Uniformes (koltchak) 001.jpg|thumb|left|Soldați ruși din [[Armata Siberiană]] antibolșevică în 1919]]
Majoritatea luptelor din prima perioadă au fost sporadice, și au implicat doar grupuri mici. Situație lor  strategică era fluidă și în schimbare rapidă. Printre adversari s-au numărat Legiunea Cehoslovacă,<ref>{{Citat web|url=https://h2g2.com/edited_entry/A4241062|nume=Ltd|titlu=h2g2 – The Czech Legion – Edited Entry|accessdate=29 October 2020|archiveurl=https://archive.today/20120719122821/http://www.bbc.co.uk/dna/h2g2/A4241062|first1=Not Panicking|lucrare=h2g2.com|archivedate=19 July 2012}}</ref> polonezii din {{Ill-wd|Q4639443|3=Diviziile a IV-a}} și {{Ill-wd|Q4641443|3=a V-a de pușcași}} și [[Pușcașii letoni|pușcașii letoni roșii]] pro-bolșevici.

A doua perioadă a războiului a durat din ianuarie până în noiembrie 1919. La început, înaintarea armatelor albe din sud (sub Denikin), est (sub Kolceak) și nord-vest (sub Iudenici) păreau să reușească, forțând Armata Roșie și aliații ei să se retragă pe toate cele trei fronturi. În iulie 1919, Armata Roșie a suferit o altă înfrângere după o dezertare în masă a unităților din Crimeea și trecerea lor de partea Armatei Insurgente anarhiste în frunte cu Nestor Mahno, ceea ce a permis forțelor anarhiste să-și consolideze puterea în Ucraina. Leon Troțki a reformat în curând Armata Roșie, încheind prima dintre cele două alianțe militare cu anarhiștii. În iunie, Armata Roșie a încetinit mai întâi înaintarea lui Kolceak. După o serie de ciocniri, cu asistența ofensivă a Armatei Insurgenților împotriva liniilor de aprovizionare albe, Armata Roșie a învins armatele lui Denikin și Iudenici în octombrie și noiembrie.

A treia perioadă a războiului a constituit-o asediul prelungit al ultimelor forțe albe în [[Crimeea]]. Generalul [[Piotr Vranghel|Vranghel]] adunase rămășițele armatelor lui Denikin, ocupând o mare parte din Crimeea. O încercare de invazie a sudului Ucrainei a fost respinsă de armata insurgenților sub comanda lui Mahno. Împins înapoi în Crimeea și urmărit acolo de trupele lui Mahno, Vranghel a trecut în defensivă. După o mișcare eșuată spre nord împotriva Armatei Roșii, trupele lui Vranghel au fost împinse spre sud de Armata Roșie și Armata Insurgentă; Vranghel și rămășițele armatei sale au fost evacuate la [[Istanbul|Constantinopol]] în noiembrie 1920.

== Desfășurarea războiului ==

=== Revoluția din Octombrie ===
[[File:Russian civil war in the west.svg|thumb|upright=1.2|Teatrul european de război al Războiului Civil Rus]]
În Revoluția din Octombrie, Partidul Bolșevic a îndrumat Garda Roșie (grupuri armate de muncitori și dezertori ai armatei imperiale) să preia controlul asupra [[Sankt Petersburg|Petrogradului]] (Sankt Petersburgului) și a început imediat ocuparea armată a orașelor și satelor din fostul Imperiu Rus. În ianuarie 1918, bolșevicii au dizolvat [[Adunarea Constituantă Rusă|Adunarea Constituantă a Rusiei]] și au proclamat sovietele (sfaturile muncitorești) ca nou guvern al Rusiei.

=== Primele răscoale anti-bolșevice ===
Prima tentativă de recâștigare a puterii, împotriva bolșevicilor, a fost răscoala Kerenski-Krasnov din octombrie 1917. Ea a fost susținută de Revolta Junkerilor din Petrograd, dar a fost înăbușită rapid de Garda Roșie, inclusiv de Divizia de Pușcași Letoni.

Primele grupuri care au luptat împotriva comuniștilor erau armatele locale ale cazacilor care și-au declarat loialitatea față de Guvernul Provizoriu. Înttre conducătorii acestora, s-au remarcat Kaledin, lider militar al [[Cazaci de pe Don|cazacilor de la Don]] și generalul {{Ill-wd|Q448142|3=Grigori Semionov}} al [[Cazaci din Siberia|cazacilor siberieni]]. Ofițerii țariști ai Armatei Imperiale Ruse au început și ei să opună rezistență. În noiembrie, generalul {{Ill-wd|Q354108|3=Mihail Alexeev}}, șeful Statului Major al țarului în timpul Primului Război Mondial, a început să organizeze Armata Voluntarilor la [[Novocerkassk]]. Voluntarii din această mică armată erau în mare parte ofițeri ai vechii armate ruse, cadeți militari și studenți. În decembrie 1917, lui Alexeev i s-au alăturat generalul Lavr Kornilov, Denikin și alți ofițeri țariști care evadaseră din închisoare, unde fuseseră întemnițați în urma afacerii eșuate Kornilov, chiar înainte de Revoluție.{{sfn|Mawdsley|2007|p=27}} La {{Dată|1917|12|9|format=j F}}, {{Ill-wd|Q2985515|3=Comitetul Militar Revoluționar}} din [[Rostov-pe-Don|Rostov]] s-a răsculat, bolșevicii controlând orașul timp de cinci zile, până când Organizația Alexeev l-a sprijinit pe Kaledin în recucerirea orașului. Potrivit lui {{Ill-wd|Q2063768|3=Peter Kenez}}, „Operațiunea, începută pe {{Dată|1917|12|9|format=j F}}, poate fi considerată începutul războiului civil”.<ref name="pk">{{Citat carte|nume=Kenez|prenume=Peter|titlu=Red Attack, White Resistance; Civil War in South Russia 1918|dată=2004|editură=New Academia Publishing|locul-publicării=Washington, DC|isbn=9780974493442|pagini=64–67}}</ref>

După ce în noiembrie 1917 a emis „[[Declarația drepturilor popoarelor din Rusia]]”, conform căreia oricărei națiuni aflate sub stăpânirea imperială rusă trebuie să i se acorde imediat dreptul la autodeterminare, bolșevicii au început să uzurpe puterea Guvernului Provizoriu în teritoriile Asiei Centrale la scurt timp după înființarea Comitetului Turkestanului la Tașkent.{{Sfn|Coates|Coates|1951|p=72}} Acest comitet fusese înființat în aprilie 1917, de către Guvernul Provizoriu, și era alcătuit în mare parte din foști oficiali țariști.{{Sfn|Wheeler|1964|p=104}} Bolșevicii au încercat să preia controlul asupra Comitetului de la Tașkent la {{Dată|1917|9|12}}, dar nu a reușit și mulți lideri au fost arestați. Cu toate acestea, din cauza lipsei de reprezentare a populației autohtone și a coloniștilor ruși săraci, ei au fost nevoiți să elibereze deținuții bolșevici aproape imediat din cauza protestelor publice, iar o preluare cu succes a acelui organism guvernamental a avut loc două luni mai târziu, în noiembrie.{{Sfn|Coates|Coates|1951|p=70}} Liga Oamenilor Muncii Mohamedani (pe care coloniștii ruși și băștinașii care fuseseră trimiși să lucreze în spatele liniilor pentru guvernul țarist în 1916 au format-o în martie 1917) au condus numeroase greve în centrele industriale pe tot parcursul lunii septembrie 1917.{{Sfn|Coates|Coates|1951|pp=68–69}} Cu toate acestea, după distrugerea de către bolșevici a guvernului provizoriu din [[Tașkent]], elitele musulmane au format un guvern autonom în Turkestan, numit în mod obișnuit „autonomia din Kokand” (sau pur și simplu [[Kokand]]).{{Sfn|Coates|Coates|1951|p=74}} Rușii albi au susținut acel organism guvernamental, care a rezistat doar câteva luni din cauza izolării trupelor bolșevice față de Moscova.{{Sfn|Allworth|1967|p=226}} În ianuarie 1918, forțele sovietice, sub conducerea lt.-col. {{Ill-wd|Q4307741|3=Muraviov}}, a invadat Ucraina și a ocupat [[Kiev|Kievul]], unde deținea puterea [[Rada Centrală|Consiliul Central]] al Republicii Populare Ucrainene. Cu ajutorul {{Ill-wd|Q1575996|3=Răscoalei de la Arsenalul din Kiev}}, bolșevicii [[Bătălia de la Kiev (1918)|au capturat orașul]] pe {{Dată|1918|1|26|format=j F}}. {{Rp|35}}

=== Pacea cu Puterile Centrale ===
[[File:Trotzki Deutsche Brest-Litowsk1917.jpg|thumb|Delegația sovietică în frunte cu [[Leon Trotsky|Troțki]] primită de ofițeri [[Imperiul German|germani]] la Brest-Litovsk, {{Dată|1918|1|8}}]]
Bolșevicii au hotărât să încheie imediat pacea cu Puterile Centrale, așa cum promiseseră poporului rus înainte de Revoluție.<ref>{{Harvnb|Figes|1997|p=258}} citează comentarii din partea soldaților țărani din primele săptămâni de război: „Am vorbit între noi; dacă germanii vor bani, mai bine dăm câte zece ruble de căciulă decât să omorâm oameni.”</ref> Dușmanii politici ai lui [[Vladimir Ilici Lenin|Vladimir Lenin]] au atribuit această decizie faptului că el era susținut de Ministerul de Externe al lui [[Wilhelm al II-lea al Germaniei|Wilhelm al II-lea, împăratul german]], care a făcut acest lucru în speranța că, odată cu o revoluție, Rusia se va retrage din [[Primul Război Mondial]]. Această suspiciune a fost întărită de susținerea acordată de către Ministerul German de Externe pentru întoarcerea lui Lenin la Petrograd.<ref>{{Citat web|url=https://spartacus-educational.com/RUSlenin.htm|titlu=Vladimir Lenin|accessdate=29 October 2020|archiveurl=https://web.archive.org/web/20200810163715/https://spartacus-educational.com/RUSlenin.htm|lucrare=Spartacus Educational|archivedate=10 August 2020}}</ref> Cu toate acestea, după ce fiasco-ul militar al ofensivei de vară (iunie 1917) a guvernului provizoriu rus a devastat structura armatei ruse, a devenit crucial ca Lenin să realizeze pacea promisă.<ref>{{Harvnb|Figes|1997|p=419}}"It was partly a case of the usual military failings: units had been sent into battle without machine-guns; untrained soldiers had been ordered to engage in complex maneuvers using hand grenades and ended up throwing them without first pulling the pins."</ref> Chiar și înainte de ofensiva de vară, populația rusă era foarte sceptică cu privire la continuarea războiului. Socialiștii occidentali sosiseră rapid din Franța și din Marea Britanie pentru a-i convinge pe ruși să continue lupta, dar nu au putut schimba noua dispoziție pacifistă a Rusiei.<ref>{{Harvnb|Figes|1997|p=412}} "This new civic patriotism did not extend beyond the urban middle classes, although the leaders of the Provisional Government deluded themselves that it did."</ref>

La {{Dată|1917|12|16}}, a fost semnat un armistițiu între Rusia și Puterile Centrale la [[Brest, Belarus|Brest-Litovsk]] și au început negocierile de pace. {{Rp|42}} Drept condiție pentru pace, tratatul propus de Puterile Centrale presupunea cedarea unor porțiuni uriașe din fostul Imperiu Rus Imperiului German și Imperiului Otoman, ceea ce i-a deranjat foarte mult pe [[Naționalism|naționaliști]] și pe [[Conservatorism|conservatori]]. Leon Troțki, reprezentantul bolșevicilor, a refuzat la început să semneze tratatul, continuând însă să respecte o încetare a focului unilaterală, urmând politica „Fără război, fără pace”.{{Sfn|Smith|Tucker|2014|pp=554–555}}

Prin urmare, la {{Dată|1918|2|18}}, germanii au început [[operațiunea Faustschlag]] pe Frontul de Est, fără a întâmpina nicio rezistență într-o campanie care a durat 11 zile.{{Sfn|Smith|Tucker|2014|pp=554–555}} Semnarea unui tratat oficial de pace a devenit în ochii bolșevicilor singura opțiune, deoarece armata rusă a fost demobilizată, iar nou formata Gardă Roșie nu a putut opri înaintarea. Ei au înțeles și că rezistența contrarevoluționară iminentă era mai periculoasă decât concesiunile făcute prin tratat, pe care Lenin îl vedea ca fiind temporar în lumina aspirațiilor pentru o {{Ill-wd|Q874579|3=revoluție mondială}}. Sovieticii au acceptat un tratat de pace, iar acordul oficial, Tratatul de la Brest-Litovsk, a fost ratificat la {{Dată|1918|3|3|format=j F}}. Sovieticii considerau tratatul doar ca pe un mijloc necesar și oportun de a pune capăt războiului.

=== Ucraina, Rusia de Sud și Caucazul (1918) ===
[[File:Dismembered Russia — Some Fragments (NYT article, Feb. 17, 1918).png|thumb|upright|Articol din februarie 1918 din ''[[The New York Times]]'' cu o hartă a teritoriilor țariste revendicate de [[Republica Populară Ucraineană]] la acea dată, înainte de anexarea teritoriilor austro-ungare ale [[Republica Populară a Ucrainei Occidentale|Republicii Populare a Ucrainei Occidentale]]]]
În [[Ucraina]], până în aprilie 1918, operațiunea germano-[[Austro-Ungaria|austriacă]] {{lang|de|Faustschlag}} îi îndepărtase pe bolșevici.<ref name="30076britbrit">{{Citat enciclopedie|url=http://www.britannica.com/eb/article-30076/Ukraine|title=Ukraine – World War I and the struggle for independence|accessdate=2008-01-30|encyclopedia=[[Encyclopædia Britannica]]|archivedate=15 June 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080615144832/http://www.britannica.com/eb/article-30076/Ukraine}}</ref><ref name="UkrainianWeek16042018UwIbbb">{{Citation|last=Tynchenko|first=Yaros|title=The Ukrainian Navy and the Crimean Issue in 1917–18|date=23 March 2018|url=http://ukrainianweek.com/History/105648|archive-url=https://web.archive.org/web/20191111180649/https://ukrainianweek.com/History/105648|periodical={{Ill-wd|Q5289635|3=The Ukrainian Week}}|access-date=October 14, 2018|archive-date=11 November 2019|url-status=live}}</ref><ref name="harvard11181181bbb">[https://dash.harvard.edu/handle/1/11181181 War Without Fronts: Atamans and Commissars in Ukraine, 1917–1919] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20190403174842/https://dash.harvard.edu/handle/1/11181181|date=3 April 2019}} by [[Mikhail Akulov]], [[Universitatea Harvard|Harvard University]], August 2013 (page 102 and 103)</ref> Victoriile germane și austro-ungare din Ucraina au fost determinate de apatia localnicilor și de capacitatea de luptă inferioară a trupelor bolșevice față de omologii lor austro-ungari și germani.<ref name="harvard11181181bbb" />

Sub presiune sovietică, Armata Voluntarilor s-a lansat în epicul marș pe gheață de la [[Krasnodar|Ekaterinodar]] până în [[Kuban (regiune geografică)|Kuban]] în {{Dată|1918|2|22}}, unde s-au alăturat cazacilor din Kuban pentru a organiza un atac asupra Ekaterinodarului, la care însă a trebuit să renunțe.{{Rp|29}} Sovieticii au recucerit Rostovul a doua zi.{{Rp|29}} Kornilov a fost ucis în luptele din {{Dată|1918|4|13|format=j F}}, iar Denikin a preluat comanda. Luptându-se fără răgaz cu urmăritorii, până în luna mai, armata a reușit să-și croiască drum înapoi spre Don, unde izbucnise răscoala antibolșevică a cazacilor.<ref name="pk"/>{{Rp|115-118}}

Comuna Sovietică Baku a fost înființată la {{Dată|1918|4|13|format=j F}}. Germania a debarcat trupele expediției din Caucaz la [[Poti]] pe {{Dată|1918|6|8|format=j F}}. {{Ill-wd|Q194139|3=Armata Otomană a Islamului}} (în coaliție cu [[Republica Democratică Azerbaidjan|Azerbaidjanul]]) i-a alungat din Baku pe {{Dată|1918|7|26|format=j F Y}}. Ulterior, [[Federația Revoluționară Armeană|Dashanakii]], SR de dreapta și [[Menșevic|menșevicii]] au început negocierile cu generalul {{Ill-wd|Q930648|3=Dunsterville}}, comandantul trupelor [[Imperiul Britanic|britanice]] din [[Iran|Persia]]. Bolșevicii și aliații lor din {{Ill-wd|Q919883|3=SR de stânga}} s-au opus, dar pe {{Dată|1918|7|25|format=j F}} majoritatea sovieticilor au votat pentru chemarea britanicilor, iar bolșevicii au demisionat. Comuna Sovietică Baku și-a încheiat existența și a fost înlocuită de Dictatura Caspică Centrală.

În iunie 1918, Armata de Voluntari, în număr de aproximativ 9.000 de oameni, și-a început {{Ill-wd|Q3477177|3=a doua campanie din Kuban}}, cucerind pe {{Dată|1918|8|16|format=j F}} Ekaterinodarul, urmat de [[Armavir, Rusia|Armavir]] și [[Stavropol]]. La începutul anului 1919, ei controlau [[Caucazul de Nord]].<ref name="pk"/>{{Rp|166-174,182,189-190}}

Pe {{Dată|1918|10|8|format=j F}}, Alexeiev a murit. La {{Dată|1919|1|8}}, Denikin a devenit Comandantul Suprem al {{Ill-wd|Q2992254|3=Forțelor Armate din Rusia de Sud}}, unind Armata de Voluntari cu {{Ill-wd|Q1978893|3=Armata Donului}} în frunte cu [[Piotr Krasnov]]. [[Piotr Vranghel]] a devenit șeful de stat major al lui Denikin.<ref name="pk"/>{{Rp|195,204,267-270}}

În decembrie, trei sferturi din armată se afla în Caucazul de Nord. Aceasta includea trei mii de soldați ai lui {{Ill-wd|Q2993871|3=Vladimir Leahov}} din preajma [[Vladikavkaz|Vladikavkazului]], treisprezece mii de soldați sub conducerea lui Vranghel și Kazanovici în centrul frontului, aproape trei mii de oameni ai lui Stankevici cu cazacii de la Don, în timp ce cei trei mii de soldați ai lui {{Ill-wd|Q1357519|3=Vladimir Mai-Maievski}} au fost trimiși în [[Donbas|Bazinul Donețului]], iar de Bode comanda două mii în [[Crimeea]].<ref name="pk2">{{Citat carte|nume=Kenez|prenume=Peter|titlu=Red Advance, White Defeat: Civil War in South Russia 1919-1920|dată=2004|editură=New Academia Publishing|locul-publicării=Washington, DC|isbn=9780974493459|pagini=28–29}}</ref>

=== Rusia de Est, Siberia și Orientul Îndepărtat (1918) ===
Legiunea Cehoslovacă s-a revoltat în mai 1918 și a început să opcupe [[Calea ferată transsiberiană|Calea Ferată Transsiberiană]] de la [[Ufa]] la [[Vladivostok]]. Revoltele au răsturnat alte orașe bolșevice. Pe {{Dată|1918|7|7|format=j F}}, partea de vest a legiunii s-a declarat a fi un nou front de est, anticipând intervenția aliaților. Potrivit lui {{Ill-wd|Q4845842|3=William Henry Chamberlin}}, „au apărut două guverne ca urmare a primelor succese ale cehilor: {{Ill-wd|Q2330800|3=Comisariatul Siberiei de Vest}} și guvernul {{Ill-wd|Q164628|3=Comitetului Membrilor Adunării Constituante}} din Samara”. La {{Dată|1918|7|17|format=j F}}, cu puțin timp înainte de căderea [[Ekaterinburg|Ekaterinburgului]], fostul țar [[Nicolae al II-lea al Rusiei|Nicolae al II-lea]] și familia sa [[Execuția familiei Romanov|au fost omorâți]].<ref name="wc2">{{Citat carte|nume=Chamberlin|prenume=William|titlu=The Russian Revolution, 1917-1921, Volume Two|dată=1935|editură=The Macmillan Company|locul-publicării=New York|pagini=20–21}}</ref>{{Rp|6-12,91}}

[[File:Bolshveki killed at Vladivostok.jpg|thumb|Legionari cehoslovaci din Regimentul 8 la [[Ussuriisk|Nikolsk-Ussuriski]] omorâți de bolșevici, 1918. Deasupra sunt alți membri ai Legiunii Cehoslovace.]]
Menșevicii și socialist-revoluționarii au sprijinit [[Țăran|țăranii]] care luptau împotriva controlului sovietic asupra aprovizionării cu alimente.<ref>{{Citat web|url=https://isreview.org/issue/107/workers-organizations-russian-revolution|nume=Muldoon|titlu=Workers' Organizations in the Russian Revolution|accessdate=20 February 2018|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180221100132/https://isreview.org/issue/107/workers-organizations-russian-revolution|first1=Amy|lucrare=International Socialist Review|archivedate=21 February 2018}}</ref> În mai 1918, cu sprijinul Legiunii Cehoslovace, au cucerit [[Regiunea Samara|Samara]] și [[Saratov]], înființând {{Ill-wd|Q164628|3=Comitetul Membrilor Adunării Constituante}} – cunoscut sub numele de „Komuci”. Până în iulie, autoritatea Komuci s-a extins pe o mare parte din zona controlată de Legiunea Cehoslovacă. Komuci a urmat o politică socială ambivalentă, combinând măsuri democratice și socialiste, cum ar fi instituirea unei {{Ill-wd|Q341050|3=zile de lucru de opt ore}}, cu acțiuni „de restaurație”, precum restituirea atât a fabricilor, cât și a terenurilor foștilor proprietari. După căderea [[Kazan|Kazanului]], Vladimir Lenin a cerut trimiterea muncitorilor din [[Sankt Petersburg|Petrograd]] pe Frontul din Kazan: „Trebuie să trimitem numărul ''maxim'' de muncitori din Petrograd: (1) câteva zeci de „lideri” precum {{Ill-wd|Q4890735|3=Kaiurov}}; (2) câteva mii de militanți „de rând”.

După o serie de înfrângeri pe front, comisarul de război al bolșevicilor, Troțki, a instituit măsuri din ce în ce mai dure pentru a preveni retragerile neautorizate, dezertările și revoltele din Armata Roșie. Pe teren, Forțele Speciale de Investigații Ceka (denumite ''Departamentul Special de Pedepsire al Comisiei Extraordinare Panruse de Combatere a Contrarevoluției și Sabotajului'' sau ''Brigăzile Speciale de Pedepsire'') au urmărit Armata Roșie, organizând tribunale ad-hoc în campanie și execuții sumare ale soldaților și ofițerilor care dezertau, se retrăgeau din pozițiile lor sau nu reușeau să manifeste suficient zel ofensiv.<ref>{{Harvnb|Chamberlin|1987|p=31}} Adesea, familiile dezertorilor erau luate ostatice pentru a-i obliga pe aceștia să se predea; o parte au fost executați sumar, ca exemplu pentru ceilalți.</ref><ref>{{Harvnb|Daniels|1993|p=70}}</ref> Forțele Speciale de Investigații Ceka au fost însărcinate și cu depistarea sabotajului și a activității contrarevoluționare de către soldații și comandanții Armatei Roșii. Troțki a extins ocazional aplicarea pedepsei cu moartea și la comisarul politic al cărui detașament se retrăgea sau se împrăștia în fața inamicului.{{Sfn|Volkogonov|1996|p=175}} În august, frustrat de veștile continue despre trupele Armatei Roșii care se împrăștiau sub focul inamic, Troțki a autorizat formarea de {{Ill-wd|Q4183713|3=trupe de barieră}}{{Mdash}} staționate în spatele unităților ale Armatei Roșii de care nu era sigur și cu ordin să împuște pe oricine se retrage de pe linia de luptă fără autorizație.{{Sfn|Volkogonov|1996|p=180}}

[[File:Kolchak1919troops.jpg|thumb|left|Amiralul [[Aleksandr Kolceak|Alexandr Kolceak]] trecând trupele în revistă, 1919]]
În septembrie 1918, la Komuci, guvernul provizoriu siberian și alți ruși anti-bolșevici au convenit în timpul {{Ill-wd|Q4146687|3=întâlnirii de stat de la Ufa}} să formeze un nou {{Ill-wd|Q2325327|3=guvern provizoriu al Rusiei}} la Omsk, condus de un directorat din cinci oameni: doi [[Partidul Socialist Revoluționar|socialist-revoluționari]], {{Ill-wd|Q2363488|3=Nikolai Avxentiev}} și {{Ill-wd|Q1328942|3=Vladimir Zenzinov}}, avocatul [[Partidul Constituțional Democratic|kadet]] VA Vinogradov, premierul siberian Vologodskii și generalul {{Ill-wd|Q4090734|3=Vasili Boldîrev}}.<ref name="wc2"/>

Până în toamna anului 1918, forțele anti-bolșevice albe din est cuprindeau armata populară ({{Ill-wd|Q164628|3=Komuci}}), armata siberiană (a guvernului provizoriu siberian) și unitățile insurgente de cazaci din Orenburg, Urali, Siberia, Semirecie, Baikal și Amur și cazacii ussuri, nominal sub ordinele gen. VG Boldîrev, comandant suprem, numit de directoratul de la Ufa.

Pe Volga, detașamentul alb al colonelului {{Ill-wd|Q2495529|3=Kappel}} a capturat Kazanul pe {{Dată|1918|8|7|format=j F}}, dar Forțele Roșii au recucerit orașul pe {{Dată|1918|9|8}}, în urma unei contraofensive. Pe {{Dată|1918|9|11|format=j}}, a căzut și [[Ulianovsk|Simbirsk]], iar pe {{Dată|1918|10|8|format=j F}} și [[Samara (Rusia)|Samara]]. Albii s-au retras înapoi spre est la Ufa și Orenburg.

La Omsk, guvernul provizoriu rus a intrat rapid sub influența și mai târziu sub dominația noului său ministru de război, {{Ill-wd|Q156945|3=contraamiralul}} [[Aleksandr Kolceak|Kolceak]]. La {{Dată|1918|11|18|format=j F}}, în urma unei [[Lovitură de stat|lovituri de stat]], Kolceak a devenit dictator. Doi membri ai directoratului au fost arestați și ulterior deportați, în timp ce Kolceak a fost proclamat „conducător suprem” și „comandant suprem al tuturor forțelor terestre și navale ale Rusiei”.<ref name="wc2"/>{{Rp|177-178}} Până la jumătatea lui decembrie 1918, armatele albe a trebuit să părăsească Ufa, dar au echilibrat acel eșec cu un marș reușit către [[Perm]], pe care l-au cucerit la {{Dată|1918|12|24|format=j F}}.

====Trupe de baraj====
În [[Armata Roșie]] a [[Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă|RSFS Ruse]] și mai târziu a [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunii Sovietice]], a apărut conceptul de trupe de baraj în august 1918, odată cu formarea {{lang|ru|заградительные отряды}}  (''zagraditelnie otreadî''), termen tradus ca „trupe de blocare” sau „detașamente antidezertare” (în {{lang-ru| заградотряды, заградительные отряды, отряды заграждения}}).<ref name=volko>Dmitri Volkogonov, ''Trotsky: The Eternal Revolutionary'', trad. și editat în engleză de Harold Shukman, HarperCollins Publishers, London (1996), p. 180</ref> Trupele de baraj erau formate din personal extras din detașamentele punitive ale poliției secrete [[CEKA|Ceka]] sau din regimentele de infanterie regulată ale Armatei Roșii.

Prima utilizare a trupelor de baraj ale Armatei Roșii a avut loc spre sfârșitul verii și în toamna lui 1918 pe {{Ill-wd|Q11112384|3=Frontul de Est}} în timpul Războiului Civil Rus, când [[Ministru al apărării al Uniunii Sovietice|comisarul poporului pe probleme militare și navale]] (comisarul de război) [[Leon Troțki]] din guvernul comunist [[bolșevic]] l-a autorizat pe [[Mihail Tuhacevski]], comandantul {{Ill-wd|Q4028055|3=Armatei I}}, să pună detașamente de blocaj în spatele regimentelor de infanterie ale Armatei Roșii în care nu avea încredere, cu ordin să tragă dacă soldații de pe front dezertează sau se retrag fără permisiune.<ref name=volko/>

În {{Dată|1918|12}}, Troțki a ordonat formarea unor noi detașamente de trupe de baraj pentru a fi atașate la orice formație de infanterie a Armatei Roșii. La {{Dată|1918|12|18|format=j F}}, el a telegrafiat: <blockquote>Cum stau lucrurile cu unitățile de blocaj? Din câte știu, ele nu au fost incluse în organizarea noastră și se pare că nu au personal. Este absolut esențial să avem cel puțin o rețea incipientă de unități de blocaj și să punem la punct o procedură pentru întărirea și desfășurarea lor.<ref name=volko/></blockquote> Trupele de baraj au fost folosite și pentru a rechiziționa alimente pentru bolșevici în zonele controlate de Armata Roșie ca parte a politicilor [[Comunism de război|comunismului de război]] ale lui [[Vladimir Lenin|Lenin]], rol care le-a atras curând ura populației civile ruse.<ref>Lih, Lars T., ''Bread and Authority in Russia, 1914–1921'', University of California Press (1990), p. 131</ref> Aceste politici au condus la [[Foametea din 1921-1922 din Rusia|foametea din 1921–1922]], în care au murit circa cinci milioane de oameni.<ref>{{cite encyclopedia|url=https://www.britannica.com/event/War-Communism|title=War Communism|encyclopedia=[[Encyclopaedia Britannica]]|author=((The Editors of Encyclopaedia Britannica))}}</ref><ref>{{Cite book |last=Mawdsley |first=Evan |url=https://archive.org/details/russiancivilwar00evan |title=The Russian Civil War |date=1 March 2007 |publisher=Pegasus Books |isbn=978-1-933648-15-6 |page=[https://archive.org/details/russiancivilwar00evan/page/287 287] |author-link=Evan Mawdsley |url-access=registration}}</ref>

=== Asia Centrală (1918) ===
[[File:Europe map 1919.jpg|thumb|Hartă a Europei din 1919 de la London Geographical Institute, după tratatele de la [[Tratatul de la Brest-Litovsk|Brest-Litovsk]] și [[Tratatul de la Batumi|Batumi]] și înainte de {{Ill-wd|Q344097|3=tratatele de la Tartu}}, [[Tratatul de la Kars|Kars]], și [[Tratatul de la Riga (1921)|Riga]]]]
În februarie 1918, Armata Roșie a răsturnat Autonomia Kokandă din Turkestan, susținută de Rusia Albă.{{Sfn|Rakowska-Harmstone|1970|p=19}} Deși această mișcare părea să solidifice puterea bolșevică în Asia Centrală, în curând au apărut mai multe probleme pentru Armata Roșie, pe măsură ce forțele aliate au început să intervină. Sprijinul oferit Armatei Albe de britanici reprezenta cea mai mare amenințare pentru Armata Roșie din Asia Centrală în 1918. Regatul Unit a trimis trei lideri militari de seamă în zonă. Unul era locotenent-colonelul [[Frederick Marshman Baile]], care a consemnat o misiune la Tașkent, de unde bolșevicii l-au forțat să fugă. Altul a fost generalul {{Ill-wd|Q4278035|3=Wilfrid Malleson}}, care a condus [[Misiunea Malleson]], care i-a ajutat pe menșevicii din Așhabad (astăzi capitala Turkmenistanului) cu o mică forță anglo-indiană. El nu a reușit, totuși, să câștige controlul asupra Tașkentului, Buharei și Hivei. Al treilea a fost generalul-maior Dunsterville, care a fost alungat de bolșevicii din Asia Centrală la numai o lună după sosirea sa în august 1918.{{Sfn|Coates|Coates|1951|p=75}} În ciuda eșecurilor cauzate de invaziile britanice din 1918, bolșevicii au continuat să facă progrese în aducerea populației din Asia Centrală sub influența lor. Primul congres regional al Partidului Comunist Rus s-a întrunit în orașul Tașkent în iunie 1918 pentru a construi sprijin pentru un Partid Bolșevic local.{{Sfn|Allworth|1967|p=232}}

=== Răscoala SR de stânga ===
La {{Dată|1918|7|6}}, doi {{Ill-wd|Q919883|3=socialist-revoluționari de stânga}} și angajați ai [[CEKA|Ceka]], {{Ill-wd|Q1679623|3=Iakov Blumkin}} și Nikolai Andreev, l-au asasinat pe ambasadorul Germaniei, contele [[Wilhelm von Mirbach-Harff|Mirbach]]. La Moscova, o {{Ill-wd|Q191745|3=răscoală a SR de stânga}} a fost înăbușită de bolșevici, au urmat arestări în masă ale socialist-revoluționarilor, iar execuțiile au devenit mai frecvente. Chamberlin a remarcat: „vremea unei relative clemențe față de foștii tovarăși revoluționari s-a încheiat. Socialist-revoluționarii de stânga nu mai erau, desigur, tolerați ca membri ai sovietelor; din acest moment, regimul sovietic a devenit o dictatură pură și nediluată a Partidului Comunist”. Similar, atacurile-surpriză ale lui {{Ill-wd|Q381859|3=Boris Savinkov}} au fost suprimate, mulți dintre conspiratori fiind executați, pe măsură ce „Teroarea Roșie de masă” a devenit realitate.<ref name="wc2"/>{{Rp|50-59}}

=== Estonia, Letonia și Petrogradul ===
Estonia și-a [[Războiul de Independență al Estoniei|curățat teritoriul]] de Armata Roșie până în ianuarie 1919.<ref>[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/1514725/Baltic-War-of-Liberation Baltic War of Liberation] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20141008052602/http://www.britannica.com/EBchecked/topic/1514725/Baltic-War-of-Liberation|date=8 October 2014}} Encyclop¿dia Britannica</ref> {{Ill-wd|Q708111|3=Voluntarii germani baltici}} au capturat [[Riga]] de la [[Pușcașii letoni|pușcașii roșii letoni]] pe {{Dată|1919|5|22|format=j F}}, dar Divizia a III-a estonă i-{{Ill-wd|Q183286|3=a învins}} pe germanii baltici o lună mai târziu, ajutând la înființarea [[Letonia|Republicii Letonia]].<ref name="axishistory">{{Citat web|url=http://www.axishistory.com/index.php?id=6953|titlu=Generalkommando VI Reservekorps|publisher=Axis History|accessdate=11 April 2012|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160304090953/http://www.axishistory.com/index.php?id=6953|archivedate=4 March 2016}}</ref>

[[File:NikolaiYudenich1916.jpeg|thumb|Generalul [[Nikolai Yudenich|Nikolai Iudenici]]]]
Aceasta a făcut posibilă o altă amenințare la adresa Armatei Roșii, din partea generalului Iudenici, care petrecuse vara organizând Armata de Nord-Vest în Estonia cu sprijin local și britanic. În octombrie 1919, a încercat să captureze Petrogradul printr-un asalt brusc cu o forță de aproximativ 20.000 de oameni. Atacul a fost bine executat, folosind atacuri de noapte și manevre-fulger de cavalerie pentru a frânge flancurile Armatei Roșii care se apăra. Iudenici avea și șase tancuri britanice, care provocau panică ori de câte ori apăreau. Aliații i-au acordat lui Iudenici un ajutor substanțial, dar acesta s-a plâns că nu a primit sprijin suficient.

Până la {{Dată|1919|10|19|format=j F}}, trupele lui IYudeniih ajunseseră la periferia orașului. Unii membri ai comitetului central bolșevic de la Moscovaer at dispuși să renunțe la Petrograd, dar Troțki a refuzat să accepte pierderea orașului și a organizat personal apărarea. Însuși Troțki a declarat: „nu se poate ca o mică armată de 15.000 de foști ofițeri să stăpânească o capitală muncitorească de 700.000 de locuitori”. El s-a hotărât asupra unei strategii de apărare urbană, proclamând că orașul „se va apăra pe propriul teren” și că Armata Albă se va pierde într-un labirint de străzi fortificate și acolo „își va găsi mormântul”.<ref>Williams, Beryl, ''The Russian Revolution 1917–1921'', Blackwell Publishing (1987), {{ISBN|978-0-631-15083-1}}, {{ISBN|0-631-15083-8}}</ref>

Troțki a înarmat toți muncitorii disponibili, bărbați și femei, și a ordonat transferul de forțe militare de la Moscova. În câteva săptămâni, Armata Roșie care apăra Petrogradul și-a triplat efectivele și l-a depășit numeric de trei ori pe Iudenici. Lipsit de provizii, Iudenivi a hotărât apoi să anuleze asediul orașului și s-a retras. A cerut în mod repetat permisiunea de a-și retrage armata peste granița cu Estonia. Cu toate acestea, unitățile care se retrăgeau peste graniță erau dezarmate și internate din ordinul guvernului eston, care a intrat în negocieri de pace cu guvernul sovietic la {{Dată|1919|9|16|format=j F}} și fusese informat de autoritățile sovietice cu privire la decizia lor din {{Dată|1919|11|6|format=j F}} ca, dacă Armatei Albe i s-ar fi permis să se retragă în Estonia, ar fi urmărită peste graniță de roșii.{{Sfn|Rosenthal|2006|p=516}} De fapt, roșiii au atacat pozițiile armatei estone și luptele au continuat până când încetarea focului a intrat în vigoare la {{Dată|1920|1|3}}. Dupa {{Ill-wd|Q1056439|3=Tratatul de la Tartu}}, majoritatea soldaților lui Iudenici au plecat în exil. Fostul general rus imperial și apoi finlandez [[Carl Gustaf Emil Mannerheim|Mannerheim]] a planificat o intervenție pentru a-i ajuta pe albii din Rusia să captureze Petrogradul. Cu toate acestea, nu a obținut sprijinul necesar pentru acest demers. Lenin considera „complet sigur că cel mai mic ajutor din partea Finlandei ar fi determinat soarta [orașului]”.

=== Rusia de Nord (1919) ===
Britanicii au ocupat [[Murmansk]] și, alături de [[Statele Unite ale Americii|americani]], au cucerit [[Arhanghelsk]]. Odată cu retragerea lui Kolceak în Siberia, ei și-au scos trupele din orașe înainte ca iarna să-i prindă în port. Forțele Albe rămase sub conducerea lui [[Evgheni Karlovici Miller|Evgheni Miller]] au evacuat regiunea în februarie 1920.<ref>Ian C.D. Moffat, "The Allies Act—Murmansk and Archangel." in Ian C. D. Moffat. ed., ''The Allied Intervention in Russia, 1918–1920'' (Palgrave Macmillan, 2015). 68–82.</ref>

=== Siberia (1919) ===
La începutul lunii martie 1919 a început ofensiva generală a albilor pe frontul de est. Ufa a fost recucerită pe {{Dată|1919|3|13|format=j F}}; la mijlocul lunii aprilie, Armata Albă s-a oprit la linia [[Glazov]] – [[Cistopol]] – [[Bugulma]] – [[Buguruslan]] – Șarlîk. Roșiii și-au început {{Ill-wd|Q4231711|3=contraofensiva împotriva forțelor lui Kolceak}} la sfârșitul lunii aprilie. Armata a V-a Roșie, condusă de competentul comandant [[Mihail Tuhacevski|Tuhacevski]], a capturat [[Ielabuga|Elabuga]] pe {{Dată|1919|5|26|format=j F}}, [[Sarapul]] pe {{Dată|1919|6|2|format=j F}} și [[Ijevsk|Izevsk]] pe {{Dată|1919|6|7|format=j}} și a continuat să avanseze. Ambele părți au avut victorii și înfrângeri, dar până la mijlocul verii Armata Roșie era mai mare decât Armata Albă și reușise să recucerească teritoriul pierdut anterior.<ref>Jonathan D. Smele, ''Civil war in Siberia: the anti-Bolshevik government of Admiral Kolchak, 1918–1920'' (Cambridge UP, 2006).</ref>

În urma ofensivei eșuate de la Celeabinsk, armatele albe s-au retras dincolo de [[Râul Tobol|Tobol]]. În septembrie 1919 a fost lansată o ofensivă albă împotriva Frontului de la Tobol, ultima încercare de a schimba cursul evenimentelor. Cu toate acestea, pe {{Data|1919|10|14|format=j F}}, roșii au contraatacat și așa a început {{Ill-wd|Q1202203|3=retragerea neîntreruptă a albilor spre est}}. La {{Dată|1919|11|14|format=j F}}, Armata Roșie a capturat Omsk.<ref>{{Citat știre|title=Bolsheviki Grain Near Petrograd|url=http://chroniclingamerica.loc.gov/lccn/sn83030214/1919-11-15/ed-1/seq-4/|data=15 November 1919|accessdate=10 September 2010|page=4|journal=New York Tribune|archiveurl=https://web.archive.org/web/20121012044429/http://chroniclingamerica.loc.gov/lccn/sn83030214/1919-11-15/ed-1/seq-4/|agency=[[Library of Congress]]|place=Washington, DC|archivedate=12 October 2012}}</ref> Amiralul Kolceak a pierdut controlul asupra guvernului său la scurt timp după înfrângere. Forțele Armatei Albe din Siberia încetaseră în esență să mai existe până în decembrie. Retragerea armatelor albe de pe frontul de est a durat trei luni, până la jumătatea lui februarie 1920, când supraviețuitorii, după ce au trecut lacul Baikal, au ajuns în zona [[Cita]] și s-au alăturat forțelor {{Ill-wd|Q448142|3=atamanului Semionov}}.

=== Rusia de Sud (1919) ===
[[File:За единую Россію.jpg|thumb|upright|right|Afiș de propagandă antibolșevică „Pentru Rusia unită” reprezentând Rusia Sovietică drept un balaur comunist căzut și cauza albă drept un cavaler cruciat]]
[[File:Polish-soviet propaganda poster 1920.jpg|thumb|left|upright|Afiș sovietic de propagandă [[Antipolonism|polonofobă]], 1920]]
Cazacii nu au putut să se organizeze și să-și valorifice succesele la sfârșitul anului 1918. În 1919, începuseră să rămână fără provizii. În consecință, când contraofensiva [[Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă|sovietică]] a început în ianuarie 1919 sub conducerea bolșevicului {{Ill-wd|Q532445|3=Antonov-Ovseenko}}, forțele cazacilor s-au prăbușit rapid. Armata Roșie a capturat Kievul la {{Dată|1919|2|3}}.<ref>Peter Kenez, ''Civil war in South Russia, 1919–1920: The defeat of the whites'' (U of California Press, 1977).</ref>

Puterea militară a lui Denikin a continuat să crească în 1919, cu muniții semnificative furnizate de britanici. În ianuarie, Forțele Armate ale Rusiei de Sud (AFSR) ale lui Denikin au finalizat eliminarea forțelor roșii din nordul Caucazului și s-au mutat spre nord, într-un efort de a {{Ill-wd|Q19908783|3=proteja districtul Don}}.<ref name="pk2"/>{{Rp|20-35}}

La {{Dată|1918|12|18}}, forțele franceze au debarcat la [[Odesa]] și apoi în Crimeea, dar au evacuat Odesa la {{Dată|1919|4|6}} și Crimeea până la sfârșitul lunii. Potrivit lui Chamberlin, „Franța a oferit albilor mult mai puțin ajutor practic decât Anglia; singura sa afacere independentă de intervenție, la Odesa, s-a încheiat cu un fiasco complet”.<ref name="wc2"/>{{Rp|151,165-167}}

Denikin a reorganizat apoi Forțele Armate ale Rusiei de Sud sub conducerea lui {{Ill-wd|Q1357519|3=Vladimir Mai-Maievski}}, {{Ill-wd|Q4418799|3=Vladimir Sidorin}} și [[Piotr Vranghel]]. La {{Dată|1919|5|22|format=j F}}, armata caucaziană a lui Vranghel a învins {{Ill-wd|Q4028141|3=Armata a 10-a (RSFSR)}} în bătălia pentru {{Ill-wd|Q184185|3=Velikokneajeskaia}}, iar apoi a capturat Țarițînul pe {{Dată|1919|7|1|format=j F}}. Sidorin a înaintat spre nord spre [[Voronej]], sporind puterea armatei sale în acest proces. Pe {{Dată|1919|6|25|format=j F}}, Mai-Maievski a capturat [[Harkov|Harkovul]], iar apoi [[Dnipro|Ekaterinoslavul]] la {{Dată|1919|6|30|format=j F}}, ceea ce i-a forțat pe roșii să abandoneze [[Crimeea]]. La {{Dată|1919|7|3|format=j F}}, Denikin a emis {{Ill-wd|Q4375107|3=directiva sa pentru Moscova}}, prin care armatele sale urmau să se îndrepte toate spre Moscova.<ref name="pk2"/>{{Rp|37-41}}

Deși Regatul Unit își retrăsese propriile trupe de pe teatrul de operațiuni, continua totuși să ofere un ajutor militar semnificativ (bani, arme, alimente, muniții și unii consilieri militari) Armatelor Albe în cursul anului 1919. Maiorul {{Ill-wd|Q20810556|3=Ewen Cameron Bruce}} din armata britanică se oferise voluntar pentru a comanda o misiune de tancuri britanice care să asiste Armata Albă. A primit {{Ill-wd|Q615838|3=Ordinul pentru Serviciu Distins}}<ref>{{Citat web|url=http://www.london-gazette.co.uk/issues/31875/supplements/4693/page.pdf|titlu=Distinguished Service Order citation for Bruce in the 1920 ''London Gazette''}}</ref> pentru curajul său în timpul bătăliei de la Țarițîn din iunie 1919 pentru că a luat cu asalt și a capturat de unul singur orașul fortificat Țarițîn, sub foc puternic de obuze într-un singur tanc, ceea ce a dus la capturarea a peste 40.000 de prizonieri.{{Sfn|Kinvig|2006|p=225}} Căderea Țariținului a fost privită „ca una dintre bătăliile cheie ale războiului civil rus” și a ajutat foarte mult cauza Rusiei Albe.{{Sfn|Kinvig|2006|p=225}} Cunoscutul istoric [[B.H. Liddell Hart|Sir Basil Henry Liddell Hart]] comenta că acțiunea tancurilor lui Bruce în timpul bătăliei trebuie văzută ca „una dintre cele mai remarcabile fapte din întreaga istorie a Corpului de tancuri”.<ref name="BasilLiddellHart">Liddell Hart, Basil. </ref>

La {{Dată|1919|8|14|format=j F}}, bolșevicii au lansat {{Ill-wd|Q12152412|3=contraofensiva de pe Frontului de Sud}}. După șase săptămâni de lupte grele, contraofensiva a eșuat, iar Denikin a reușit să cucerească mai mult teritoriu. Până în noiembrie, Forțele Albe au ajuns la [[Râul Zbruci|Zbruci]], pe granița ucraino-polonă.<ref name="pk2"/>{{Rp|43,154}}

[[File:Wrangel after worship Tsaritsyn 1919.jpg|thumb|left|Generalul [[Piotr Vranghel]] la [[Bătălia de la Țarițîn|Țarițîn]], {{Dată|1919|10|15}}]]
Forțele lui Denikin au constituit o amenințare reală și pentru un timp au amenințat să ajungă la Moscova. Armata Roșie, împrăștiat cu lupte pe toate fronturile, a fost forțată să iasă din Kiev pe {{Dată|1919|8|30|format=j F}}. [[Kursk]] și [[Oriol|Orel]] au fost cucerite la {{Dată|1919|9|20|format=j F}}, respectiv {{Dată|1919|10|14|format=j F}}. Acesta din urmă, aflat la doar {{Dim|330|km}} de Moscova, a fost punctul cel mai apropiat de țintă în care s-a aflat AFSR.{{Sfn|Kenez|1977|p=44}} {{Ill-wd|Q1978893|3=Armata cazacilor de la Don}} sub comanda generalului {{Ill-wd|Q4418799|3=Vladimir Sidorin}} a continuat spre nord spre [[Voronej]], dar călăreții lui [[Semion Budionnîi]] i-au învins acolo pe {{Dată|1919|10|24|format=j F}}. Aceasta a permis Armatei Roșii să treacă [[Râul Don (Rusia)|râul Don]], amenințând că va diviza Armatele Donului și de Voluntari. Lupte aprige au avut loc la nodul feroviar cheie din Kastornoe, care a fost cucerit pe {{Dată|1919|11|15|format=j F}}. Kursk a fost recucerit două zile mai târziu.{{Sfn|Kenez|1977|p=218}}

[[File:Beat the Whites with the Red Wedge.png|thumb|Batem albii cu pana roșie, un celebru afiș [[Constructivism (artă)|constructivist]] de propagandă bolșevică al artistului [[El Lissitzky|El Lissitsky]] folosește simbolism abstract pentru a ilustra înfrângerea albilor de către Armata Roșie.]]
Kenez afirmă: „În octombrie, Denikin conducea peste patruzeci de milioane de oameni și controla părțile cele mai valoroase din punct de vedere economic ale Imperiului Rus”. Cu toate acestea, „Armatele Albe, care luptaseră victorios în timpul verii și la începutul toamnei, au căzut din nou în dezordine în noiembrie și decembrie”. Prima linie a lui Denikin era supraîntinsă, în timp ce rezervele sale se ocupau de anarhiștii lui Mahno din spate. Între septembrie și octombrie, roșii au mobilizat o sută de mii de noi soldați și au adoptat strategia Troțki-{{Ill-wd|Q707040|3=Vațetis}}, cu armatele a IX-a și a X-a formând Frontul de Sud-Est al lui V.I. Șorin între Țarițîn și Bobrov, în timp ce armatele a opta, a doisprezecea, a treisprezecea și a paisprezecea formau Frontul de Sud al lui [[Aleksandr Ilici Egorov|AI Egorov]] între Jitomir și Bobrov. {{Ill-wd|Q2996116|3=Serghei Kamenev}} era la conducerea generală a celor două fronturi. În stânga lui Denikin se afla {{Ill-wd|Q1987911|3=Abram Dragomirov}}, în timp ce în centru se afla Armata de Voluntari a lui {{Ill-wd|Q1357519|3=Vladimir Mai-Maievski}}, cazacii lui {{Ill-wd|Q4418799|3=Vladimir Sidorin}} din Don erau mai la est, cu armata caucaziană a lui [[Piotr Vranghel]] la Țarițîn, iar o altă parte era în Caucazul de Nord încercând să captureze Astrahanul. Pe {{Dată|1919|10|20|format=j F}}, Mai-Maievski a fost forțat să evacueze Orel în timpul {{Ill-wd|Q3196988|3=operațiunii Orel-Kursk}}. La {{Dată|1919|10|24|format=j F}}, [[Semion Budionnîi]] a capturat Voronej, apoi Kursk pe {{Data|1919|11|15|format=j F}}, în timpul {{Ill-wd|Q4125436|3=operațiunii Voronej-Kastornoe (1919)}}. Pe {{Dată|1920|1|6|format=j F}}, roșiii au ajuns la Marea Neagră la Mariupol și Taganrog, iar pe {{Dată|1920|1|9|format=j F}} au ajuns la Rostov. Potrivit lui Kenez, „albii pierduseră acum toate teritoriile pe care le cuceriseră în 1919 și dețineau aproximativ aceeași zonă în care începuseră cu doi ani înainte”.<ref name="pk2"/>{{Rp|213-223}}

=== Asia Centrală (1919) ===
În februarie 1919, guvernul britanic își retrăsese forțele militare din Asia Centrală.{{Sfn|Allworth|1967|p=231}} În ciuda succesului Armatei Roșii, asalturile Armatei Albe în Rusia europeană și în alte zone au rupt comunicarea între Moscova și Tașkent. Pentru o vreme, Asia Centrală a rămas complet izolată de forțele Armatei Roșii din Siberia.{{Sfn|Coates|Coates|1951|p=76}} Deși pierderea liniilor de comunicare a slăbit Armata Roșie, bolșevicii și-au continuat eforturile de a obține sprijin pentru Partidul Bolșevic în Asia Centrală prin organizarea unei a doua conferințe regionale în martie. În timpul conferinței, s-a format un birou regional al organizațiilor musulmane ale Partidului Bolșevic Rus. Partidul Bolșevic a continuat să încerce să obțină sprijin în rândul populației autohtone, lăsând impresia unei mai bune reprezentări a populației din Asia Centrală și a reușit tot restul anului să mențină armonia cu popoarele din Asia Centrală.{{Sfn|Allworth|1967|pp=232–233}}

Dificultățile de comunicare cu forțele Armatei Roșii din Siberia și Rusia europeană au încetat să mai fie o problemă pe la mijlocul lunii noiembrie 1919. Succesele Armatei Roșii la nord de Asia Centrală au făcut ca comunicarea cu Moscova să fie restabilită și bolșevicii să revendice victoria asupra Armatei Albe din Turkestan.{{Sfn|Coates|Coates|1951|p=76}}

În operațiunea Ural-Guriev din 1919–1920, Frontul roșu al Turkestanului a învins Armata Uralului. În timpul iernii anului 1920, [[Cazaci de pe Ural|cazacii de pe Ural]] și familiile lor, însumând aproximativ 15.000 de oameni, s-au îndreptat spre sud de-a lungul coastei de est a Mării Caspice, spre {{Ill-wd|Q1192007|3=Fort Alexandrovsk}}. Doar câteva sute dintre ei au ajuns în Persia în iunie 1920.<ref>{{Citat carte|nume=Smele|prenume=Jonathan D.|titlu=The "Russian" Civil Wars, 1916–1926|an=2015|editură=Hurst & Company, London|isbn=978-1-84904-721-0|pagină=139}}</ref> {{Ill-wd|Q4336174|3=Armata Independentă a Orenburgului}} a fost formată din [[cazaci din Orenburg]] și alte trupe care s-au răsculat împotriva bolșevicilor. În timpul iernii 1919–1920, Armata Orenburgului s-a retras la {{Ill-wd|Q1344389|3=Semirecie}} în ceea ce este cunoscut sub numele de {{Ill-wd|Q4142087|3=Marșul Foamei}}, când jumătate dintre participanți au pierit.<ref>{{Citat carte|nume=Smele|prenume=Jonathan D.|titlu=Historical Dictionary of the Russian Civil Wars, 1916–1926|url=https://books.google.com/books?id=QwquCgAAQBAJ&pg=PA1082|an=2015|editură=Rowman & Littlefield Publishers|isbn=978-1-4422-5281-3|pagini=1082–1083|data-accesării=23 September 2019}}</ref> În martie 1920, ce a mai rămas din ea a trecut granița în regiunea de nord-vest a Chinei.

=== Rusia de Sud, Ucraina și Kronstadt (1920–21) ===
[[Fișier:Victims_of_Soviet_Famine_1922.jpg|miniatura| Victime ale [[Foametea din 1921-1922 din Rusia|foametei rusești din 1921]]]]
La începutul anului 1920, Denikin nu mai putea decât să apere Novorossia, peninsula Crimeea și Caucazul de Nord. La {{Dată|1920|1|26|format=j F}}, armata caucaziană s-a retras dincolo de [[Manîci]]. La {{Dată|1920|2|7|format=j F}}, roșiii au ocupat Odesa, dar apoi Mahno a început să lupte împotriva Armatei a Paisprezecea Roșii. Pe {{Dată|1920|2|20|format=j F}}, Denikin a reușit să recucerească Rostovul. A fost ultima sa victorie, și la scurt timp după aceea a fost nevoit să renunțe la oraș.<ref name="pk2"/>{{Rp|236-239}}

La începutul anului 1920, corpul principal al Forțelor Armate din Rusia de Sud se retrăgea rapid spre Don, la Rostov. Denikin spera să țină trecerea Donului, apoi să se odihnească și să-și reformeze trupele, dar Armata Albă nu a reușit să țină zona Donului, iar la sfârșitul lunii februarie 1920 a început o retragere prin Kuban către [[Novorossiisk]]. {{Ill-wd|Q4325147|3=Evacuarea dezordonată a Novorossiiskului}} s-a dovedit a fi un eveniment trist pentru Armata Albă. Navele rusești și aliate au evacuat aproximativ 40.000 de oameni ai lui Denikin din Novorossiisk în Crimeea, fără cai sau echipamente grele, în timp ce aproximativ 20.000 de oameni au fost lăsați în urmă și fie împrăștiați, fie capturați de Armata Roșie. În urma evacuării dezastruoase a Novorossiiskului, Denikin a demisionat, iar consiliul militar l-a ales pe Vranghel ca nou comandant suprem al Armatei Albe. El a reușit să restabilească ordinea în rândul trupelor disperate și să remodeleze o armată care să poată lupta din nou ca o forță regulată. A rămas o forță organizată în Crimeea pe tot parcursul anului 1920.<ref>Viktor G. Bortnevski, "White Administration and White Terror (the Denikin Period)." </ref>
[[Fișier:Tambov_Rebellion.png|stanga|miniatura| [[Răscoala din Tambov]] a fost una dintre cele mai mari și mai bine organizate [[Lista revoltelor țărănești|răscoale țărănești]] care a contestat regimul [[bolșevic]].]]
După ce guvernul bolșevic de la Moscova a semnat o alianță militară și politică cu Nestor Mahno și anarhiștii ucraineni, Armata Insurgentă a atacat și a învins mai multe regimente ale trupelor lui Vranghel în sudul Ucrainei, forțându-l să se retragă înainte de a putea captura recolta de cereale din acel an.<ref>Berland, Pierre, "Makhno", ''Le Temps'', 28 August 1934: In addition to supplying White Army forces and their sympathizers with food, a successful seizure of the 1920 Ukrainian grain harvest would have had a devastating effect on food supplies to Bolshevik-held cities, while depriving both Red Army and Ukrainian Insurgent Army troops of their usual bread rations.</ref>

Blocat în eforturile sale de a-și consolida controlul, Vranghel a atacat apoi nordul în încercarea de a profita de înfrângerile recente ale Armatei Roșii la sfârșitul [[Războiul polono-sovietic|Războiului Polono-Sovietic]] din 1919–1920. Armata Roșie a oprit în cele din urmă ofensiva, iar trupele lui Vranghel au fost nevoite să se retragă în {{Ill-wd|Q3381753|3=Crimeea în noiembrie 1920}}, urmărite atât de cavalerie, cât și de infanterie. {{Ill-wd|Q1860069|3=Flota lui Vranghel}} [[Evacuarea Crimeei (1920)|l-a evacuat pe liderul ei împreună cu armata sa]] la Constantinopol la {{Dată|1920|11|14|format=j F Y}}, punând capăt luptei între roșii și albi în sudul Rusiei.<ref>Kenez, ''Civil War in South Russia, 1919–1920'' (1977).</ref>

După înfrângerea lui Vranghel, Armata Roșie a repudiat imediat tratatul de alianță din 1920 cu Nestor Mahno și a atacat Armata Insurgentă anarhistă; campania de lichidare a lui Mahno și a anarhiștilor ucraineni a început cu o tentativă de asasinare a lui Mahno de către agenții Ceka. Furia față de represiunile constante făcute de guvernul comunist bolșevic și față de abuzurile făcute de Ceka pentru a înlătura elemente anarhiste a dus la o [[Rebeliunea din Kronstadt|răscoală a marinarilor din Kronstadt]] în martie 1921, urmată de revolte țărănești. Atacurile Armatei Roșii asupra forțelor anarhiste și a simpatizanților acestora au crescut în ferocitate pe tot parcursul anului 1921.<ref>Peter C. Mentzel, "Chaos and Utopia: The Anarchists in the Russian Revolution and Civil War", ''Independent Review'' 22/2 (Fall 2017), 173–181; available at https://www.independent.org/pdf/tir/tir_22_2_03_mentzel.pdf {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20200229193315/https://www.independent.org/pdf/tir/tir_22_2_03_mentzel.pdf|date=29 February 2020}}; and Alexandre Skirda, ''Nestor Makhno — Anarchy's Cossack: The Struggle for Free Soviets in the Ukraine, 1917–1921'' (Chico CA: AK Press, 2004). {{ISBN|9781902593685}}</ref>

=== Siberia și Orientul Îndepărtat (1920–22) ===
În Siberia, armata amiralului Kolceak se dezintegrase. El însuși a renunțat la comandă după pierderea Omskului și l-a desemnat pe generalul {{Ill-wd|Q448142|3=Grigori Semionov}} ca nou lider al Armatei Albe din Siberia. Nu după mult timp, Kolceak a fost arestat de Legiunea Cehoslovacă nemulțumită în timp ce se îndrepta spre [[Irkutsk]] fără protecția armatei și a fost predat {{Ill-wd|Q4370136|3=Centrului Politic}} socialist din Irkutsk. Șase zile mai târziu, regimul a fost înlocuit de un Comitet Militar-Revoluționar dominat de bolșevici. În perioada {{Dată|1920|2|6|format=j}}–{{Dată|1920|2|7|format=j F}}, Kolehak și prim-ministrul său Viktor Pepeleaev au fost împușcați, iar cadavrele lor au fost aruncate prin gheața râului înghețat Angara, chiar înainte de sosirea Armatei Albe în zonă.{{Rp|319–21}}

Rămășițele armatei lui Kolceak au ajuns în [[Transbaikal|Transbaikalia]] și s-au alăturat trupelor lui Semionov, formând Armata Orientului Îndepărtat. Cu sprijinul armatei japoneze, a reușit să păstreze controlul asupra orașului Cita, dar după retragerea soldaților japonezi din Transbaikalia, poziția lui Semionov a devenit nesustenabilă, iar în noiembrie 1920 a fost gonit de Armata Roșie din Transbaikalia și s-a refugiat în China. Japonezii, care aveau planuri de a anexa [[Regiunea Amur]], și-au retras în cele din urmă trupele, pe măsură ce forțele bolșevice au preluat treptat controlul asupra Orientului Îndepărtat al Rusiei. La {{Dată|1922|10|25}}, Vladivostok la căzut în mâinile Armatei Roșii, iar {{Ill-wd|Q1381504|3=Guvernul Provizoriu al Cisamurului}} a fost desființat.

== Urmări ==

=== Revolta care a urmat ===
În Asia Centrală, trupele Armatei Roșii au continuat să se confrunte cu opoziție până în 1923, unde se formaseră ''{{Ill-wd|Q255352|3=basmacii}}'' (bande armate de gherile islamiste) pentru a lupta împotriva cuceririi bolșevice. Sovieticii au angajat reprezentanți ai popoarelor neruse din Asia Centrală, precum {{Ill-wd|Q857546|3=Magaza Masanci}}, comandantul Regimentului de Cavalerie Dungan, pentru a lupta împotriva basmacilor. Partidul Comunist nu a dezmembrat complet această grupare decât în 1934.{{Sfn|Wheeler|1964|p=107}}

Generalul {{Ill-wd|Q487964|3=Anatoli Pepeleaev}} {{Ill-wd|Q2341116|3=a continuat rezistența armată}} în {{Ill-wd|Q554353|3=districtul Aiano-Maiski}} până în iunie 1923. Regiunile [[Kamceatka]] și [[Insula Sahalin|Sahalinul de Nord]] au rămas sub ocupație japoneză până la {{Ill-wd|Q2625552|3=tratatul}} cu Uniunea Sovietică din 1925, când forțele au fost în cele din urmă retrase.

=== Victime ===
[[File:Streetkids RussianCivilWar.JPG|thumb|Copii ai străzii în timpul Războiului Civil Rus]]
Urmările războiului civil au fost uriașe. Demograful sovietic Boris Urlanis a estimat numărul total de oameni uciși în luptele din Războiul Civil și Războiul Polono-Sovietic la 300.000 (125.000 în Armata Roșie, 175.500 armate albă și poloneză) și numărul total de militari morți din cauza bolilor (de ambele părți) la 450.000.<ref>Urlanis B. ''Wars and Population''. </ref> Boris Sennikov a estimat pierderile totale în rândul populației din [[regiunea Tambov]] în perioada 1920–1922, rezultate din război, execuții și închisoare în lagărele de concentrare la aproximativ 240.000.<ref>Sennikov, B.V. (2004). </ref>
[[Fișier:Refugees_on_flatcars.jpg|miniatura| [[Refugiat|Refugiați]] în {{Ill-wd|Q1426316|3=vagoane-platformă}}]]
Ca urmare a Războiului Civil Rus, au fost pierdute până la 10 milioane de vieți, iar majoritatea covârșitoare a acestora au fost victime civile.<ref>{{Citat web|url=https://www.britannica.com/event/Russian-Civil-War/Foreign-intervention|titlu=Russian Civil War - Foreign intervention {{!}} Britannica|accessdate=2023-01-31|lucrare=www.britannica.com|limbă=en}}</ref> În timpul [[Teroarea Roșie|Terorii Roșii]], estimările execuțiilor Ceka variază de la 12.733 la 1,7&nbsp;milioane. {{Ill-wd|Q4845842|3=William Henry Chamberlin}} bănuia că erau aproximativ 50.000.{{Sfn|Chamberlin|1987|p=75}} {{Ill-wd|Q20831557|3=Evan Mawdsley}} a estimat cel puțin 12.733 și maxim 200.000.{{Rp|286}} Unele surse susțin că au fost cel puțin 250.000 de {{Ill-wd|Q1752350|3=execuții sumare}} ale „[[Inamic al poporului|dușmanilor poporului]]”, cu estimări ajungând peste un milion.<ref>Stewart-Smith, D.G. "The Defeat of Communism". </ref><ref name="Rummel">Rummel, Rudolph, [http://www.hawaii.edu/powerkills/USSR.TAB2A.GIF "Lethal Politics: Soviet Genocide and Mass Murder Since 1917"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20150924045813/http://www.hawaii.edu/powerkills/USSR.TAB2A.GIF|date=24 September 2015}} (1990).</ref>{{Sfn|Andrew|Mitrokhin|1999|p=28}}{{Sfn|Overy|2004|p=180}} Estimări mai modeste estimează numărul celor executați de bolșevici între decembrie 1917 și februarie 1922 la aproximativ 28.000 pe an, cu aproximativ 10.000 de execuții în timpul Terorii Roșii.{{Sfn|Ryan|2012|pp=2, 114}}

Aproximativ 300.000–500.000 de [[cazaci]] au fost uciși sau deportați în timpul [[Descazacizare|decazacizării]], dintr-o populație de aproximativ trei milioane.{{Sfn|Gellately|2007|pp=70–71}} Se estimează că 100.000 de evrei au fost uciși în Ucraina.<ref>{{Citat revistă|nume=Kenez|nume2=Pipe, Richard|nume3=Pipes|prenume=Peter|prenume3=Richard|an=1991|titlu=The Prosecution of Soviet History: A Critique of Richard Pipes' The Russian Revolution|journal=Russian Review|volum=50|număr=3|pagini=345–51|jstor=131078|doi=10.2307/131078}}</ref> Organele punitive ale Preamăritei Oști Căzăcești de la Don au condamnat 25.000 de oameni la moarte între mai 1918 și ianuarie 1919.{{Sfn|Holquist|2002|p=164}} Guvernul lui Kolceak a împușcat 25.000 de oameni numai în provincia Ekaterinburg.<ref>{{Citat revistă|urlarhivă=https://archive.today/20050510090417/http://www.cultinfo.ru/fulltext/1/001/008/063/073.htm|url=http://www.cultinfo.ru/fulltext/1/001/008/063/073.htm|place=RU|publisher=Cult Info|language=ru|archive-date=2005-05-10}}</ref> Teroarea Albă, așa cum avea să devină cunoscută, a ucis aproximativ 300.000 de oameni în total.<ref>{{Citat carte|titlu=Потери народонаселения в XX веке.|nume=Эрлихман|prenume=Вадим|editură=Издательский дом «Русская панорама»|an=2004|isbn=5931651071}}</ref>

La sfârșitul Războiului Civil, [[Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă|RSFS Rusă]] era epuizată și aproape de ruină. Secetele din 1920 și 1921, precum și [[Foametea din 1921-1922 din Rusia|foametea din 1921]], au agravat și mai mult dezastrul, ucigând aproximativ 5 milioane de oameni. Bolile atinseseră proporții [[Pandemie|pandemice]], 3.000.000 de oameni murind de [[tifos]] pe tot parcursul războiului. Alte milioane au murit și din cauza foametei, a masacrelor masive de ambele părți și a {{Ill-wd|Q4173148|3=pogromurilor împotriva evreilor din Ucraina și sudul Rusiei}}. Până în 1922 existau cel puțin 7.000.000 de [[Copiii străzii|copii ai străzii]] în Rusia, ca urmare a aproape zece ani de devastare cauzate de Primul Război Mondial și de Războiul Civil.<ref>[https://web.archive.org/web/20130621173456/http://findarticles.com/p/articles/mi_qa3763/is_/ai_n8801575 And Now My Soul Is Hardened: Abandoned Children in Soviet Russia, 1918–1930], Thomas J. Hegarty, Canadian Slavonic Papers</ref>

Alte unul sau două milioane de oameni, cunoscuți sub numele de {{Ill-wd|Q152538|3=emigranții albi}}, au fugit din Rusia, mulți împreună cu generalul Vranghel, unii prin Orientul Îndepărtat și alții spre vest, în țările baltice devenite acum independente. Printre emigranți s-a numărat un mare procent din populația educată și calificată a Rusiei.

Economia Rusiei a fost devastată de război, cu fabrici si poduri distruse, vite și materii prime jefuite, mine inundate și utilaje avariate. Valoarea producției industriale a scăzut la o șeptime din valoarea din anul 1913, iar agricultura la o treime. Potrivit ziarului ''[[Pravda]]'', „muncitorii din orașe și din unele sate se sufocă din cauza foametei. Căile ferate abia se târăsc. Casele se dărâmă. Orașele sunt pline de gunoi. Epidemiile se răspândesc și moartea lovește – industria este distrusă”.  Se estimează că producția totală a minelor și fabricilor în 1921 a scăzut la 20% din nivelul dinainte de războiul mondial și multe articole esențiale au cunoscut o scădere și mai drastică. De exemplu, producția de bumbac a scăzut la 5%, iar fierul la 2% din nivelurile dinainte de război.

[[Comunism de război|Comunismul de război]] a salvat guvernul sovietic în timpul Războiului Civil, dar o mare parte a economiei ruse s-a dezintegrat. Unii țărani au răspuns {{Ill-wd|Q1960393|3=rechizițiilor}} refuzând să mai lucreze pământul. Până în 1921, terenul cultivat s-a micșorat la 62% din suprafața dinainte de război, iar randamentul recoltei era de doar aproximativ 37% din normal. Efectivele de cai au scăzut de la 35&nbsp;milioane în 1916 până la 24&nbsp;milioane în 1920, iar cele de vite de la 58 la 37&nbsp;milioane. Cursul de schimb cu dolarul american a scăzut de la două [[Rublă|ruble]] în 1914 la 1.200&nbsp;ruble în 1920 pentru un dolar.

Odată cu sfârșitul războiului, Partidul Comunist nu se mai confrunta cu vreo amenințare militară acută la adresa existenței și puterii sale. Cu toate acestea, frica de o nouă intervenție străină, combinată cu eșecul revoluțiilor socialiste din alte țări, în special al [[Revoluția Germană|Revoluției Germane]], a contribuit la militarizarea continuă a societății sovietice. Deși Rusia a cunoscut o creștere economică extrem de rapidă<ref>{{Citat web|url=https://nintil.com/the-soviet-union-gdp-growth/|titlu=The Soviet Union: GDP growth|date=2016-03-26|archiveurl=https://web.archive.org/web/20200517053259/https://nintil.com/the-soviet-union-gdp-growth/|archivedate=2020-05-17}}</ref> în anii 1930, efectul combinat al Primului Război Mondial și al Războiului Civil au lăsat o cicatrice de durată asupra societății ruse și a avut efecte permanente asupra dezvoltării [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunii Sovietice]].

== În ficțiune ==

=== Literatură ===

* ''Drumul spre calvar'' (1922–41) de [[Aleksei Nikolaevici Tolstoi|Alexei Nikolaevici Tolstoi]]
* ''{{Ill-wd|Q333236|3=Ceapaev}}'' (1923) de [[Dmitri Furmanov]]
* ''Potopul de fier'' (1924) de {{Ill-wd|Q734901|3=Alexandr Serafimovici}}
* ''{{Ill-wd|Q1393060|3=Cavaleria roșie}}'' (1926) de [[Isaac Babel]]
* ''Înfrângere'' (1927) de [[Alexandr Alexandrovici Fadeev|Alexandr Fadeev]]
* ''Orașul cucerit'' (1932) de [[Victor Serge]]
* ''Zădărnicie'' (1922) de {{Ill-wd|Q1769189|3=William Gerhardie}}
* ''{{Ill-wd|Q63707|3=Așa s-a călit oțelul}}'' (1934) de [[Nicolai Ostrovski|Nikolai Ostrovski]]
* ''{{Ill-wd|Q1962935|3=Tragedie optimistă}}'' (1934) de [[Vsevolod Vișnevski]]
* ''[[Pe Donul liniștit]]'' (1928–1940) de [[Mihail Șolohov]]
* ''{{Ill-wd|Q16954466|3=Donul curge acasă spre mare}}'' (1940) de [[Mihail Șolohov]]
* ''[[Doctor Jivago (roman)|Doctor Jivago]]'' (1957) de [[Boris Pasternak]]
* ''{{Ill-wd|Q1219874|3=Garda albă}}'' (1966) de [[Mihail Bulgakov]]
* ''{{Ill-wd|Q5004727|3=Bizanțul dăinuiește}}'' (1981) de [[Michael Moorcock]]
* ''Cevengur'' (scris în 1927, publicat pentru prima dată în 1988 în URSS) de [[Andrei Platonov]].
* ''{{Ill-wd|Q472222|3=Căderea uriașilor}}'' (2010) de [[Ken Follett]]

=== Film ===

* ''Arsenalul'' (1928)
* ''Furtună peste Asia'' (1928)
* ''[[Ceapaev (film)|Ceapaev]]'' (1934)
* ''Treisprezece'' (1936), regizat de {{Ill-wd|Q461726|3=Mihail Romm}}
* ''Suntem din Kronstadt'' (1936), regizat de {{Ill-wd|Q530521|3=Yefim Dzigan}}
* ''{{Ill-wd|Q2518268|3=Cavaler fără armură}}'' (1937)
* ''Anul 1919'' (1938), regizat de {{Ill-wd|Q507777|3=Ilia Trauberg}}
* ''Marinarii baltici'' (1939), regia A. Faintsimmer
* ''{{Ill-wd|Q2096663|3=Șciors}}'' (1939), regizat de Dovjenko
* ''{{Ill-wd|Q63707|3=Pavel Korceaghin}}'' (1956), regia A. Alov și V. Naumov
* ''[[Al 41-lea (film din 1956)|Al 41-lea]]'' (1956), regizat de [[Grigori Ciuhrai]]
* ''{{Ill-wd|Q4229887|3=Comunistul}}'' (1957), regizat de {{Ill-wd|Q1711790|3=Iuli Raizman}}
* ''[[Pe Donul liniștit (film din 1958)|Pe Donul liniștit]]'' (1958), regia [[Serghei Gherasimov]]
* ''[[Doctor Jivago (film din 1965)|Doctor Jivago]]'' (1965), regizat de [[David Lean]]
* 

== Note explicative ==
{{Notelist}}
== Note bibliografice ==
<references/>
=== Bibliografie ===
{{refbegin}}

* {{cite book|last=Allworth|first=Edward|title=Central Asia: A Century of Russian Rule|url=https://archive.org/details/centralasiacentu0000allw|url-access=registration|location=New York|publisher=Columbia University Press|year=1967|oclc=396652}}
* {{Cite book |last1=Avrich |first1=Paul |author-link=Paul Avrich |title={{Ill-wd|Q24877493|3=Kronstadt, 1921}} |date=1970 |language=en |isbn=0-691-08721-0 |publisher=Princeton University Press |location=Princeton, N.J. |oclc=67322 }}
* {{cite book|url=https://archive.org/details/swordshieldmitro00andr|url-access=registration|page=[https://archive.org/details/swordshieldmitro00andr/page/28 28]|quote=kgb cheka executions probably numbered as many as 250,000.|last1=Andrew|first1=Christopher|last2=Mitrokhin|first2=Vasili|title=The Sword and the Shield: The Mitrokhin Archive and the Secret History of the KGB|publisher={{Ill-wd|Q4034881|3=Basic Books}}|year=1999|location=New York|isbn=978-0465003129}}
* {{cite book|last=Bullock|first=David|title=The Russian Civil War 1918–22|publisher={{Ill-wd|Q2697821|3=Osprey Publishing}}|year=2008|isbn=978-1-84603-271-4|location=Oxford|url=https://books.google.com/books?id=Mk61CwAAQBAJ|access-date=26 December 2017|archive-date=28 July 2020|archive-url=https://web.archive.org/web/20200728140213/https://books.google.com/books?id=Mk61CwAAQBAJ|url-status=live}}
* {{cite book| last1 = Calder| first1 = Kenneth J.| title = Britain and the Origins of the New Europe 1914–1918| url = https://books.google.com/books?id=nME8AAAAIAAJ| series = International Studies| location = Cambridge| publisher = Cambridge University Press| date = 1976| isbn = 978-0521208970| access-date = 2017-10-06}}
* {{Cite book|url=https://muse.jhu.edu/book/34982|title=The Russian Revolution, Volume II: 1918–1921: From the Civil War to the Consolidation of Power|last=Chamberlin|first=William Henry|publisher=Princeton University Press|year=1987|isbn=978-1400858705|location=Princeton, NJ|url-access=subscription|via=Project MUSE|access-date=27 December 2017|archive-date=27 December 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20171227180409/https://muse.jhu.edu/book/34982|url-status=live}}
* {{cite book|last1=Coates|first1=W. P.|last2=Coates|first2=Zelda K.|author-link=W. P. Coates|author-link2=Zelda Kahan|title=Soviets in Central Asia|location=New York|publisher=Philosophical Library|year=1951|oclc=1533874|url=https://archive.org/details/SovietsInCentralAsiaCoates}}
* {{cite book|last=Daniels|first=Robert V.|title=A Documentary History of Communism in Russia: From Lenin to Gorbachev|publisher=University Press of New England|year= 1993|location=Hanover, NH|isbn=978-0-87451-616-6}}
* {{citation | first1=Alfonsas | last1=Eidintas | first2=Vytautas | last2=Žalys | first3=Alfred Erich | last3=Senn | title=Lithuania in European Politics: The Years of the First Republic, 1918–1940 | edition=Paperback | url=https://books.google.com/books?id=0_i8yez8udgC&pg=PA33 | year=1999 | publisher=St. Martin's Press | location=New York | isbn=0-312-22458-3 }}
* {{cite book|last=Erickson|first=John.|title=The Soviet High Command: A Military-Political History, 1918–1941: A Military Political History, 1918–1941 |publisher=Westview Press, Inc.|year= 1984|isbn=978-0-367-29600-1}}
* {{Cite book|title=A People's Tragedy: A History of the Russian Revolution|last=Figes|first=Orlando|publisher=Viking|year=1997|isbn=978-0670859160|location=New York|url-access=registration|url=https://archive.org/details/peoplestragedyhi00fige}}
* {{cite book|author-link=Robert Gellately|last=Gellately|first=Robert|title=Lenin, Stalin, and Hitler: The Age of Social Catastrophe|location=New York|publisher=Knopf|year=2007|isbn=978-1-4000-4005-6}}
* Grebenkin, I.N. "The Disintegration of the Russian Army in 1917: Factors and Actors in the Process." ''Russian Studies in History'' 56.3 (2017): 172–187.
* {{cite book|last1= Haupt|first1= Georges|last2= Marie|first2= Jean-Jacques|name-list-style= amp|title= Makers of the Russian revolution|publisher= George Allen & Unwin|place= London|year= 1974|isbn= 978-0801408090|url-access= registration|url= https://archive.org/details/makersofrussianr0000haup}}
* {{cite book|first=Peter|last=Holquist|title=Making War, Forging Revolution: Russia's Continuum of Crisis, 1914–1921|location=Cambridge|publisher=Harvard University Press|year=2002|isbn=0-674-00907-X}}
* {{Cite book|url=https://books.google.com/books?id=vREGB60UPWMC|title=Civil War in South Russia, 1919–1920: The Defeat of the Whites|last=Kenez|first=Peter|publisher=University of California Press|year=1977|isbn=978-0520033467|location=Berkeley|author-link=Peter Kenez}}
* {{cite book|last=Kinvig|first=Clifford|title=Churchill's Crusade: The British Invasion of Russia, 1918–1920|publisher=Hambledon Continuum|year=2006|isbn=978-1847250216|location=London}}
* {{cite book|first=G. F. |last=Krivosheev|title=Soviet Casualties and Combat Losses in the Twentieth Century|url={{google books |plainurl=y |id=CTTfAAAAMAAJ}}|year=1997|location=London|publisher=Greenhill Books|isbn=978-1-85367-280-4}}
* {{cite book|last=Mawdsley|first=Evan|title=The Russian Civil War|location=New York|publisher=Pegasus Books|year=2007|isbn=978-1681770093|url=https://archive.org/details/russiancivilwar00evan|url-access=registration|ref=harv}}
* {{cite book|last=Overy|first=Richard|title=The Dictators: Hitler's Germany and Stalin's Russia|location=New York|publisher=W.W. Norton & Company|year=2004|isbn=978-0-393-02030-4|url=https://archive.org/details/dictators00rich|url-access=registration}}
* {{cite book|first=Teresa|last=Rakowska-Harmstone|author-link=Teresa Rakowska-Harmstone|title=Russia and Nationalism in Central Asia: The Case of Tadzhikistan|url=https://archive.org/details/russianationalis0000rako|url-access=registration|location=Baltimore|publisher=Johns Hopkins Press|year=1970|isbn=978-0801810213}}
* {{cite book|last=Read|first=Christopher|title=From Tsar to Soviets|location=Oxford|publisher=Oxford University Press|year=1996|isbn=978-0195212419}}
* {{cite book|last=Rosenthal|first=Reigo|title=Loodearmee|language=et |trans-title=Northwestern Army|year=2006|publisher=Argo|location=Tallinn|isbn=9949-415-45-4}}
* {{cite book|last=Ryan|first=James|year=2012|url=https://www.routledge.com/Lenins-Terror-The-Ideological-Origins-of-Early-Soviet-State-Violence/Ryan/p/book/9781138815681|title=Lenin's Terror: The Ideological Origins of Early Soviet State Violence|location=London|publisher=[[Routledge]]|isbn=978-1-138-81568-1|access-date=15 May 2017|archive-date=11 November 2020|archive-url=https://web.archive.org/web/20201111070149/https://www.routledge.com/Lenins-Terror-The-Ideological-Origins-of-Early-Soviet-State-Violence/Ryan/p/book/9781138815681|url-status=live}}
* {{cite book|first=George|last=Stewart|title=The White Armies of Russia A Chronicle of Counter-Revolution and Allied Intervention|year=2009|isbn= 978-1847349767}}
* {{Cite encyclopedia|title=Faustschlag, Operation|encyclopedia=World War I: The Definitive Encyclopedia and Document Collection|publisher=ABC-CLIO|location=Santa Barbara, CA|url=https://books.google.com/books?id=DBwTBQAAQBAJ|last1=Smith|first1=David A.|date=2014|pages=554–555|isbn=978-1851099658|first2=Spencer C.|last2=Tucker|access-date=27 December 2017|archive-date=15 February 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170215195340/https://books.google.com/books?id=DBwTBQAAQBAJ|url-status=live}}
* {{cite book|first=John M.|last=Thompson|title=A Vision Unfulfilled. Russia and the Soviet Union in the Twentieth Century|url=https://archive.org/details/visionunfulfille00thom|url-access=registration|location=Lexington, MA|year=1996|isbn=978-0669282917}}
* {{cite book|first=Dmitri|last=Volkogonov|title=Trotsky: The Eternal Revolutionary|others=Translated and edited by Harold Shukman|location=London|publisher=HarperCollins Publishers|year=1996|isbn= 978-0002552721}}
* {{cite book|first=Geoffrey|last=Wheeler|title=The Modern History of Soviet Central Asia|location=New York|publisher=Frederick A. Praeger|year=1964|oclc=865924756 }}
{{refend}} 

== Lectură suplimentară ==
{{refbegin}}
* Acton, Edward, V. et al. eds. ''Critical companion to the Russian Revolution, 1914–1921'' (Indiana UP, 1997).
* Brovkin, Vladimir N. (1994). ''Behind the Front Lines of the Civil War: Political Parties and Social Movements in Russia, 1918–1922''. Princeton UP. [https://www.amazon.comdp/0691633770/ excerpt] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20200728140214/https://www.amazon.com/Behind-Front-Lines-Civil-War/dp/0691633770/ |date=28 July 2020 }}
* Dupuy, T. N. ''The Encyclopedia of Military History'' (many editions) Harper & Row Publishers.
* Ford, Chris. "Reconsidering the Ukrainian Revolution 1917–1921: The Dialectics of National Liberation and Social Emancipation." ''Debatte'' 15.3 (2007): 279–306.
* {{Ill-wd|Q2063768|3=Peter Kenez}}. ''Civil War in South Russia, 1918: The First Year of the Volunteer Army'' (U of California Press, 1971).
* Lincoln, W. Bruce. ''Red victory: A history of the Russian Civil War'' (1989).
* Luckett, Richard. ''The White Generals: An Account of the White Movement and the Russian Civil War'' (Routledge, 2017).
* Marples, David R. ''Lenin's Revolution: Russia, 1917–1921'' (Routledge, 2014).
* Moffat, Ian, ed. ''The Allied Intervention in Russia, 1918–1920: The Diplomacy of Chaos'' (2015)
* Polyakov, Yuri. ''[https://archive.org/details/civilwarrussia The Civil War in Russia: Its Causes and Significance]'' (Novosti, 1981).
* Serge, Victor. ''Year One of the Russian Revolution'' (Haymarket, 2015).
* Smele, Jonathan D. {{"'}}If Grandma had Whiskers...': Could the Anti-Bolsheviks have won the Russian Revolutions and Civil Wars? Or, the Constraints and Conceits of Counterfactual History." ''Revolutionary Russia'' (2020): 1–32. {{doi|10.1080/09546545.2019.1675961}}. {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20200728140215/https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/09546545.2019.1675961 |date=28 July 2020 }}
* Smele, Jonathan. ''The 'Russian' Civil Wars, 1916–1926: Ten Years That Shook the World'' (Oxford UP, 2016).
* Smele, Jonathan D. ''Historical Dictionary of the Russian Civil Wars, 1916–1926'' (2 Vol. Rowman & Littlefield, 2015).
* Stewart, George. ''The White Armies of Russia: A Chronicle of Counter-Revolution and Allied Intervention'' (2008) [https://www.amazon.com/Armies-Russia-Chronicle-Counter-Revolution-Intervention/dp/1847349765/ excerpt] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20150627113844/http://www.amazon.com/Armies-Russia-Chronicle-Counter-Revolution-Intervention/dp/1847349765 |date=27 June 2015 }}
* Stone, David R. "The Russian Civil War, 1917–1921," in ''The Military History of the Soviet Union''.
* Swain, Geoffrey (2015). ''The Origins of the Russian Civil War'' [https://www.amazon.com/dp/1138837458/ excerpt] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20200728140217/https://www.amazon.com/Origins-Russian-Civil-Modern-Wars/dp/1138837458/ |date=28 July 2020 }}
** Smele, Jonathan D. [https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/09668136.2016.1257094 "Still Searching for the 'Third Way': Geoffrey Swain's Interventions in the Russian Civil Wars"]. ''Europe-Asia Studies'' 68.10 (2016): 1793–1812.

{{Războiul Civil Rus}}
{{Control de autoritate}} 
[[Categorie:Războaiele Imperiului Otoman]]
[[Categorie:Războaiele Ucrainei]]
[[Categorie:Războaiele Uniunii Sovietice]]
[[Categorie:Războaiele Rusiei]]
[[Categorie:Revoluția Rusă]]
[[Categorie:Războaie civile bazate pe revoluții]]
[[Categorie:Anii 1910 în Rusia]]
[[Categorie:Războiul Civil Rus]]
[[Categorie:Webarchive template wayback links]]
[[Categorie:Articole cu surse în limba estonă (et)]]
[[Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite]]