Ringala

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Rymgajla)
Ringala
Date personale
Născută1367 Modificați la Wikidata
Decedată1423 (56 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiKęstutis
Birutė Modificați la Wikidata
Frați și suroriDanuta Anna[*][[Danuta Anna (Lithuanian princess, daughter of Kęstutis, Grand Duke of Lithuania, and wife of Janusz I of Warsaw)|​]]
Sigismund Kęstutaitis[*][[Sigismund Kęstutaitis (Lithuanian noble)|​]]
Vytautas[*][[Vytautas (Grand Duke of Lithuania)|​]]
Tautvilas Kęstutaitis[*][[Tautvilas Kęstutaitis (Lithuanian noble)|​]]
Vaidotas[*][[Vaidotas (Lithuanian noble)|​]]
Voishvil[*][[Voishvil |​]]
Butautas[*][[Butautas (Lithuanian noble)|​]]
Miklausė Marija[*][[Miklausė Marija |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAlexandru cel Bun
Henry of Masovia[*][[Henry of Masovia (Polish noble and bishop)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriprinț
Familie nobiliarăGiedyminowicze[*][[Giedyminowicze (Royal dynasty of the Grand Duchy of Lithuania)|​]]

Ringala (ortografiat și RymgajlaRimgaila, Ringaila, în lituaniană Rimgailė, în poloneză Ryngałła; n. 1367 – d. 1423) a fost fiica lui Birutė și Kęstutis, Mare Duce al Lituaniei⁠(d), și sora lui Vytautas cel Mare⁠(d). Rimgailė este un nume precreștin lituanian dual-derivat construit din rim- (rimti - „fii calm”) + gail- (gailas - „puternic”), care este destul de comun în prezent în Lituania.[1]

Prin căsătoria cu Henric de Mazovia⁠(d), ea a devenit prințesă de Mazovia pentru aproximativ un an, până la moartea soțului ei, în iarna 1392–1393.[2] Jan Długosza scris în cronicile sale că, pentru a se căsători cu ea, Henric a renunțat la titlul de episcop de Płock⁠(d). Ea a fost printre cei suspectați de moartea lui Henric.

O a doua căsătorie (1419-1421) a fost cu Alexandru cel Bun, Voievodul Moldovei (1400–1432). După un divorț motivat politic, ea a primit orașul vamal Siret și 40 de sate. De asemenea, ca parte a acordului de divorț, Alexandru cel Bun a promis să plătească o viață întreagă venituri în valoare de 600 de ducați maghiari de aur sau de florini, plătibili în două rate.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ lt Sensul numelui
  2. ^ Gudavičius, Edvardas (1999). Lietuvos istorija. Nuo seniausių laikų iki 1569 metų, p.173. ISBN: 9986-39-112-1.
  3. ^ Octavian Iliescu, The History of Coins in Romania, Editura Encyclopedica, București, 2002