Rodelinda a longobarzilor
| Rodelinda a longobarzilor | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 510 d.Hr.  |
| Decedată | secolul al VI-lea d.Hr. |
| Părinți | Hermanfrid de Thuringia Amalaberga[1] |
| Frați și surori | Amalafrid |
| Căsătorită cu | Audoin al longobarzilor |
| Copii | Grasulf I de Friuli Bruder oder Schwester (?)[*][1] Alboin al longobarzilor[1] |
| Ocupație | consoartă[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | regină consoartă |
| Familie nobiliară | dinastia Amali[*] |
Modifică date / text  | |
Rodelinda (secolul al VI-lea) a fost o regină a longobarzilor, având ca soț pe regele Audoin și mama lui Alboin.[2]
Rodelinda a fost prima soție a lui Audoin, pe atunci regent în numele regelui minor Walthari în perioada dintre 540 și 546/547, devenit ulterior rege cu drepturi depline până la o dată de după 552. Ea i-a dăruit acestuia un fiu, pe succesorul său Alboin.[3]
Nu se știe cu certitudine când a avut loc căsătoria Rodelindei cu Audoin. Cronicarul contemporan Procopius din Cezareea vorbește despre stabilirea unei căsătorii a lui Audoin cu o soră a lui Amalafrid, un principe de sânge regal amestecat ostrogot și thuringian. Logodna a fost pusă la cale de către împăratul bizantin Iustinian I la o dată undeva între 540 și 552, iar această nenumită soție ar putea fi acea Rodelinda amintită de către cronicarul longobard Paul Diaconul. Această teorie a întâmpinat obiecții, care merg pe ideea că respectiva căsătorie a avut loc în anii '30 ai acelui secol.[4] Alți savanți tind să accepte identificarea, sesizând importanța legăturii pe care regii longobarzi căutau să o stabilească cu Regalitatea ostrogotă, iar o astfel e căsătorie l-ar fi transformat pe Audoin într-un moștenitor legitim al tronurilor ostrogot și thuringian.[5]
O altă explicație asupra originilor Rodelindei este oferită de István Boná, care consideră că ea ar fi putut fi o prințesă bavareză, diferită de prințesa thuringină cu care Audoin s-ar fi logodit mai târziu.[6]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 Darryl Roger Lundy. „Rodelinda a longobarzilor” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824.
- ↑ J. Jarnut, Storia dei Longobardi, 1995, p. 19.
- ↑ J. Martindale, Prosopography, 1992, s. v. Audoin, p. 152 – 153.
- ↑ J. Martindale, Prosopography; P. Amory, People and Identity in Ostrogothic Italy, 2003, p. 462.
- ↑ H. Schutz, Tools, Weapons, and Ornaments, 2001, p. 79; F. Curta, The Making of the Slavs, 2001, p. 191.
- ↑ I. Boná, A l'aube du moyen age, 1976, p. 25.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Patrick Amory, People and Identity in Ostrogothic Italy, 489 – 554, Cambridge, Cambridge University Press, 2003, ISBN 0-521-52635-3.
- István Boná, A l'aube du Moyen Age: Gépides et Lombards dans le bassin des Carpates, Budapest, Corvina Press, 1974 [1976], ISBN 963-13-4494-0.
- Florin Curta, The Making of the Slavs: History and Archaeology of the Lower Danube Region, c. 500 – 700, Cambridge, Cambridge University Press, 2001, ISBN 0-521-80202-4.
- Jörg Jarnut, Storia dei Longobardi, Torino, Einaudi, 1982 [1995], ISBN 88-06-13658-5.
- John R. Martindale (ed.), Prosopography of the Later Roman Empire - Volume III: A.D. 527 – 641, Cambridge, Cambridge University Press, 1992, ISBN 978-0521201605.
- Herbert Schutz, Tools, Weapons and Ornaments: Germanic Material Culture in Pre-Carolingian Central Europe, 400 – 750, Leiden, Brill, 2001, ISBN 90-04-12298-2.