Sari la conținut

Rinocer de Sumatra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dicerorhinus sumatrensis

Dicerorhinus sumatrensis
Stare de conservare

specie în pericol iminent[1]
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
DomeniuEukaryota
SupraregnHolozoa
RegnAnimalia
SubregnEumetazoa
PhylumChordata
SubîncrengăturăVertebrata
InfraîncrengăturăGnathostomata
SupraclasăSarcopterygii
ClasăMammalia
SubclasăTetrapodomorpha
InfraclasăElpistostegalia
SupraordinLaurasiatheria
OrdinPerissodactyla
MagnordinBoreoeutheria
FamilieRhinocerotidae
GenDicerorhinus
Nume binomial
Dicerorhinus sumatrensis[2][3]
G.Fisch.Waldh., 1814
Areal de răspândire
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rinocerul de Sumatra (Dicerorhinus sumatrensis), cunoscut și sub numele de rinocer păros sau rinocer asiatic cu două coarne, este un membru al familiei Rhinocerotidae, și una dintre cele cinci specii extante de rinoceri; este singura specie existentă din genul Dicerorhinus. Este cel mai mic rinocer, deși este totuși un mamifer de talie mare; are o înălțime la greabăn de 112-145 cm, o lungime a capului și a corpului de 2,36-3,18 m, și o coadă de 35-70 cm. Greutatea sa variază între 500 și 1.000 kg, cu o medie de 700–800 kg. La fel ca ambele specii africane, are două coarne; cel mai mare este cornul nazal, de obicei de 15–25 cm, în timp ce celălalt corn este de obicei un ciot. O blană roșcat-maronie acoperă cea mai mare parte a corpului rinocerului de Sumatra.

Rinocerul de Sumatra a locuit odată în pădurile tropicale, mlaștinile și pădurile montane din India, Bhutan, Bangladesh, Myanmar, Laos, Thailanda, Malaezia, Indonezia și sud-vestul Chinei, în special în Sichuan.[4][5] În prezent, este pe cale de dispariție, cu doar cinci populații semnificative în sălbăticie: patru în Sumatra și una în Borneo, cu o populație totală estimată la mai puțin de 80 de indivizi maturi.[6][7] Specia a fost exterminată în Malaezia în 2019, iar una dintre populațiile din Sumatra ar putea fi deja dispărută. În 2015, cercetătorii au anunțat că rinocerul din Borneo a dispărut în partea de nord a insulei Borneo, în Sabah.[8] La începutul anului 2016, a fost descoperită o populație mică în Kalimantanul de Est.[9]

Rinocerul de Sumatra este un animal în mare parte solitar, cu excepția perioadei de împerechere și a creșterii puilor. Este cea mai vocală specie de rinocer, și comunică și prin marcarea solului cu picioarele, răsucirea puieților în diferite modele, și lăsarea excrementelor. Specia este mult mai bine studiată decât rinocerul javanez, la fel de retras, în parte datorită unui program care a adus 40 de rinoceri de Sumatra în captivitate, cu scopul de a conserva specia. Existau puține sau deloc informații despre procedurile care ar fi putut ajuta la reproducerea ex situ. Deși un număr de rinoceri au murit odată ajunși la diferite destinații, și nu s-au produs descendenți timp de aproape 20 de ani, rinocerii erau cu toții condamnați în pădurea lor care urma să fie defrișată.[10]

Galerie

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2”. . Wikidata Q115962546. Accesat în .
  2. ↑ „Integrated Taxonomic Information System” (în engleză). . Wikidata Q82575. Accesat în .
  3. ↑ Don E. Wilson; DeeAnn Reeder, ed. (). Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (în engleză) (ed. 3). Baltimore: Johns Hopkins University Press. ISBN 0-8018-8221-4. LCCN 2005001870. OCLC 57557352. OL 3392515M. Wikidata Q1538807.
  4. ↑ Chapman, J. (). The Art of Rhinoceros Horn Carving in China. London: Christie's Books. p. 27. ISBN 0-903432-57-9.
  5. ↑ Schafer, Edward H. (1963) The Golden Peaches of Samarkand: A study of T'ang Exotics. University of California Press. Berkeley and Los Angeles. p. 83
  6. ↑ „Rhino population figures”. SaveTheRhino.org. . Accesat în .
  7. ↑ Pusparini, W.; Sievert, P.R.; Fuller, T.K.; Randhir, T.O.; Andayani, N. (). „Rhinos in the parks: An island-wide survey of the last wild population of the Sumatran Rhinoceros”. PLOS ONE. 10 (9): e0139982. Bibcode:2015PLoSO..1036643P. doi:10.1371/journal.pone.0136643 Accesibil gratuit. PMC 4574046 Accesibil gratuit. PMID 26376453.
  8. ↑ Havmøller, R.G.; Payne, J.; Ramono, W.; Ellis, S.; Yoganand, K.; Long, B.; Dinerstein, E.; Williams, A.C.; Putra, R.H.; Gawi, J.; Talukdar, B.K.; Burgess, N. (). „Will current conservation responses save the Critically Endangered Sumatran rhinoceros Dicerorhinus sumatrensis?”. Oryx. 50 (2): 355–359. doi:10.1017/S0030605315000472 Accesibil gratuit.
  9. ↑ „15 Bornean rhinos discovered in Kalimantan?”. Mongabay. . Accesat în .
  10. ↑ Nardelli, F. 2014 The last chance for the Sumatran rhinoceros?. Pachyderm 55: 43–53 http://www.rhinoresourcecenter.com/index.php?s=1&act=refs&CODE=ref_detail&id=1411778068

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
 Acest articol referitor la subiecte din zoologie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rinocer_de_Sumatra&oldid=17958519