Retragerea Armatei Mackensen din România în 1918

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Retragerea Armatei Mackensen din România în 1918
Parte din Participarea României la Primul Război Mondial,istoria Germaniei în Primul Război Mondial[*] Modificați la Wikidata
Informații generale
Perioadă Modificați la Wikidata
LocRomânia

Retragerea Armatei Mackensen din România în 1918 s-a făcut în grabă prin Ungaria revoluționară, aflată într-o perioadă de tulburări și anarhie, sub comanda feldmareșalului August von Mackensen și prin Austria. Majoritatea militarilor armatei a ajuns în Germania. Doar o mică parte a acestora, printre care s-a aflat și comandantul suprem, a fost internată în Ungaria.[1]

Retragerea de pe teritoriul Munteniei[modificare | modificare sursă]

Efectivul trupelor de uscat existent înainte de retragere era de 200.000 de oameni. La 28 octombrie/11 noiembrie 1916 Regele Ferdinand a ordonat Armatei Românieimobilizeze din nou. În aceeași zi, trupele generalului Berthelot au trecut Dunărea pe la Giurgiu și Guvernul României a trimis un ultimatum feldmareșalului Mackensen, ca să evacueze România cu trupele sale. Evacuarea a început a doua zi, pe 29 octombrie/12 noiembrie 1918.[2] Conform ordinului feldmareșalului, în timpul retragerii podurile și tunelurile găsite urmau să fie distruse.[1]

Retragerea prin Transilvania[modificare | modificare sursă]

Prin Articolul 11 al Convenției militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918, a fost stabilit un termen de 15 zile pentru traversarea Ungariei, comunicațiile telegrafice și poștale ale acesteia cu Germania urmând a fi făcute numai sub control Aliat.[3] Aceste dispoziții au fost nerealiste.[4]

La Brașov a fost consemnat un incident, în cadrul căruia trupele române au intrat în contact cu ariergarda Armatei Mackensen (Grupul de Est), care a încercat să opună rezistență în gară.[5]

În efortul său de a împiedica avansul trupelor române în Ardeal, guvernul ungar a încercat să trateze cu Armata Mackensen, ca aceasta să se opună trecerii armatelor române în Transilvania.[6]

Pe drumul retragerii, Armata Mackensen a început să se destrame treptat, soldații vânzând atât bunuri din inventarul propriei intendențe, cât și armele pe care le dețineau.[1]

În efortul său de a-și dota trupele aflate în curs de constituire sau reorganizare pe teritoriul transilvănean, Armata României a cumpărat cai de la militarii germani.[7]

Retragerea prin restul Ungariei[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Klein, Günter; Ocupația germană în România din 1916-1918 în lumina memorialisticii germane despre Primul Război Mondial; Document, 4 (42)/ 2008 Arhivat în , la Wayback Machine.; p. 7; accesat la 18 decembrie 2020
  2. ^ Dabija, G. A.; Armata română în războiul mondial (1916 – 1918), vol. IV; Tip. „Lupta” N. Stroilă; București; 1937; p 671
  3. ^ en Military arrangements with Hungary, Convention signed at Belgrade 13 noiembrie 1918, regulating conditions for application in Hungary of armistice with Austria-Hungary of 3 noiembrie 1918; Effective from 13 noiembrie 1918, translation; 1919 For. ReI. (Paris Peace Conference, II) 183; Senate Document 147, 66th Congress, 1st session; pp. 21-22 (2-3 PDF) accesat la 18 decembrie 20202
  4. ^ Studiu istoric, Iancu, 2002; p. 22 (PDF)
  5. ^ Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II, Kirițescu, 1989, p. 413
  6. ^ Studiu istoric, Iancu, 2002; p. 25 (PDF)
  7. ^ Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II, Kirițescu, 1989, p. 414

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară



Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]