Sari la conținut

Reisinger Stein

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Reisinger Stein
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
PozițiaZella-Mehlis
Germania
Coordonate50°39′37″N 10°37′33″E ({{PAGENAME}}) / 50.660166°N 10.625946°E
Suprafață59 ha  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000DE5329301  Modificați la Wikidata

Reisinger Stein este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 59 ha, integral pe uscat.

Centrul sitului Reisinger Stein este situat la coordonatele 50°39′41″N 10°37′38″E / 50.6614°N 10.6272°E ({{PAGENAME}}).

Situl Reisinger Stein a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 2004 pentru a proteja 6 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în iulie 2008[1].[2][3]

Biodiversitate

[modificare | modificare sursă]

Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 7 habitate naturale: Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Fânețe montane, Grohotișuri silicioase medio-europene, la altitudine înaltă, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion.[3]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]

  • păsări (3): ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), ciocănitoare verzuie (Picus canus)
  • mamifere (3): liliac cârn (Barbastella barbastellus), liliac cu urechi mari (Myotis bechsteinii), liliac comun (Myotis myotis)

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 1 specie de amfibieni, 7 specii de mamifere, 14 specii de nevertebrate.[2]

  1. ^ a b § 33 BNatSchG i.V.m. ThürNEzVO
  2. ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Reisinger Stein”. Accesat în . 
  3. ^ a b „Reisinger Stein”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .