Sari la conținut

Ramatuelle

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ramatuelle
—  comună în Franța  —

Stemă
Stemă
Map
Ramatuelle (Franța)
Poziția geografică în Franța
Coordonate: 43°12′57″N 6°36′41″E ({{PAGENAME}}) / 43.215833333333°N 6.6113888888889°E43.215833333333; 6.6113888888889
Țară Franța
ArondismentArondismentul Draguignan
Entitate administrativ-teritorială francezăFranța metropolitană
Regiune Provența-Alpi-Coasta de Azur
Departament al Franței Var
CantonCantonul Saint-Tropez
Suprafață[1]
 - Total35,57 km²
Altitudine[4]53 m.d.m.
Populație (2022)
 - Total1.889 locuitori
Fus orarUTC+1
Cod poștal83350[2]
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation Modificați la Wikidata
Poziția localității Ramatuelle
Poziția localității Ramatuelle
Poziția localității Ramatuelle
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ramatuelle este o comună franceză, situată în departamentul Var, în regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur. Se află pe peninsula Saint-Tropez. Plaja Pampelonne, Cap Taillat și Cap Camarat formează fațada sa maritimă.

Geografie

[modificare | modificare sursă]
Map
Poziția comunei

Localizare

[modificare | modificare sursă]

Comuna se află la 10,1 km de Saint-Tropez și la 39,5 km de Fréjus.

Situată în Provence, în departamentul Var, teritoriul comunei Ramatuelle este separat de restul cantonului Sainte-Maxime printr-un arc de coline împădurite, care îl transformă într-un bazin hidrografic izolat. Acest teritoriu include două câmpii litorale, o coastă de peste 16 kilometri compusă din plaja vastă Pampelonne, alte plaje mai mici și capurile Camarat și Taillat (acesta din urmă, pe jumătate împărțit cu comuna vecină La Croix-Valmer). Satul, tipic așezărilor defensive pe culmi, se înalță pe un contrafort al colinei Paillas, la o altitudine de aproximativ 130 de metri, la sud de Saint-Tropez. De aici, domină golful Pampelonne și câmpia viticolă.

Comune limitrofe

[modificare | modificare sursă]
Gassin Gassin Saint-Tropez
La Croix-Valmer Marea Mediterană
La Croix-Valmer Marea Mediterană Marea Mediterană
Reprezentări cartografice ale comunei
Harta OpenStreetMap
Harta topografică

Geologie și relief

[modificare | modificare sursă]

Consultarea hărții geologice și a explicațiilor acesteia relevă următoarele:

Capul Taillat.

Rocile substratului care ies la suprafață în comuna Ramatuelle, precum și în întreaga peninsulă Saint-Tropez, aparțin „soclului primar”[5] provensal. Acestea sunt roci cristalinofiliene, componente ale masivelor Maures și Esterel.

Situate la est de o mare falie nord-sud, cunoscută sub numele de „accidentul Grimaud, Moulins de Paillas”, formațiunile observabile pe terenurile comunei sunt constituite în principal din gnaisuri mai mult sau mai puțin feldspatice și granit.

Gnaisurile: Acestea sunt roci cu facies eterogen, uneori micacee, dar întotdeauna puternic feldspatice. În unele zone, faciesul devine anatectic. Fenocristalele de feldspat, uneori abundente, dau naștere unor gnaisuri cu ochiuri (embréchite), vizibile în zona Pampelonne.

De-a lungul țărmului, în zona Cap Pinet și Capon, se pot observa bancuri și amigdale de pegmatite, precum și alternanțe de strate cu grosimi variind de la câțiva milimetri la câțiva decimetri, formate din gnaisuri fine și micacee feldspatice.

Variabilitatea acestor faciesuri de gnaisuri poate fi interpretată ca rezultat al unei eterogenități a materialelor originare, deoarece gradul de metamorfism, destul de avansat (mezonă), este, de altfel, aproximativ același pentru aceste diferite roci.

Granitul din Camarat: Acesta iese la suprafață de la Capul Camarat până la Escalet, formând o bandă orientată est-vest. Este un granit cu granulație medie, bogat în cuarț și micacee (muscovit și biotit). Puternic diaclasat și discordant în raport cu structura principală, acest granit este intruziv în gnaisurile care apar local sub formă de enclave. Vârsta sa nu este cunoscută.

Seismicitate

[modificare | modificare sursă]

În departamentul Var există trei zone de seismicitate:

  • Zona 0 cu risc neglijabil (aceasta include multe dintre comunele de pe litoralul varois, precum și o parte dintre comunele din centrul departamentului Var; cu toate acestea, aceste comune nu sunt protejate împotriva unui posibil efect de tsunami cauzat de un seism în mare).
  • Zona 1a cu risc foarte scăzut (include în principal comunele situate într-o bandă care se întinde de la muntele Sainte-Victoire până la masivul Esterel).
  • Zona 1b cu risc scăzut (acesta este cel mai ridicat risc din departament, dar care nu atinge cel mai înalt nivel de evaluare națională, și afectează douăzeci și una de comune din nordul departamentului).

Comuna Ramatuelle se află în zona seismică cu risc foarte scăzut 1a[6].

Hidrografie și ape subterane

[modificare | modificare sursă]

Comuna este traversată de mai multe pâraie de coastă fără sursă sau alimentare permanentă, care joacă un rol important în mod periodic în timpul furtunilor. Principalele pâraie, de la sud la nord, sunt:

  • La Liquette[7]
  • Le Gros Vallat, cel mai important pârâu al comunei
  • L'Oumède[8]
  • Les Baraques
  • La Mattarane
  • Le Beauqui[9]
  • Le Pascati
  • Le Tahiti[10]
  • Les Mares
  • La Rouillère
  • Le Pinet

Pâraiele La Rouillère și Les Mares continuă pe teritoriul comunei Gassin. Pârâul La Liquette se varsă în Gros Vallat. Celelalte pâraie se varsă în mare de-a lungul plajei Pampelonne.

Clima

[modificare | modificare sursă]

În 2010, clima comunei este de tip mediteranean autentic, conform unui studiu realizat de Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) , bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000[11]. În 2020, Météo-France publică o tipologie a climatului din Franța metropolitană, conform căreia comuna este expusă unui climat mediteranean și se află în regiunea climatică Var, Alpes-Maritimes, caracterizată prin precipitații abundente toamna și iarna (250-300 mm toamna), o insolație foarte bună vara (fracție de insolație > 75%), ierni blânde (8 °C) și puțină ceață[12].

Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 15,7 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,2 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 838 mm, cu 7 zile de precipitații în ianuarie și 1,4 zile în iulie[11]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Cogolin la 8 km distanță[13], este de 15,6 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 958,0 mm[14][15].

Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020[16]. Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022[17].

Urbanism

[modificare | modificare sursă]

Tipologie

[modificare | modificare sursă]

La 1 ianuarie 2024, Ramatuelle este clasificată drept comună rurală cu habitat dispersat, conform noii grile de densitate comunală în șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 1][18][19][20] în 2022. Comuna face parte din unitatea urbană Saint-Tropez[n 2], o aglomerație intra-departamentală care cuprinde trei comune, din care Ramatuelle este o comună de periferie[n 3][21][22]. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a orașului Saint-Tropez, din care este o comună de coroană[n 4][22]. Această zonă, care cuprinde 3 comune, este clasificată în zonele cu mai puțin de 50.000 de locuitori[23][24].

Comuna, situată pe malul Mării Mediterane, este, de asemenea, o comună litorală în sensul legii din 3 ianuarie 1986, cunoscută sub numele de legea litoralului[n 5][27]. Dispoziții urbanistice specifice se aplică aici pentru a proteja spațiile naturale, siturile, peisajele și echilibrul ecologic al litoralului, cum ar fi, de exemplu, principiul interdicției de construire în afara zonelor urbanizate pe fâșia litorală de 100 de metri sau mai mult, dacă planul local de urbanism prevede acest lucru[28].

Căi de comunicație și transport

[modificare | modificare sursă]

Căi rutiere

[modificare | modificare sursă]

Satul Ramatuelle este accesibil pe drumul departamental RD 61 dinspre Gassin și pe drumul departamental RD 93 dinspre La Croix-Valmer și Saint-Tropez. Acesta din urmă deservește o mare parte din plajele comunei.

Cea mai apropiată ieșire de pe autostrada A8 este Ieșirea 36 Le Muy, accesibilă prin drumul departamental RD 25 până la Sainte-Maxime și apoi prin drumul departamental RD 559 până la Gassin.

Căi feroviare

[modificare | modificare sursă]

Cele mai apropiate gări TGV sunt:

Transport aerian

[modificare | modificare sursă]

Cele mai apropiate aeroporturi sunt:

Ramatuelle este comuna din Peninsula Saint-Tropez cu cel mai mare număr de heliporturi[29] (platforme destinate primirii ocazionale a elicopterelor, în afara aeroporturilor[30]). În câțiva ani, Peninsula Saint-Tropez a devenit, în timpul sezonului estival, cel mai important heliport din Europa[31].

Porturi

[modificare | modificare sursă]

Porturi din regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur:

Toponimie

[modificare | modificare sursă]

Unele lucrări din secolul al XVIII-lea, în mare parte depășite în ceea ce privește toponimia, atribuie numele Ramatuelle populației Camatullici[32][33], care ar fi locuit teritoriul dintre Toulon și Golful Grimaud, menționată de Pliniu cel Bătrân sub denumirea de regio Camatullicorum[34]. Se presupune că Ramatuelle ar fi păstrat acest nume. Totuși, trecerea de la C- inițial la R- inițial ridică dificultăți. În plus, Pliniu menționează și denumirea regio Camactulicorum[35].

O altă ipoteză din secolul al XVIII-lea sugerează că Ramatuelle ar putea deriva dintr-o formare toponimică latină bazată pe rama („vâslă”) sau greacă, pe cama („muncă grea, trudă forțată, suferință”)[36]. În acest caz, lipsește explicația pentru elementul -tuelle, care rămâne inanalizabil. De asemenea, termenul latin pentru vâslă este remus, nu rama.

Évariste Lévi-Provençal consideră că toponimul Ramatuelle derivă din arabă: Rahmat-ûllah („milă divină”)[37][38]. De fapt, Ramatuelle și întreaga peninsulă Saint-Tropez au fost sub dominație arabo-musulmană între 890 și 972. Arabii cunoșteau două locuri din regiune sub denumirile Jabal al-Qilâl („muntele piscurilor”)[39] și Farakhshinit, o formă arabizată a latinei vulgare FRAXINETU („pădure de frasini”), legată de al doilea element din numele localității La Garde-Freinet[40].

În schimb, toponimiștii (Albert Dauzat, Charles Rostaing, Ernest Nègre etc.) nu au analizat originea numelui Ramatuelle[41][42][43][44], ceea ce implică în mod implicit că resping ipotezele anterioare și nu dispun de suficiente elemente pentru a propune o explicație pertinentă. Cu toate acestea, Ernest Nègre notează: „[Arabii] au avut, de asemenea, ascunzători pe coasta provensală, cum ar fi la Garde-Freinet, astfel încât este posibil să li se atribuie denumirea unor toponime. Totuși, cele mai multe ipoteze formulate în acest sens sunt lipsite de seriozitate.”

Aceasta este motivul pentru care el nu adoptă ipoteza formulată de Évariste Lévi-Provençal.

Astfel, elementul toponimic -Freinet (din Fraxineto în jurul anului 993) provine direct din termenul roman[45], o variantă contractată a cuvântului fraissinet, care în occitană înseamnă „pădure de frasini”[n 6].

Sufixul provençal -ella (echivalent cu sufixul francez -elle) poate fi analizat, în principiu, ca sufixul diminutiv feminin galo-roman -ELLA, de origine latină. Radicalul Ramatu- este obscur și ar putea avea legătură cu substratul liguric, o limbă foarte puțin cunoscută, dar care, probabil, a contribuit la specificitatea toponimiei provensale comparativ cu cea din restul Galiei (de exemplu, Manosque, Venasque, Branoux, Cimiez etc.)[46].

În acest caz, terminația ar putea reprezenta un sufix -élu, confundat prin analogie cu sufixul diminutiv latin -ellu(m). Se consideră că sufixul -élu poate fi recunoscut în numele Cimiez (grecescul Kemenelon, latinescul Cemenelum), iar Charles Rostaing precizează că acesta este sigur atestat doar în acest toponim[46].

Istorie

[modificare | modificare sursă]

Preistorie

[modificare | modificare sursă]

Unul dintre dolmenele din Var cele mai apropiate de țărm se află pe teritoriul comunei Ramatuelle, în golful Briande. Dolmenul din Briande este situat în partea de vest a peninsulei Cap Taillat, la doi sau trei metri deasupra nivelului mării. Datând de la sfârșitul Neoliticului, acesta este format din dale de șist înfipte în sol, care sunt singurele rămășițe ale camerei funerare, ușa și coridorul fiind distruse. Cercetat în 1939 și în 1958, situl a oferit unelte precum vârfuri de săgeți, topoare lustruite etc. Fragmentele de ceramică sunt abundente. De asemenea, au fost descoperite pandantive din cuarț, mărgele din roci verzi și fragmente umane. Arheologii au dedus că, în acea epocă îndepărtată, Cap Taillat era locuit de pescari[47].

Antichitate

[modificare | modificare sursă]

Zona era populată de un trib celtoligur numit Camatullique, înainte de a fi colonizată de romani. Aceștia au instalat două ferme în apropiere de plaja Pampelonne, Ferma Baraques și Ferma Salettes, care încă păstrează elemente arhitecturale romane. În acea perioadă, marea pătrundea până la această mică colonie[48].

Evul Mediu

[modificare | modificare sursă]

În secolul al IX-lea, regiunea a fost ocupată de sarazini timp de optzeci și doi de ani. Aceștia au lăsat puține urme arhitecturale, însă li se atribuie, probabil, câteva toponime, precum numele Ramatuelle. Sarazinii au fost alungați de către contele Guillaume de Provence, supranumit Liberatorul, iar în anul 1056, teritoriul Ramatuelle a fost cedat abației Saint-Victor din Marsilia, care a început reconstrucția satului. Ruinele de ziduri vizibile în prezent datează din acea perioadă.

Războiul Uniunii de la Aix a reprezentat o perioadă de tulburări pentru sat, între anii 1389 și 1399, când regiunea a fost devastată și jefuită de trupele lui Raimond de Turenne, cunoscut sub numele de Ciuma Provencei.

Planul satului concentric.

În secolul al XV-lea, locuitorii regiunii, înspăimântați de incursiunile barbare, s-au retras pe înălțimi pentru a se proteja de atacurile piraților și pentru a putea observa de departe corăbiile care se apropiau de țărm.

Renașterea

[modificare | modificare sursă]

În timpul războaielor religioase, Ramatuelle a fost o fortăreață a Ligii Catolice conduse de contele de Carcès, care se opunea legitimității regelui „protestant” Henric al IV-lea. Satul a fost asediat în 1592 de miliția din Saint-Tropez, care a distrus satul. Se povestește că locuitorii, rămași fără muniție, au aruncat stupi cu albine asupra atacatorilor loiali regelui[48].

În 1620, satul a fost complet reconstruit, doar câteva elemente ale zidului, inclusiv poarta sarazină și clopotnița bisericii, care era un fost turn de veghe, datând din perioada anterioară reconstrucției.

Epoca modernă

[modificare | modificare sursă]

Până în 1855, structura satului pare să fi rămas neschimbată timp de două secole, construit concentric pe înălțimi și dens populat, în timp ce câmpia rămânea aproape neatinsă de construcții, cu excepția câtorva hambare. Ulterior, satul s-a dezvoltat prin infrastructuri publice (primărie, lotizări, școală, drumuri). De la începutul secolului al XX-lea, au avut loc schimbări socio-culturale profunde. Policultura a fost înlocuită de cultura intensivă a viței-de-vie, iar turismul a început să se dezvolte.

Epoca contemporană

[modificare | modificare sursă]
Avion al RAF pe baza provizorie din Ramatuelle în 1944.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regiunea a fost ocupată succesiv de italieni, apoi de germani. Un grup de rezistenți din Ramatuelle s-a remarcat prin facilitarea exfiltrării agenților speciali debarcați de pe submarinul Casabianca, provenit din Alger. Plaja Pampelonne a fost un punct central al Debarcării din Provence, iar zona din interior a fost profund devastată pentru a permite instalarea unei baze militare, inclusiv a unei piste de aterizare. După război, a fost nevoie de mai mulți ani pentru a deminarea plajei, refacerea drumurilor și reconstituirea podgoriilor.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, urbanizarea câmpiei a explodat, în special prin construirea de case de vacanță.

Populația și societatea

[modificare | modificare sursă]

Date demografice

[modificare | modificare sursă]

Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[49]. Pentru comuna respectivă, primul recensământ exhaustiv în cadrul noului dispozitiv a fost realizat în 2004[50].

În 2022, comuna număra 1889 locuitori[n 7], în scădere cu -9,05 % față de 2016 (Var: +4,98 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).

Demografia în Ramatuelle (Sursa : EHESS[51], INSEE[52][53][54])
An 17931821184118561876188619011921193619621982200620142022
Populație 6005686406166848258007817699901762227121111889

Cultură locală și patrimoniu Patrimoniu civil Comuna deține numeroase elemente de patrimoniu:

  • Dolmenul de pe Cap Taillat, datând din anul 2000 î.Hr.

Menhirul de Les Buis[55]

  • Burgul castral din Pampelonne[56]
  • O poartă numită în mod eronat „sarazină”, deoarece datează din secolul al XVIII-lea[57]
  • Farul de pe Cap Camarat[58]
  • Cazarma vămii de la poalele Cap Taillat, datând din secolul al XIX-lea[59]
  • Satul de vacanță Merlier, situat pe Cap Taillat[60], clasificat conform Legii din 1930 privind peisajele, pe drumul farului Camarat (1959-1965), proiectat de arhitecții Atelierului de Montrouge în colaborare cu Louis Arretche: 35 de case de vacanță
  • Morile de vânt din Paillas și Pampelonne[61]
  • Castelul Volterra
  • Castelul Saint-Amé
  • O reședință nobiliară situată în centrul satului[62]
  • Străduțele și casele din centrul satului sunt foarte frumoase și pitorești. Mai multe scene din seria Jandarmul din Saint-Tropez au fost filmate în comuna Ramatuelle[63].
  • Memorialul rezistenților din Serviciile Speciale ale Apărării Naționale, căzuți pentru Franța.

Patrimoniu religios

[modificare | modificare sursă]

Ramatuelle deține monumente religioase deosebite, printre care:

  • Biserica Notre-Dame (din secolul al XVII-lea)[64], construită în stil rustic provensal;
  • Biserica Saint-André și clopotul său din 1682[65];
  • O capelă Sainte-Anne, cunoscută și sub numele de Capela Penitenților[66] (secolul al XVI-lea);
  • Monumentul Eroilor: comemorând conflictele franco-germane din 1914-1918 și 1939-1945, precum și Războiul din Algeria (AFN, 1954-1962)[67].

Personalități

[modificare | modificare sursă]
  • Gérard Philipe, înmormântat la Ramatuelle alături de soția sa, scriitoarea Anne Philipe.
  • Jean-Claude Brialy, organizatorul Festivalului de la Ramatuelle, deținea o proprietate în Ramatuelle.
  • Michel Boujenah, director artistic al Festivalului de la Ramatuelle din 2007.
  • Michel Berger a decedat la Ramatuelle pe 2 august 1992, în vila sa „La Grande Baie”, pe care soția sa, France Gall, a păstrat-o până la decesul ei, pe 7 ianuarie 2018.
  • Contrar unei legende persistente, Michel Constantin (1924-2003) nu este înmormântat în micuțul cimitir al comunei, deoarece a fost incinerat, iar cenușa sa a fost împrăștiată în mare[68].
  • Dominique Lapierre, scriitor și jurnalist, a locuit în această comună.
  • Jean Michel Jarre, compozitor de muzică electronică, și-a întâlnit viitoarea soție, Charlotte Rampling, pentru prima dată la Ramatuelle.
  • George Michael, cântăreț, a locuit la Ramatuelle în anii 1980.
  • Juliette Gréco a locuit la Ramatuelle din 1988 până la moartea sa în 2020[69]. În vara anului 1985, a participat la prima ediție a Festivalului de la Ramatuelle[70].

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
  2. ^ O unitate urbană este, în Franța, o comună sau un ansamblu de comune care prezintă o zonă de construcții continue (fără întreruperi de peste 200 de metri între două construcții) și care are cel puțin 2.000 de locuitori. O comună trebuie să aibă mai mult de jumătate din populația sa în această zonă construită.
  3. ^ Într-o aglomerație multicomunală, o comună este considerată oraș-centru atunci când populația sa reprezintă peste 50% din populația aglomerației sau din populația celei mai populate comune. Unitatea urbană Saint-Tropez cuprinde două orașe-centre (Gassin și Saint-Tropez) și o comună de suburbie.
  4. ^ În octombrie 2020, noțiunea de zonă metropolitană a înlocuit vechea noțiune de zonă urbană, pentru a permite comparații coerente cu alte țări din Uniunea Europeană.
  5. ^ Legea referitoare la amenajarea, protecția și valorificarea litoralului, cunoscută sub numele de Legea Litoralului, este o lege franceză care vizează reglementarea amenajării zonei de coastă pentru a o proteja împotriva exceselor speculației imobiliare și pentru a permite accesul liber al publicului la căile de acces de-a lungul litoralului. Această lege a fost adoptată în unanimitate de Parlamentul francez la 19 și 20 decembrie 1985 și a intrat în vigoare la 5 ianuarie 1986[25], în ziua următoare publicării sale în Jurnalul Oficial. Ea cuprinde un ansamblu de măsuri referitoare la protecția și amenajarea zonei litorale și a celor mai importante planuri de apă interioare. Legea Litoralului încearcă să găsească un echilibru între dezvoltarea durabilă și protecția spațiilor litorale. Articolul 1 al Legii din 3 ianuarie 1986, astăzi codificat la articolul L. 321-1 din Codul Mediului[26], definește litoralul ca fiind „o entitate geografică care solicită o politică specifică de amenajare, protecție și valorificare”.
  6. ^ Faptul că există un nume arab pentru peninsula Saint-Tropez sau pentru La Garde-Freinet nu înseamnă că acest toponim provine din arabă, la fel cum Londres, numele francez pentru Londra, sau Mayence, numele francez pentru Mainz, nu implică o origine franceză pentru aceste două toponime europene. În mod similar, Rouen, de exemplu, numită Rudhûm de către Ibrahim ibn Ya'qub, un negustor arab, și Ruðuborg de către vikingi, are o etimologie celtică ce, evident, nu are legătură cu limbile arabă sau nordică veche.
  7. ^ Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2025, înregistrată în anul 2022, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2024, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2022.

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ répertoire géographique des communes, accesat în  
  2. ^ dataset of postal codes in France,  
  3. ^ a b répertoire géographique des communes, , arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor) 
  4. ^ Q133878296,  
  5. ^ Gouvernet, Claude; Guieu, Gérard; Rousset, Claude (). Provence. Guides géologiques régionaux (în franceză). Paris: Masson. p. 7. ISBN 978-2-225-62810-8. 
  6. ^ „Sismicité du Var”. Site officiel de la préfecture du Var (în franceză). Accesat în . 
  7. ^ fr Liquette - Cours d'eau selon la version Carthage 2017  (accesat la 02/01/2025)
  8. ^ fr Oumède - Cours d'eau selon la version Carthage 2017  (accesat la 02/01/2025)
  9. ^ fr Beauqui - Cours d'eau selon la version Carthage 2017  (accesat la 02/01/2025)
  10. ^ fr Tahiti - Cours d'eau selon la version Carthage 2017  (accesat la 02/01/2025)
  11. ^ a b Joly, Daniel; Brossard, Thierry; Cardot, Hervé; Cavailhes, Jean; Hilal, Mohamed; Wavresky, Pierre (). „Les types de climats en France, une construction spatiale”. Cybergéo, revue européenne de géographie - European Journal of Geography (în franceză și engleză). 501. Accesat în . 
  12. ^ fr Zonarea climatică în Franța continentală.  (accesat la 08/05/2024)
  13. ^ fr Distanța în linie dreaptă între Ramatuelle și Cogolin  (accesat la 02/01/2025)
  14. ^ fr Stația Météo-France Cogolin - fișă climatologică - perioada 1991-2020  (accesat la 20/12/2024)
  15. ^ fr Stația Météo-France Cogolin - fișă de metadate  (accesat la 20/12/2024)
  16. ^ fr Noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020  (accesat la 14/06/2024)
  17. ^ fr Climadiag Commune France: Diagnosticați problemele climatice din comunitatea dvs  (accesat la 08/05/2024)
  18. ^ INSEE (). „Zonage rural”. observatoire-des-territoires.gouv.fr (în franceză). Accesat în . 
  19. ^ fr Comună urbană – definiție  (accesat la 08/05/2024)
  20. ^ fr Înțelegerea grilei de densitate  (accesat la 08/05/2024)
  21. ^ fr Unități urbane 2020 - Saint-Tropez  (accesat la 04/12/2024)
  22. ^ a b fr Metadatele comunei Ramatuelle  (accesat la 02/01/2025)
  23. ^ fr Zona metropolitană a orașelor 2020 - Saint-Tropez  (accesat la 04/12/2024)
  24. ^ Bellefon, Marie-Pierre de; Eusebio, Pascal; Forest, Jocelyn; Pégaz-Blanc, Olivier; Warnod, Raymond (). „En France, neuf personnes sur dix vivent dans l'aire d'attraction d'une ville”. INSEE FOCUS (în franceză). 211. Accesat în . 
  25. ^ fr Textul legii pe legifrance.gouv.fr  (accesat la 07/10/2024)
  26. ^ fr L. 321-1 din Codul de mediu francez  (accesat la 07/10/2024)
  27. ^ fr Comunele supuse legii litoralului  (accesat la 07/10/2024)
  28. ^ fr Legea privind amenajarea, protecția și valorificarea litoralului  (accesat la 07/10/2024)
  29. ^ „Hélicoptères : Actions pour une régulation urgente des mouvements d'hélicoptères”. Site officiel de la commune de Ramatuelle (în franceză). . Accesat în . 
  30. ^ „Les survols d'hélicoptères de Saint-Tropez et ses environs fortement réduits par la préfecture”. France 3 Provence-Alpes-Côte d'Azur (în franceză). . Accesat în . 
  31. ^ „Sur la Riviera, le bruit des hélicos sème la discorde”. Le Monde (în franceză). . Accesat în . 
  32. ^ Diderot, Denis; d'Alembert, Jean le Rond (). Encyclopédie, ou Dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers (în franceză). Geneva: Pellet. p. 10. 
  33. ^ Mentelle, Edme (). Encyclopédie Méthodique: Géographie Ancienne, Tome I, Volume 20 (în franceză). Paris: Panckoucke. p. 384. 
  34. ^ d'Anville, Jean-Baptiste Bourguignon (). Notice de l'ancienne Gaule, tirée des monumens romains (în franceză). Paris: Desaint & Saillant. p. 194. 
  35. ^ Christol, Michel (). „Pline l'Ancien et la formula de la province de Narbonnaise”. În Demougin, Ségolène. La Mémoire perdue. Histoire ancienne et médiévale (în franceză). Paris: Éditions de la Sorbonne. pp. 45–63. 
  36. ^ Pliniu cel Bătrân (). Histoire naturelle de Pline (în franceză). 2. Paris: Chez la veuve Desaint. p. 70. 
  37. ^ Arkoun, Mohammed; Mouttapa, Jean (). Histoire de l'islam et des musulmans en France du Moyen Âge à nos jours (în franceză). Paris: Éditions Albin Michel. p. 64. 
  38. ^ Lévi-Provençal, Évariste (). Histoire de l'Espagne musulmane (în franceză). 2. Paris: G.-P. Maisonneuve. 
  39. ^ Arkoun, Mohammed; Mouttapa, Jean (). Histoire de l'islam et des musulmans en France du Moyen Âge à nos jours (în franceză). Paris: Éditions Albin Michel. p. 59. 
  40. ^ Arkoun, Mohammed; Mouttapa, Jean (). Histoire de l'islam et des musulmans en France du Moyen Âge à nos jours (în franceză). Paris: Éditions Albin Michel. p. 56, 60. 
  41. ^ Dauzat, Albert; Rostaing, Charles (). Dictionnaire étymologique des noms de lieux en France (în franceză). Paris: Librairie Larousse. 
  42. ^ Nègre, Ernest (). Toponymie générale de la France: Formations préceltiques, celtiques, romanes (în franceză). 1. Geneva: Librairie Droz. 
  43. ^ Nègre, Ernest (). Toponymie générale de la France: Formations non-romanes; formations dialectales (în franceză). 2. Geneva: Librairie Droz. 
  44. ^ Nègre, Ernest (). Toponymie générale de la France: Formations dialectales (suite) et françaises (în franceză). 3. Geneva: Librairie Droz. 
  45. ^ Dauzat, Albert; Rostaing, Charles (). Dictionnaire étymologique des noms de lieu en France (în franceză). Paris: Librairie Guénégaud. p. 301. ISBN 2-85023-076-6. 
  46. ^ a b Rostaing, Charles (). „Chapitre II, Les Ligures”. Les noms de lieux. Que sais-je ? (în franceză) (ed. 10). Paris: Presses universitaires de France. pp. 30–31. 
  47. ^ Boyer, Frédéric; Coppens, Yves (). Guide des sites préhistoriques, Provence-Alpes-Côte-d'Azur (în franceză). Paris: Mémoires millénaires Éditions. p. 111. ISBN 2-9526647-0-6. 
  48. ^ a b Garcin, Étienne (). Dictionnaire historique et topographique de la Provence ancienne et moderne (în franceză). Draguignan: Chez l'Auteur. p. 320. 
  49. ^ fr Prezentarea recensământului populației  (accesat la 09/05/2024)
  50. ^ fr Documentație suplimentară privind recensământul  (accesat la 09/05/2024)
  51. ^ fr Ramatuelle pe pagina de internet Ldh/EHESS/Cassini  (accesat la 03/01/2025)
  52. ^ fr Populații legale 2006 Ramatuelle (83101)  (accesat la 03/01/2025)
  53. ^ fr Populații legale 2014 Ramatuelle (83101)  (accesat la 03/01/2025)
  54. ^ fr Populații legale 2022 Ramatuelle (83101)  (accesat la 03/01/2025)
  55. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Menhir : structure mégalithique  (accesat la 03/01/2025)
  56. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Bourg castral de Pampelonne  (accesat la 03/01/2025)
  57. ^ en fr La Porte Médiévale dite Porte Sarrasine  (accesat la 03/01/2025)
  58. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Phare de Camarat (Etablissement de signalisation maritime n°1481/000)  (accesat la 03/01/2025)
  59. ^ fr La Maison des Douanes au Cap Taillat  (accesat la 03/01/2025)
  60. ^ fr Village de vacances Le Merlier  (accesat la 03/01/2025)
  61. ^ fr Les Merveilles du Var - Moulins de Paillas  (accesat la 03/01/2025)
  62. ^ fr Sur les traces des Sarrazins  (accesat la 03/01/2025)
  63. ^ „Lieux de tournage du Gendarme à Ramatuelle”. autourdelouisdefunes.fr (în franceză). august 2007. Accesat în . 
  64. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Église paroissiale Notre-Dame de l'Assomption  (accesat la 03/01/2025)
  65. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - cloche  (accesat la 03/01/2025)
  66. ^ fr La Chapelle Sainte Anne  (accesat la 03/01/2025)
  67. ^ fr Monumentul Eroilor Ramatuelle  (accesat la 03/01/2025)
  68. ^ fr Cimitirul Ramatuelle  (accesat la 03/01/2025)
  69. ^ fr Juliette Gréco : visitez la maison de Juliette Gréco  (accesat la 03/01/2025)
  70. ^ Fischer, Natalie (). Saint-Tropez : Kaleidoskop der Region / Kaléidoscope de la région (în germană și franceză). MONS Verlag. p. 168. ISBN 978-3-946368-14-4. 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Patrimoniul Ramatuelle  (accesat la 03/01/2025)
  • Salch, Charles-Laurent (). Atlas des villes et villages fortifiés en France: Début du Ve siècle à la fin du XVe siècle (în franceză). Strasbourg: Éditions Publitotal. p. 443. 
  • Gouvernet, Claude; Guieu, Gérard; Rousset, Claude (). Provence. Guides géologiques régionaux (în franceză). Paris: Masson. ISBN 978-2-225-62810-8. 
  • Carte géologique de la France à 1/50000, St.-Tropez cap Lardier, avec notice 12 p (în franceză). Paris: Édition BRGM. 
  • Boyer, Frédéric; Coppens, Yves (). Guide des sites préhistoriques, Provence-Alpes-Côte-d'Azur (în franceză). Paris: Mémoires millénaires Éditions. ISBN 2-9526647-0-6. 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ramatuelle&oldid=16732134