Râul Rasina
| Râul Rasina | |
 | |
| Date geografice | |
|---|---|
| Bazin hidrografic | Bazinul Dunării  |
| Emisar | Morava de Vest |
| Date hidrologice | |
| Lungimea cursului de apă | 92 km |
| Date generale | |
| Țări traversate | Serbia |
Modifică date / text  | |
Rasina (în sârbă Расина) este un râu din partea central-sudică a Serbiei. Râul are o lungime de 92 km[2] și curge prin regiunea sârbă Rasina, dă numele districtului modern Rasina din Serbia și se varsă în Zapadna Morava lângă orașul Kruševac.[3]
Numele său istoric este Arsen (Αρσεγα).
Geografie[modificare | modificare sursă]
Rasina izvorăște de pe versanții sudici ai muntelui Goč, lângă satul Rašovka, la sud-vest de cea mai faimoasă stațiune balneară din Serbia, Vrnjačka Banja. Râul curge inițial spre sud-est, în jurul munților Željin și Kopaonik, pe lângă satele Mitrovo Polje, Bzenica, Pleš, Jablanica, Grčak, Toskići, Budilovina și Milentija. Când Rasina ajunge în micul oraș Brus, intră în regiunea superioară Rasina și continuă pe lângă satele Tršanovci, Lepenac și Razbojna.
.jpg)
De aici, râul ajunge în partea de vest a muntelui Veliki Jastrebac și face un cot larg spre nord. Aici, Rasina delimitează și granița sud-estică a regiunii Aleksandrovačka Župa. După satele Bogiše și Zlatari, Rasina a fost îndiguită în satul Ćelije, ca lacul artificial Ćelije.
Regiunea inferioară Rasina este dens populată (satele Suvaja, Majdevo, Štitare, Grkljane, Šogolj, Šavrane, Gornji Stepoš, Bukovica, Donji Stepoš, Lipovac, Malo Golovode, Donje Golovode), cu centrul administrativ al districtului Rasina, Kruševac. Pe cursul său inferior, Rasina este urmată de cursul paralel al râului Pepeljuša, care se varsă separat în Zapadna Morava. La șapte kilometri după Kruševac, Rasina se varsă în Zapadna Morava lâmgă satul Makrešane.
Râul Rasina drenează o suprafață de 990 km2,[3] aparține bazinului hidrografic al Mării Negre și nu este navigabil.
Lacul Ćelije[modificare | modificare sursă]
Rezervorul a fost creat în 1980, când a fost construit un baraj înalt de 52 m. Lacul a fost creat ca parte a programului de regularizare a râului Velika Morava, parte a proiectului de reducere a cantităților de sedimente care ar ajunge în cele din urmă la centrala hidroelectrică Porțile de Fier I și în lacul Đerdap. Utilizarea apei lacului de către uzina de apă din Kruševac nu a făcut parte din proiectul inițial. În 1984, o stație de tratare a apei a fost construită în satul Majdevo. Centrala a fost reconstruită în 2012 și, datorită capacității crescute, uzinele de apă din comunele Ćićevac și Varvarin au fost conectate la rețea.[4]
Lacul a fost proiectat pentru alimentarea cu apă până în anul 2030 datorită scăderii volumului său funcțional, dar eroziunea solului în bazinul hidrografic este mai mică decât cea prevăzută, iar durata de viață a lacului va fi semnificativ mai lungă. În mai 2019, examinarea preliminară efectuată de Institutul pentru Conservarea Naturii din Serbia a concluzionat că există o bază pentru protecția juridică a lacului ca monument al naturii.[5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Biroul de Statistică al Republicii Serbia (PDF) (în sârbă și engleză). Belgrad: Biroul de Statistică al Republicii Serbia. octombrie 2017. p. 16. ISSN 0354-4206. Accesat în .
- ^ a b Velika Morava River Basin, ICPDR, November 2009, p. 2
- ^ R. Stanković (), „Vodovod-Kruševac produžava vek jezeru Ćelije za tri decenije” [Kruševac waterworks company prolonged the life of the Lake Ćelije for three decades], Politika (în sârbă), p. 15
- ^ Slavica Stuparušić (). „Rtanj, novo zaštićeno prirodno dobro” [Rtanj, new protected natural monument]. Politika (în sârbă). p. 8.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Mala Prosvetina Enciklopedija, Third edition (1985); Prosveta; ISBN: 86-07-00001-2
- Jovan Đ. Marković (1990): Enciklopedijski geografski leksikon Jugoslavije; Svjetlost-Sarajevo; ISBN: 86-01-02651-6
Vezi și[modificare | modificare sursă]
