Putere optică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Puterea optică este o mărime care caracterizează aparatele optice și reprezintă raportul dintre tangenta unghiului sub care se vede imaginea prin instrumentul optic și dimensiunea transversală a obiectului:

Caracterizează instrumentele care dau imagini virtuale, iar valoarea sa depinde de poziția obiectului. De obicei, această poziție este astfel aleasă încât imaginea virtuală să se formeze practic la infinit, puterea optică numindu-se în acest caz nominală,

Unitatea de măsură este dioptria.

Vezi și[modificare | modificare sursă]