Pușca veche

Prezență online
Pușca veche
Le vieux fusil
Afișul românesc al filmului
Titlu original	Le Vieux Fusil
Gen	dramă
Regizor	Robert Enrico
Scenarist	Claude Veillot Pascal Jardin Robert Enrico
Producător	Pierre Caro Alain Belmondo
Director de imagine	Étienne Becker
Montaj	Eva Zora
Muzica	François de Roubaix
Distribuție	Philippe Noiret Romy Schneider Jean Bouise Madeleine Ozeray
Premiera	1975
Durata	103 minute color
Țara	Franța RFG
Filmat în	Paris
Locul acțiunii	Franța
Limba originală	franceză
Disponibil în română	subtitrat
Nominalizări	César pentru cel mai bun rol secundar[] (Jean Bouise[][[Jean Bouise (actor francez)\|]], 1976) César pentru cel mai bun scenariu original sau adaptare[] (Robert Enrico[] și Pascal Jardin[], 1976) César pentru cel mai bun sunet[] (Bernard Aubouy[], 1976) César pentru cea mai bună imagine[] (Étienne Becker[], 1976) César pentru cel mai bun montaj[] (Eva Zora[][[Eva Zora (French film editor)\|]], 1976) César pentru cel mai bun regizor (Robert Enrico[], 1976)
Pagina IMDb
Modifică date / text

Pușca veche (titlul original: Le vieux fusil) este un film dramatic franco-german, realizat în 1975 de regizorul Robert Enrico, protagoniști fiind actorii Philippe Noiret, Romy Schneider și Jean Bouise acțiunea filmului fiind bazată pe masacrul din Oradour-sur-Glane, săvârșit de trupele SS în anul 1944.

Conținut[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Anul 1944, Franța era încă ocupată de trupele germane, dar care se retrăgeau în grabă înspre nord, pentru a întări frontul din Normandia unde tocmai debarcaseră aliații.

La spitalul din Montauban chirurgul Julien Dandieu are de lucru până peste cap. Împreună cu colegul și prietenul său François, operează și îngrijesc nemți răniți pe front, dar și unii luptători din Rezistență, cu răni grave. Din când în când Miliția franceză făcea razii căutând printre răniți luptătorii partizani, dar cu toate protestele personalului medical, imediat îi ridicau și îi executau. După lucru, Julien încerca să se relaxeze în sânul familiei, alături de fiica sa din prima căsătorie, Florence și frumoasa sa soție Clara. Pentru a le proteja, hotărăște ca prietenul său François să le ducă la castelul familiei din apropiere, unde vor fi mai ferite până se termină războiul.

În retragerea trupelor germane însă, divizia SS motorizată „Reich” trecând pe acolo, masacrează aproape întreaga populație a satului și a castelului, comandamentul diviziei încartiruindu-se acolo.

Julien venind la familie, vede dezastrul și plănuiește o răzbunare cruntă. Având avantajul cunoașterii fiecărui colțișor al castelului și a galeriilor cu intrări secrete, reușește să elimine toți soldații SS și pe comandantul lor. La scurt timp, sosește în sat și François alături de unitățile de luptători din Rezistență .