Pușca veche

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pușca veche
Le vieux fusil
1975-Pusca veche s.jpg
Afișul românesc al filmului
Gendramă
RegizorRobert Enrico
AutorRobert Enrico[*]
Pascal Jardin[*]
Claude Veillot[*]  Modificați la Wikidata
ScenaristClaude Veillot
Pascal Jardin
Robert Enrico
ProducătorPierre Caro
Alain Belmondo
Director de imagineÉtienne Becker
MontajEva Zora
MuzicaFrançois de Roubaix
DistribuțiePhilippe Noiret
Romy Schneider
Jean Bouise
Madeleine Ozeray
Premiera1975
Durata103 minute
color
ȚaraFranţa Franța
RFG RFG
Filmat înParis  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiFranța  Modificați la Wikidata
Limba originală franceză
Disponibil în românăsubtitrat
NominalizăriCésar pentru cel mai bun rol secundar[*]
César pentru cel mai bun scenariu original sau adaptare[*]
César pentru cel mai bun sunet[*]
César pentru cea mai bună imagine[*]
César pentru cel mai bun montaj[*]
César pentru cel mai bun regizor  Modificați la Wikidata
Prezență online
Poza castelului Bruniquel, folosit ca decor pentru filmări

Pușca veche (titlul original: Le vieux fusil) este un film dramatic franco-german, realizat în 1975 de regizorul Robert Enrico, protagoniști fiind actorii Philippe Noiret, Romy Schneider și Jean Bouise acțiunea filmului fiind bazată pe masacrul din Oradour, săvârșit de trupele SS în anul 1944.

Conținut[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Anul 1944, Franța era încă ocupată de trupele germane, dar care se retrăgeau în grabă înspre nord, pentru a întări frontul din Normandia unde tocmai debarcaseră aliații.

La spitalul din Montauban chirurgul Julien Dandieu are de lucru până peste cap. Împreună cu colegul și prietenul său François, operează și îngrijesc nemți răniți pe front, dar și unii luptători din Rezistență, cu răni grave. Din când în când Miliția franceză făcea razii căutând printre răniți luptătorii partizani, dar cu toate protestele personalului medical, imediat îi ridicau și îi executau. După lucru, Julien încerca să se relaxeze în sânul familiei, alături de fiica sa din prima căsătorie, Florence și frumoasa sa soție Clara. Pentru a le proteja, hotărăște ca prietenul său François să le ducă la castelul familiei din apropiere, unde vor fi mai ferite până se termină războiul.

În retragerea trupelor germane însă, divizia SS motorizată „Reich” trecând pe acolo, masacrează aproape întreaga populație a satului și a castelului, comandamentul diviziei încartiruindu-se acolo.

Julien venind la familie, vede dezastrul și plănuiește o răzbunare cruntă. Având avantajul cunoașterii fiecărui colțișor al castelului și a galeriilor cu intrări secrete, reușește să elimine toți soldații SS și pe comandantul lor. La scurt timp, sosește în sat si François alături de unitățile de luptători din Rezistență .

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]