Programare neuro-lingvistică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Programarea neuro-lingvistică (acronim în română: PNL, acronim internațional: NLP, după denumirea din engleză: Neuro-linguistic programming) este un ansamblu coordonat de cunoștințe și practici din domeniul psihologiei, creat de Richard Bandler și John Grinder în California, Statele Unite, în anii 1970. Creatorii săi pretind o conexiune dintre procesele neurologice (neuro-), limbă (lingvistic) și modele de comportament învățate prin experiență (programare), și că acestea pot fi modificate pentru a atinge țeluri specifice în viață.[1][2]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Programarea neuro-lingvistică, abreviată NLP, a fost creată în jurul anului 1976 de Richard Bandler (matematician și student în terapia gestalt) și John Grinder (lingvist). Ei și-au propus să descopere structura excelenței umane. La început ei și-au îndreptat atenția asupra studierii amănunțite a magicienilor terapeuți a vremii, cum au fost Fritz Perls (terapia gestalt), Virginia Satir (terapia familiei) și Milton Erickson (hipnoterapie). Cei doi inițiatori și grupul de persoane care au contribuit la dezvoltarea sa ulterioară, au preluat și sintetizat o serie de concepte apărute anterior în cibernetică și teoria sistemelor, a căror reprezentanți au fost Gregory Bateson, Virginia Satir si Milton Erickson.

La începutul anilor 1980, NLP'ul era considerat un progres important în psihoterapie și consiliere, atrăgând astfel interesul cercetătorilor din consiliere și psihologie. La mijlocul anilor 1980 analizele publicate în "The Journal of Counseling Psychology" și "National Research Council (1988; NRC)" au arătat puține date care să susțină teoria despre sistemele reprezentaționale sau despre ideile de bază din NLP astfel interesul cercetătorilor a scăzut.

Pentru că numele de Programare neuro-lingvistică, te duce cu gândul la neurologie, informatică și lingvistică, NLP'ul a fost vândut ca o "știință nouă". Scepticii susțin că este o "teorie sau un mod de tratament psihologic nedemonstrat" și una din multele pseudoștiințifice (sau "New Age") forme de psihoterapie care au apărut în domeniul sănătății mintale. Puțini practicanți și-au prezentat datele culese pentru a fi revizuite și analizate de colegi și pe majoritatea nu îi interesează ca teoria să fie validată empiric.

Obiectivul[modificare | modificare sursă]

NLP poate fi definită ca „studiul structurii trăirilor subiective“, având ca obiect de studiu descoperirea (elicitarea) și modificarea structurilor („programelor“) care iau naștere din interacțiunea complexă dintre creier/sistem nervos („neuro“), limbaj („lingvistic“) și mediul înconjurător. Demersul lui Bandler și Grinder a fost îndreptat spre găsirea răspunsurilor la întrebarea cum anume funcționează oamenii și mai puțin la cea privitoare la cauza comportamentului uman. De aceea orientarea acestei metode este pe soluție și pe proces.

În esența ei, NLP desemnează o atitudine de curiozitate, pasiune și dedicare în studiul comportamentului uman și al modalităților de îmbunătățire al lui.

Definirea termenilor[modificare | modificare sursă]

Programare - aptitudinea fiecăruia de a "produce" și "transpune" în practică o variată și complexă gamă de programe comportamentale.

Neuro - funcționarea corpului și psihicului uman se bazează pe funcționarea sistemului nervos. Alcătuit din miliarde de celule nervoase (neuroni) interconectate, acesta constituie baza fiziologică a perceperii, gândirii, simțirii și funcționării întregului sistem uman.

Lingvistică - mijloacele de comunicare apelate, respectiv la comportamentul nostru verbal și nonverbal.

NLP este o știință a comportamentului uman cu următoarele aspecte:

1. ca epistemologie ea deține un sistem de cunoștințe și valori

2. ca metodologie oferă procese și proceduri pentru aplicarea cunoștințelor și a valorilor

3. ca tehnologie oferă tehnici (tools) de aplicare a cunoștințelor și a valorilor

Axiomele NLP[modificare | modificare sursă]

Programarea neuro-lingvistică este fundamentată pe un număr de axiome de bază:

  1. "Harta" despre lume este diferită de "teritoriul" pe care îl reprezintă;
  2. Fiecare comportament are la bază o intenție pozitivă, în cadrul hărții despre lume a persoanei în cauză;
  3. Nu putem să nu comunicăm, orice comportament (chiar și tăcerea) fiind semnificativă pentru interlocutorul nostru;
  4. Nu există greșeli, există doar feedback;
  5. Orice comportament este orientat către adaptare la mediul ambiant;
  6. Înțelegem mult mai ușor și mai bine ceea ce ne este deja familiar.
  7. Oamenii se comportă perfect, iar comportamentul lor prezintă o structură anumită.
  8. Oamenii posedă deja toate resursele necesare dezvoltării personale
  9. Corpul și sufletul uman fac parte dintr-un sistem complex, în cadrul căruia se influențează reciproc

Critici și Controverse[modificare | modificare sursă]

La începutul anilor 1980, NLP a fost salutată cu un avânt important în psihoterapie și consiliere.Într-un articol publicat în 2005, psihologul Devilly Grant a declarat că la ora la care a fost introdus, NLP-ul a fost anunțat ca un progres în terapie, și au început să apară anunțuri pentru ateliere de formare, clipuri video și cărți. Ateliere de lucru au început să ofere diplome de certificare.

Cu toate acestea, studii controlate au pus o lumină slabă asupra practicii, precum și a celor care promovează astfel de intervenții a produs afirmații extrem de schimbătoare și cercetătorii au început să pună la îndoială înțelepciunea de a cerceta în continuare aceasta zonă.

O analiză de cercetare efectuate de către Christopher Sharpley care s-a concentrat asupra sistemelor preferate de reprezentare, în 1984, urmată de o altă revizuire în 1987, ca răspuns la o critică publicată de Einspruch și Forman, a concluzionat că existau puține dovezi pentru utilitatea acesteia ca un instrument eficient de consiliere.

Denumirea de NLP a fost caracterizată ca pseudo-științifică. Witkowski (2010), de asemenea, prevede că, la nivel neuronal NLP nu oferă nicio explicație și nu are nimic în comun cu lingvistica academică sau cu programarea. În mod similar, psihologul experimental Corballis (1999) în critica sa de lateralizare a funcției cerebrale (mitul stânga / dreapta a creierului), prevede că "NLP este un titlu complet fals, conceput pentru a da impresia de respectabilitate științifică".

Potrivit lui Witkowski (2010), NLP-ul, apare, pe "lista de terapii discreditate", publicând în jurnalul "Psihologie profesională: cercetare și practică", cu referire la locul de muncă prin Carroll (2003), Sala Della (1999), Lilienfeld și colab. (2003) și Singer și Lalich (1996) privind "pseudoștiințifică, nevalidată", sau vraci "psihoterapeuți în cadrul psihologiei clinice; Norcross și colab. în "Ghidul clinicianului" prin practici psihologice, bazate pe dovezi științifice au enumerat-programarea neurolingvistică-pentru dependența de droguri și alcool" al șaptelea din lista lor de zece intervenții discreditate, și este listată ca "sigur discreditată" ca bază pe probe practici în tratamentul dependenței: revizuire și recomandări pentru politica publică (Glasner-Edwards și Rawson, 2010).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tosey, P. & Mathison, J., (2006) "Introducing Neuro-Linguistic Programming Centre for Management Learning & Development, School of Management, University of Surrey.
  2. ^ Dilts, R., Grinder, J., Delozier, J., and Bandler, R. (). Neuro-Linguistic Programming: Volume I: The Study of the Structure of Subjective Experience. Cupertino, CA: Meta Publications. p. 2. ISBN 978-0916990077. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Richard Bandler: Vremea Schimbării, Editura Excalibur - Colecția NLP, București 2008,
  • Robert Dilts: Strategii de Geniu vol. I - III, Editura Excalibur - Colecția NLP, București 2008,
  • Richard Bandler: Magie în Acțiune, Editura Excalibur - Colecția NLP, București 2008,
  • Richard Bandler: Aventurile lui Oricine, Editura Excalibur - Colecția NLP, București 2008,
  • Robert Dilts: Bazele NLP (Programării Neuro - Lingvistice), Editura Excalibur - Colecția NLP, București 2008,
  • Robert Dilts: Schimbarea sistemului de crezuri cu ajutorul NLP (Programării Neuro - Lingvisitce), Editura Excalibur - Colecția NLP, București 2008,
  • Andreas Steve, Charles Faulkner – NLP și succesul, editura Curtea Veche, București
  • Bandler Richard, Grinder John : Tehnicile hipnoterapiei ericksoniene , editura Curte Veche, București 2007
  • John Seymour, Joseph O'Connor: Introducing Neuro-Linguistic Programming. NewPsychology of Personal Excellence, Thorsons, San Francisco, 1993
  • Knight Sue: Tehnicile programării neuro-lingvistice, Ed. Curtea Veche, București, 2004
  • O’connor Joseph, Robin Prior – NLP și relațiile de cuplu, editura Curtea Veche, București
  • Devilly, Grant J. (). „Power Therapies and possible threats to the science of psychology and psychiatry”. Australian and New Zealand Journal of Psychiatry. 39 (6): 437–445. doi:10.1111/j.1440-1614.2005.01601.x. PMID 15943644. Accesat în . 
  • Sharpley, C.F. (1984). Predicate matching in NLP: A review of research on the preferred representational system. Journal of Counseling Psychology, 31(2), 238–248.
  • Einspruch, Eric L.; Forman, Bruce D. (). „Observations concerning research literature on neuro-linguistic programming”. Journal of Counseling Psychology. 32 (4): 589–596. doi:10.1037/0022-0167.32.4.589. 
  • Corballis, MC., "Are we in our right minds?" In Sala, S., (ed.) (1999), Mind Myths: Exploring Popular Assumptions About the Mind and Brain Publisher: Wiley, John & Sons.ISBN 0-471-98303-9 (pp. 25–41) vezi pag.41
  • Norcross, John C.; Koocher, Gerald P.; Garofalo, Ariele (). „Discredited psychological treatments and tests: A Delphi poll”. Professional Psychology: Research and Practice. 37 (5): 515–522. doi:10.1037/0735-7028.37.5.515. 
  • Norcross, John C. , Thomas P. Hogan, Gerald P. Koocher (2008) Clinician's Guide to Evidence-based Practices. Oxford University Press, USA ISBN 978-0-19-533532-3 (Pagina 198)