Principiul superpoziției

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

În fizică și în teoria sistemelor, principiul superpoziției (sau principiul suprapunerii) exprimă faptul că, pentru orice sistem liniar răspunsul generat la un moment dat și la o anumită poziție de către mai mulți stimuli este egal cu suma răspunsurilor generate de fiecare stimul în parte. Printre domeniile în care se aplică acest principiu se pot enumera: studiul radiațiilor electromagnetice, optica, mecanica cuantică.

Aplicații[modificare | modificare sursă]

Mecanica clasică[modificare | modificare sursă]

Un caz particular al acestui principiu îl constituie principiul suprapunerii forțelor din mecanica clasică:

Dacă mai multe forțe acționează în același timp asupra unui corp, fiecare forță produce propria sa accelerație în mod independent de prezența celorlalte forțe, accelerația rezultantă fiind suma vectorială a accelerațiilor individuale.

Mecanica cuantică[modificare | modificare sursă]

Un sistem cuantic, care este descris de funcțiile de undă în stările cuantice , atunci o stare posibilă a sistemului este descrisă de funcția:

unde sunt amplitudinile funcțiilor de undă.