Praxiteles
| Praxiteles | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 395 î.Hr.[1]  Atena, Atena clasică[2] |
| Decedat | 330 î.Hr. (65 de ani)[3] |
| Părinți | Cephisodotus the Elder[*][5] |
| Copii | Cephisodotus the Younger[*] Timarchus[*] |
| Ocupație | sculptor |
| Locul desfășurării activității | Atena |
| Limbi vorbite | limba greacă veche[6] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | sculptură |
| Opere importante | Aphrodite of Knidos[*], Apόllon Safroktόnos[*], The Cleveland Apollo: Apollo Sauroktonos (Lizard-Slayer) or Apollo the Python-Slayer[*], Dionysos statue at Elis[*][4] , Testa di Satiro Anapauomenos (Palatino)[*] |
Modifică date / text  | |
Praxiteles (în greacă Πραξιτέλης; n. 395 î.Hr., Atena, Atena clasică – d. 330 î.Hr. a fost un sculptor grec din secolul al IV-lea î.Hr., activ în perioada 370 î.Hr.–330 î.Hr. Era atenian și fiu al sculptorului Cefisodot.
Sculptura lui Praxiteles este caracterizată de grație. Sculptorul a realizat o serie de nuduri feminine (se consideră că el este autorul faimoasei statui Venus din Milo, însă s-a dovedit că lucrarea este mult mai târzie și a fost realizată cel mai probabil de către Alexandros din Antiohia[7]). Chiar și personajele masculine sunt caracterizate de grație, (Hermes cu Dionis) reușind să evidențieze carnația.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Emmanuel Bénézit; Edmond-Henri Zeiger-Viallet; Jacques Busse (). Praxiteles (în engleză). Benezit Dictionary of Artists[*]. ISBN 978-0-19-977378-7. OCLC 662407525. OL 33251159M. Wikidata Q24255573. Accesat în .
- ^ „Union List of Artist Names” (în engleză). Union List of Artist Names. Wikidata Q2494649. Accesat în .
- ^ „Praxiteles” (în engleză). Notable Names Database. Wikidata Q1373513. Accesat în .
- ^ Pausanias, 6.26.1 (în greacă veche), Wikidata Q3825645
- ^ Andrey Somov, „ЭСБЕ / Кефисодот, ваятель”, Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary. Volume XV, 1895 (în rusă), Wikidata Q24439838
- ^ „Praxiteles”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ^ Rachel Kousser. „Creating the Past: The Vénus de Milo and the Hellenistic Reception of Classical Greece, AJA 105, 2005”.
