Portal:Armata Romană/Articol selectat/2
Viața religioasă din Imperiul Roman a fost strâns legată de fiecare aspect al vieții. La Dura Europos a fost descoperit calendarul Cohortei XX Palmyrenorum milliaria sagittarium( numit ,,Feriale Duranum”), care datează foarte probabil din perioada 225-227 d.Hr.(adică din perioada lui Severus Alexander). Într-unul din fragmente apare și o mențiune a unei suplicații pentru o Quinquatria. Quinquatria era un festival ținut în cinstea Minervei la Roma. Festivitățile durau timp de cinci zile. [Minerva] făcea parte din Triada Capitolină, alături de Jupiter și Iunona. Aceste festivale este foarte posbibil să nu fi fos serbate doar în această parte a Imperiului Roman, ci și în alte părți. De exemplu, în nordul Britanniei, lângă fortul Maryport s-au descoperit mai multe alatre îngropate lângă un teren unde se crede că unitățile organizau parade militare. 17 altare îi erau închinate lui Iupiter Optimus Maximus. Unii comandanți apar de trei ori pe unele altare, precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos. Existau zile în care stindardele erau împodobite oficial, iar Terullian considera că venerarea stindardelor de către sodlați echivala cu un cult religios.
Romanii în general, au reușit să să încorporeze cultele cu care au venit în contact. Existau de multe ori altare închinate mai multor zeități. La Housesteads, a fost descoperit un altar rdiicat dintr-un detașament al Legiunii II Augusta, lui Jupiter și Coccidius, ultimul pare a fi un zeu al războiului răsândit în zona Zidului lui Hadrian. Romanii nu venerau doar propriile zeități, ci și pe cele din zona unde erau trimiși.
În secolele II-III d.Hr., foarte popular a devenit cultul lui Jupiter Dolichenus, care era venerat încă de pe vremea hitiților, cu centrul de cult în Turcia de azi. Acesta, însă nu era venerat doar în Turcia. Dovadă stă faptul că primul monument în care este atestat cultul lui Jupiter Dolichenus în afara Turciei, datează din anul 125 sau 126 d.Hr. și a fost descoperit la Lambaesis, în Africa.