Podul Tăbăcarilor din Tirana
| Podul Tăbăcarilor Ura e Tabakëve | |
 Podul Tăbăcarilor din Tirana | |
| 41°19′48″N 19°49′12″E / 41.33000°N 19.82000°E | |
| Traversat de | folosit anterior de caravanele fermierilor, iar astăzi este pod pietonal |
|---|---|
| Traversează | pârâul Lanë (anterior) |
| Locație | Tirana |
| Număr de deschideri | 3  |
| Deschiderea principală | 2,5 m |
| Lungime | 8 m (26 ft) |
| Lățime | 2,5 m (8 ft 2 in) |
| Înălțime | 3,5 m (11 ft) |
| Construcție | |
| Material | piatră de râu |
| Data deschiderii | secolul al XVIII-lea |
| Utilizare | |
| Prezență online | |
Podul Tăbăcarilor (în albaneză Ura e Tabakëve) este un pod pietonal de piatră din epoca otomană, care a fost construit în secolul al XVIII-lea în orașul Tirana (astăzi capitala Albaniei). Podul traversa pârâul Lanë în apropierea zonei în care se aflau prăvăliile măcelarilor și atelierele tăbăcarilor, precum și a Moscheii Tăbăcarilor. El era mai demult o parte componentă a Drumului Sfântului Gheorghe care făcea legătura între Tirana și ținuturile muntoase dinspre est. Pe acest drum erau aduse în oraș animalele și produsele agricole. Podul și-a pierdut importanța și a început să se deterioreze în anii 1930 atunci când cursul pârâului Lanë a fost deviat. În anii 1990 podul a fost restaurat pentru a fi folosit de pietoni.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Podul Tăbăcarilor se afla pe drumul care făcea legătura între orașele Tirana și Debar prin comuna Shëngjergj, care a fost cunoscut și sub numele de Drumul Shëngjergj (în albaneză Rruga e Shëngjergjit).[1] Drumul spre Debar trecea prin localitățile Priskë e Madhe, Qafe Priskë, Domje și Shëngjergj și apoi continua mai departe prin Bizë, Martanesh și Zerqan până la Debar.[1] Această cale rutieră făcea legătura între orașul Tirana și regiunile muntoase din ținuturile estice și era folosită mai ales de fermieri pentru a aduce animale și produse agricole în oraș.[1] Profesia de măcelar era practicată doar de anumite familii precum familiile Xheleti sau Kuka.[1] Măcelarii erau numiți tabakë în limba albaneză, ceea ce înseamna că profesia lor includea atât tăierea animalelor, cât și tăbăcirea pieilor.[1] Porțiunea de drum din interiorul orașului, o piață și, de asemenea, podul au purtat numele Rruga e Tabakëve (în română Drumul Tăbăcarilor).[1]
Podul a traversat pârâul Lanë de pe un mal pe celălalt până în anii 1930.[1] În acei ani cursul pârâului Lanë a fost deviat pe un alt traseu.[1]
În anii 1990 podul a fost curățat și restaurat complet, iar acum este folosit doar de pietoni.[1] În 2007 unul dintre inginerii care au lucrat la proiectul „Etnografia în mișcare” a declarat Agenției Albaneze de Știri (în albaneză Agjencia Telegrafike Shqiptare) că lucrările de consolidare a infrastructurii subterane a podului au fost finalizate.[2] În timpul lucrărilor de restaurare, fundațiile podului au fost dezvelite și a fost recreat un iaz artificial de ambele părți ale podului.[2] În plus, bolovanii originali ai podului au fost curățați.[2] Proiectele municipalității prevăd o punere în valoare a acestei zone istorice, inclusiv construcția unei piețe agroalimentare subterane.[2] Primăria intenționează ca întreaga zonă să fie utilizată doar de pietoni.[2] Această zonă pietonală ar urma să se întindă de la Podul Tăbăcarilor până în piața unde a fost înălțat pentru prima dată steagul Albaniei la 26 noiembrie 1912.[2]
Podul este considerat acum de către primăria orașului Tirana ca unul dintre cele mai importante monumente de patrimoniu cultural ale orașului.[1] El reprezintă o mărturie a dezvoltării urbane a Tiranei în secolul al XVIII-lea și, în același timp, un exemplu al măiestriei inginerești în construcția de poduri din zona Tiranei.[1]