Podul August

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Podul August
Podul August
Podul August și Orașul Vechi
51°03′19″N 13°44′22″V / 51.05528°N 13.73944°V
Nume oficialAugustusbrücke
Denumit dupăAugust al II-lea al Poloniei  Modificați la Wikidata
TraverseazăElba
LocațieDresda, Saxonia, Germania
Tippod în arc
Deschiderea principală39,3 m
Lungime390 m
Lățime18 m
Înălțime9 m
Construcție
MaterialBeton armat  Modificați la Wikidata
Lansarea proiectului  Modificați la Wikidata
Data deschiderii1910
Utilizare
Precedat dePodul Carola
Urmat dePodul Maria
Prezență online

Podul August (în germană Augustusbrücke) este un pod rutier peste Elba în orașul Dresda (landul Saxonia, Germania). Podul, reconstruit ultima oară între anii 1907 și 1910, leagă cartierul Innere Neustadt din partea de nord (pe malul drept) cu zona istorică a orașului (Altstadt) din partea de sud (pe malul stâng).

Istoric[modificare | modificare sursă]

A existat un pod în același loc începând cel puțin din secolul al XII-lea. Sub domnia regelui August al II-lea cel Puternic al Poloniei și Saxoniei, între anii 1727 și 1731, a fost construit un pod nou din gresie, după planurile arhitectului Daniel Pöppelmann (1728-1730), originar din Dresda. Creșterea traficului a făcut necesară demolarea podului, în ciuda protestelor împotriva reconstrucției acestei opere de artă. Acest pod a fost înlocuit cu actualul pod, construit tot din gresie după proiectul elaborat de Wilhelm Kreis și Theodor Klette. Kreis a imaginat un pod care să fie construit cu materiale moderne, dar care să respecte cât mai mult arhitectura istorică a vechiului pod, iar acest compromis a fost susținut de public. Utilizarea betonului armat acoperit cu piatră naturală a permis transformarea celor 18 arce înguste în 9 arce mari. Podul actual are 9 arce cu deschideri mari care facilitează traficul fluvial.[1] Trei linii de tramvai ale Dresdner Verkehrsbetriebe traversează Podul August.[2]

În perioada 1949-1990 acest pod a purtat denumirea de Podul Gheorghi Dimitrov după conducătorul comunist bulgar Gheorghi Dimitrov (1882-1949).

Vues du pont[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bauer, E.-G. (). Baedeker Allianz Reiseführer Dresden. Baedeker. p. 158. ISBN 978-3-8297-1027-5. 
  2. ^ Dresdner Verkehrsbetriebe
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Podul August

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hagen Bächler: Die ehemalige Augustusbrücke – zeitgenössische Wertung und kulturhistorische Bedeutung. in: Sächsische Heimatblätter Heft 5/1984, S. 199–202
  • Deutsche Bauzeitung 44.1910, Nr. 46 / Nr. 47 / Nr. 50 (dreiteiliger Bericht)
  • Christoph Christian Hohlfeldt: Die Schicksale der Dresdner Elbbrücke seit 4 Jahrhunderten, Arnold, Dresden 1844 (Digitalisat)
  • Ulrich Hübner: Der Neubau der Augustusbrücke von 1910. In: Dresdner Geschichtsverein e.V. (Hg.): Dresdner Elbbrücken in acht Jahrhunderten, Dresdner Hefte Nr. 94, Dresden 2008, S. 35–43
  • Gilbert Lupfer, Bernhard Sterra, Martin Wörner: Architekturführer Dresden. Reimer, Berlin 1997.
  • Heinrich Magirius: Die Augustusbrücke. Eine barocke Neugestaltung der alten Dresdner Elbbrücke durch Matthäus Daniel Pöppelmann 1728–1732. In: Dresdner Geschichtsverein e.V. (Hg.): Dresdner Elbbrücken in acht Jahrhunderten, Dresdner Hefte Nr. 94, Dresden 2008, S. 25–34
  • Willy Nagel: Die alte Dresdener Augustusbrücke. Verein für Geschichte Dresdens, Dresden 1924. (Digitalisat)
  • Norbert Oelsner: Die Dresdner Elbbrücke im Mittelalter und in der frühen Neuzeit. In: Dresdner Geschichtsverein e.V. (Hg.): Dresdner Elbbrücken in acht Jahrhunderten, Dresdner Hefte Nr. 94, Dresden 2008, S. 5–14
  • Hans-Dieter Pfeiffer, Joachim Schmiedel: Elbebrücke Dresden (Augustusbrücke). In: Steinbrücken in Deutschland. Verlag Bau + Technik, 1999, ISBN 3-7640-0389-8, S. 194–197.
  • Carl August Weinhold: Die Elbbrücke zu Dresden, historisch und malerisch dargestellt. Arnold, Dresden 1813 (Digitalisat)
  • „Das Bildwerk unter der Augustusbrücke – Eine Sehenswürdigkeit in Dresden – geschaffen von Professor Hans Nadler“ in „Die Schwarze Elster“, Nr. 539, 1937