Pisică de mare comună

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pisica de mare
Common stingray tynemouth.jpg
Pisica de mare (Dasyatis pastinaca)
Stare de conservare
Status iucn3.1 blank.svg
Date insuficiente (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
(neclasificat): Pisces
Clasă: Chondrichthyes
Subclasă: Elasmobranchii
Ordin: Myliobatiformes
Familie: Dasyatidae
Gen: Dasyatis
Specie: D. pastinaca
Nume binomial
Dasyatis pastinaca
(Linnaeus, 1758)
Cypron-Range Dasyatis pastinaca.svg
Răspândirea geografică a pisicii de mare
Sinonime

Dasyatis ujo Rafinesque, 1810
Pastinaca laevis Gronow, 1854
Pastinaca olivacea Swainson, 1839
Raja pastinaca Linnaeus, 1758
Trygon pastinaca Linnaeus, 1758
Trygon vulgaris Risso, 1827

Pisica de mare comună (Dasyatis pastinaca, denumirea mai veche Trygon pastinaca) este o specie de pește cartilaginos marin bentonic, din Oceanul Atlantic, Marea Mediterană și Marea Neagră, cu scheletul cartilaginos, lung de 60–100 cm, cu corpul romboidal turtit dorsoventral, lipsit de solzi, și cu coada, în formă de bici, terminată cu 1-2 spini lungi, ascuțiți și veninoși.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Are corpul în formă de romb, comprimat dorsoventral. Lungimea obișnuită 60–100 cm, putând atinge 2 m și o greutate de 6–16 kg.

Coada lungă și îngustă ca un bici. 1-2 spini dințați pe margine, care sunt înotătoare dorsalele transformate, sunt așezați în prelungirea cozii în prima ei jumătate și sunt foarte veninoși, lucru de care pescarii se tem mult, tăind-o imediat ce au prins peștele.

Înotătoarea caudala lipsește. Înotătoarele pectoralele sunt concrescute înaintea ochiului.

Gura este dispusă inferior și are dinți. Capul nu este separat de corp. Marginea corpului ocupată de înotătoarele pectorale și ventrale. Pielea netedă, lipsită de solzi.

Colorație[modificare | modificare sursă]

Cenușie-neagră sau verde-măslinie pe spate. Burta albicioasă.

Răspândire și ecologie[modificare | modificare sursă]

Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Marea Mediterană, Marea Neagră și Marea Azov. În România pe litoralul mării.

Specie bentonică. Trăiește în regiunea țărmului cu apă mai caldă, pe fundurile nisipoase. În România se apropie de litoral când apa ajunge 12 °C, cautându-și loc pe fundurile nisipoase, retrăgându-se către adânc, când apa se răcește.

Hrana[modificare | modificare sursă]

Se hrănește cu pești mici, moluște și crustacee.

Reproducere[modificare | modificare sursă]

Este ovovivipară. Ouăle pisicii de mare în număr de 4-10 se dezvoltă în uter, embrionii fiind hrăniți cu un lapte uterin. La naștere puii măsoară 30–33 cm lungime. O femelă depune 4-10 pui.

Importanța economică[modificare | modificare sursă]

Are valoare economică redusă. Carnea nu este comestibilă. Ficatul reprezintă la femelă 23% și la mascul 11,15% din greutatea corpului și conține grăsimi în proporție de 52-70%. Din el se extrage un ulei medicinal de calitate, bogat în vitamine (mai ales vitamina D) cu proprietăți antirahitice. În România se pescuiește din luna mai până la finele lui septembrie.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Petru Bănărescu. Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XII : Fascicula 1: Cyclostomata și Chondrichthyes (Cyclostomi și selacieni). București : Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1969, 102 p.
  • George D. Vasiliu. Peștii apelor noastre. București : Edit. Științifică, 1959.
  • Sergiu I. Cărăușu. Tratat de ichtiologie. Editura Academiei Republicii Populare Române, București 1952, 804 p.
  • S. Stancioiu. Curs de ihtiologie sistematica. Galați, 1987.
  • L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican. Dicționar piscicol. Editura Ceres. București 1978.
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pisică de mare comună